O parolă bine aleasă

Drept urmare, instituții ale statului, presă, site-uri, oameni cu funcții sau fără, bloggeri, justiție, țigani, foști sau actuali securiști, foști sau actuali torționari, cititori și comentatori, mai toată lumea, cumva, ne transformăm într-o masă de manevră, informă, lipsită de gândire și simțire, pentru a sluji, voluntar sau involuntar, scopurilor unora sau altora. OK, asta e în general regula jocului, dar cei mai mulți spoiesc măcar toată comedia, pentru a o face mai suportabilă; ai noștri nu! Iar rezultatul este că românii au început să devină proști când ar trebui să fie deștepți, deștepți când ar trebui să fie cuminți, cuminți când ar trebui să fie revoltați și revoltați când ar trebui să stea acasă. Orice va fi însemnând aceasta.

Mă opresc cu subiectul; aș vrea să vă spun, în schimb, o povestioară care mi-a plăcut tare, sinceră și directă, în felul acela minunat în care cultura electronică schimbă modul în care relaționăm cu lumea. Este scrisă de un ins pe nume Mauricio Estrella, care, părăsit de nevastă, se simțea trist și revoltat, rumegând o singură idee, tot timpul: „Cum a putut să-mi facă una ca asta?“.

Într-o zi calculatorul de la muncă l-a informat că i-a expirat parola de sistem, o chestiune care la Microsoft Exchange server se întâmplă la fiecare 30 de zile și mii de angajați sunt obligați să o schimbe. Serverul mai cerea ca parola să nu se repete, să aibă cel puțin 8 caractere, cel puțin o majusculă, cel puțin un simbol și cel puțin un număr (mie, ca român, mi se pare deja o ecuație, folosesc chestiuni mult-mult mai simple). Frustrat, furios, fără să-și fi mâncat micul dejun și cu un gust amar în gură, Estrella a privit cu ochii goi cursorul pulsând pe ecran, a decis că s-a săturat și a hotărât să folosească o parolă care să-i schimbe viața, mai ales că trebuia să o tasteze de mai multe ori pe zi.

Și a scris: „Forgive@h3r“. Iar omul a scris „Iart-o“ de mai multe ori pe zi, când deschidea computerul, când îi apărea screensaverul, când se întorcea de la prânz. Și chestia asta a funcționat! Omul s-a liniștit, a privit cu alți ochi separarea, a acceptat situația și și-a iertat fosta soție.

După o lună serverul l-a obligat pe eroul nostru să aleagă o altă parolă, iar el s-a gândit la următorul lucru de pe listă. Și a ales „Quit@smoking4ever“. Destul de greu de scris de mai multe ori pe zi, dar a funcționat și asta.

După o lună de zile a fost „Save4trip@thailand“. Trei luni mai târziu a mers în Thailanda.

Au mai funcționat „Sleep@before12“, „Ask@her4date“, „No@drinking2months“, „Get@c4t!“ și „Facetime2mom@sunday“. Are o nouă prietenă, și-a luat pisică, nu mai bea și se vede în mod regulat cu mama. Nu a funcționat „Eat2times@day“, e tot gras.
Cea mai recentă parolă a fost „Save4@ring“. A funcționat și asta, omul a cumpărat inelul, iar ea a zis da.

Nu-i așa că-i o poveste minunată? Un scurtmetraj cu scenariul acesta asigură oricui și un loc pe podiumuri de festival și discursuri „Multumesc@mamei4tot“.

Nu am, repet, nicio contribuție la acest text. Dar mă gândesc că ideea lui Estrella poate fi folosită, cu succes, și la noi, de la „Nu@maiFur“ la „Fac@Reforma“, „Respect@Oamenii“ sau „NuMaiClaxonez@Stop“.

Fără alte comentarii, „Băutorii de absint“ al lui Degas.