O scenă pentru Windows

În sfârșit, Microsoft și-a făcut intrarea pe piața tabletelor, prezentând două modele numite Surface. Unul stă pe un procesor ARM (probabil Tegra) și va rula Windows RT, iar celălalt va merge pe un procesor Intel similar cu cele utilizate în ultrabooks și va rula Windows 8. Ceea ce au remarcat toți comentatorii (și au fost foarte mulți) este că, de fapt, Microsoft a evitat să prezinte specificații amănunțite, iar un tabel comparativ între Apple iPad și Microsoft Surface întocmit de jurnaliștii de la Mac Observer arată foarte ciudat: rubricile pentru Surface sunt pline de “unknown” (necunoscut). Oricum, versiunile de Windows care vor rula pe Surface nu sunt încă disponibile, așa că data lansării intră și ea la capitolul “necunoscut” (probabil la toamnă), alături de cea mai mare necunoscută: prețul. Cei de la Microsoft s-au limitat să menționeze că prețurile vor fi “competitive”, ceea ce sugerează că modelul ARM va concura cu iPad, iar modelul Intel va concura cu ultrabook-urile (deci către o mie de dolari).

Nu sunt un fan Microsoft, dar de data aceasta trebuie să-mi scot pălăria. Surface este o uimitoare piesă de inginerie. Este subțire, elegant, cu o carcasă realizată cu o tehnologie nouă și încă multe altele, despre care cu siguranță veți fi aflat la momentul când acest articol va apărea. Remarcabil este că tot hardul este realizat de Microsoft, deși până acum compania nu a mai produs niciodată computere pentru Windows, ceea ce sugerează că urmează modelul Apple, adică integrarea hard și soft. Demonstrația a fost convingătoare, în ciuda unei erori de conectare. Și totuși, pentru a concura cu iPad, Microsoft trebuia să vină cu ceva distinctiv. Și chiar a reușit.

În primul rând, stativul încorporat în aparat, care permite ca tableta să poată fi pusă fi pusă pe masă, în poziție aproape verticală. Pare doar un detaliu minor, dar e mai mult. În al doilea rând, tableta este prevăzută cu un “creion” (stylus), care se fixează magnetic de carcasă și chiar funcționează: utilizatorul poate scrie oriunde cu el, iar ecranul senzitiv simte când creionul se apropie și dezactivează interfața touch. Însă cel mai interesant aspect este coperta, care îndeplinește și rolul de tastatură cu trackpad. Există două variante, una bazată pe atingere și una care chiar are taste (cu o cursă foarte scurtă, dar totuși importantă pentru o tastare rapidă și comodă). Coperta-tastatură se prinde magnetic și se poate plia pe partea din spate a aparatului când nu este folosită – evident, în această situație tastele sunt dezactivate.

Prima mea senzație după ce am văzut cele 47 de minute ale prezentării a fost una de entuziasm. Chiar mi-ar plăcea o astfel de unealtă… A urmat apoi o senzație de disconfort: dacă n-ar rula Windows. Apoi am privit din nou tot ansamblul și am văzut adevărul: Microsoft Surface este, de fapt, un PC. E adevărat, mic, subțire, cu touchscreen, cu stylus, dar până la urmă ceva ce are tastatură, touchpad (adică “pointing device”), rulează Windows și cuprinde suita Office este un PC. Nu degeaba Steve Ballmer a rostit de-atâtea ori în prezentare cele două litere magice, cele care definesc viziunea Microsoft în materie de computing. Și, într-adevăr, a avut dreptate să definească noile prototipuri “o scenă pentru Windows”. În această variantă, se pune în lumină o altă trăsătură (de data aceasta conceptuală) care diferențiază Surface atât de Apple iPad, cât și de tabletele bazate pe Android: oferta Microsoft este mai degrabă orientată pe creare de conținut decât pe consum de media.

Acum urmează inevitabil discuția despre piața potențială. Este evident că avantajul de a rula o platformă software care este în general familiară utilizatorilor va reprezenta o atracție importantă. Dar interfața Metro nu prea intră în această zonă familiară, iar aplicațiile va trebui și ele “metro-izate” și nu e clar câte și când vor face acest proces. În plus, principala atracție a tabletelor și a telefoanelor bazate pe iOS și Android o reprezintă ecosistemul și miile de aplicații disponibile pe aceste platforme, dar nu se știe care va fi strategia pe care o va urma Microsoft pentru a concura în această zonă. Iar dacă oferta de bază este formată din aplicațiile specifice Windows, atunci de ce să nu cumpăr un ultrabook?

Nu, tabletele nu sunt unelte de productivitate, fie și dacă au tastatură. Cei care au nevoie de Office și de aplicațiile companiei vor căuta în altă parte. Cei care vor o tabletă simplu de utilizat și fancy vor merge tot la Apple. Cei care vor ceva mai ieftin vor aștepta săptămâna viitoare, când Google va lansa prima tabletă sub brand propriu.