O tragedie evreiască
Un roman bulversant, o frescă de 600 de pagini construită ca o tragedie antică. Volumul „Până la capătul pământului” semnat de David Grossman (laureat, anul trecut, al premiului Médicis étranger) povestește destinul complex și dureros al unei familii evreiești, relatând, în filigran, întreaga istorie a Israelului din 1967 până în zilele noastre.
Eroina romanului, Ora (recent divorțată) se hotărăște să-și părăsească locuința din Ierusalim și să plece într-o lungă și fără țintă călătorie pedestră prin Galileea, însoțită de Avram, un iubit din tinerețe. Alegerea ei este determinată de dorința de a scăpa de zgomotul și furia războiului în care fiul ei de douăzeci de ani, Ofer, fusese târât. E apăsată de presentimentul că acesta va muri și că, dispărând din teatrul de război, îi va putea schimba destinul și va înfrânge astfel moartea. O convingere irațională (“câtă vreme nu-l pot atinge, Ofer nu riscă nimic”) care îi va hrăni determinarea de a rătăci prin peisajele consolatoare ale Galileei.
În tot răstimpul acestei umblări prin pustii, Avram povestește atrocele suferințe pe care le-a îndurat în temnițele egiptene, iar “Ora” deapănă întreaga viață a fiului său, copilăria, adolescența, plecarea în serviciul militar, încercând ca, prin magia cuvintelor, să întârzie moartea, precum Șeherezada.
David Grossman, “Până la capătul pământului”, Editura Polirom, Iași, 2012