O nouă poartă către restul lumii s-a deschis pentru toți europenii anul acesta. Cum arată cel mai scump aeroport din Europa și ce puteți face într-o escală mai lungă acolo

Nu cred că au trecut mai mult de 2 minute din momentul în care am pășit în prăvălia lui până când proprietarul acesteia s-a întors cu o tavă plină cu pahare cu ceai roșu de rodie parfumat pentru fiecare dintre cei prezenți în grupul de turiști din care făceam parte. De la rodie a trecut apoi la alte plante colorate, analizând, cu zâmbetul pe buze, nevoile fiecăruia din grup: „Aveți probleme cu somnul?”, „Nu vă puteți relaxa?”, „Vreți să fiți mai activ?”, „Sau să vă înțelegeți mai bine cu soția?”. Înconjurați de miresme și aburi de ceai, fiecare dintre noi a început să scoată din buzunar suma potrivită pentru ceaiurile miraculoase, împachetate în poveștile negustorului turc.

Iar prețul s-a dovedit a fi pe măsura poveștilor – spre exemplu, pentru șofran depășește 1.000 de euro pentru un kilogram (unele sortimente ajung chiar la câteva mii de euro).

Bazarul de mirodenii, cunoscut și ca Bazarul Egiptean sau Misir Carsisi, este dominat de aromele și culorile puternice ale mirodeniilor, dar este și locul unde pot fi gustate numeroase delicatese culinare – brânză, fructe uscate, măsline, dulciuri. O vizită aici este ideală pentru o călătorie scurtă, sau poate cu prilejul unei escale spre o destinație mai lungă, în care să vă exersați rapid talentul de negociator, la care turcii și-au adjudecat statutul de maeștri cu secole în urmă.

Alegerile par nelimitate, la fel și abilitățile negustorilor care îi atrag cu ușurință în discuții pe turiști încercând să le ghicească naționalitatea (dacă aveți însă mai mult timp la dispoziție, arta negocierii se poate întinde pe parcursul unei zile întregi în Marele Bazar din Istanbul, care se întinde pe 60 de străzi).

Emimönü, locul în care se află piața de mirodenii, este și locul de întâlnire a strâmtorii Bosfor și golfului Cornul de Aur, care împarte orașul Istanbul în două părți. De aici, bărcile cu turiști pleacă zilnic dinspre Marea Marmara spre Marea Neagră. Spre deosebire de excursiile cu barca pe canale sau râuri care tranzitează orașe europene, aici experiența este diferită, din mai multe puncte de vedere: traseul prin Bosfor oferă și posibilitatea de a trăi senzația că vă aflați între două lumi, la propriu, Istanbulul fiind singurul oraș aflat pe două continente, cu strâmtoarea care separă orașul între partea sa asiatică și cea europeană.

Dacă alegeți o barcă ce aparține unei familii turcești și optați și pentru varianta unei mese pe aceasta, veți regăsi preparatele clasice turcești, gătite după rețete tradiționale, mai aproape de originile lor față de cele întâlnite la un restaurant. Priveliștea este direct proporțională cu abundența din farfurie: de pe barcă puteți admira rapid minunile arhitecturale ale palatelor Dolmabahce, Beylerbeyi, Ciragan, precum și fortăreața Rumeli, podul din Bosfor sau fortăreața Anadolu. La întoarcere, nu mai rămâne decât să savurați o șișa (narghilea) în preajma Bosforului, în murmurul orașului aglomerat de turiști și localnici.

Vizitarea moscheilor nu poate să lipsească chiar și din cea mai scurtă  călătorie în Istanbul – le veți găsi la tot pasul, având în vedere faptul că aici se află mai mult de 3.100 de moschei dintr-un total de peste 82.600 în Turcia. De pe lista turistului care petrece doar câteva ore aici nu trebuie să lipsească însă câteva.

Sfânta Sofia (Hagia Sofia) este un exemplu; aceasta era în secolul al VI-lea, o biserică ortodoxă a Constantinopolului. Se spune că atunci când împăratul bizantin Iustinian a intrat pentru prima dată în biserică (536 î.Hr.), a strigat: „Glorie Dumnezeului care m-a considerat demn de o astfel de lucrare. Oh, Solomon, te-am întrecut!”. Clădirea este considerată o demonstrație adusă lumii referitoare la bogăția și abilitățile tehnice ale imperiului său. Tradiția spune că zona care înconjoară tronul împăratului era centrul oficial al lumii. În secolul al XV-lea, odată cu cucerirea orașului de către otomani, Mahomed al II-lea (Cuceritorul) a renovat biserica și a transformat-o în moschee. Din anul 1934, a fost transformată în muzeu. Este celebră pentru domul uriaș, care are aproape 30 de metri, și pentru stilul arhitectural bizantin. Timp de aproape 1.000 de ani, a fost cel mai mare sanctuar din lume și este al patrulea cel mai mare în prezent. Nu doar dimensiunea clădirii este însă impresionantă: la interior sunt reunite mai multe mozaicuri din secole diferite care au fost conservate sau chiar și ascunse în anumite perioade istorice.

Moscheea Albastră se încadrează și ea la categoria monumentelor istorice gigant: cu șase minarete, este una dintre cele mai mari moschee din Turcia. Iar denumirea vine de la gresia colorată, specific turcească (Iznik) din interior, care arată într-adevăr spectaculos – mai ales în pozele postate pe rețelele de socializare de majoritatea turiștilor care trec pe aici. Construită între 1609 și 1616, moscheea a făcut furori în lumea bizantină atunci când a fost construită tocmai fiindcă are șase minarete – același număr ca Moscheea Sfântă din Mecca. Un cel de-al șaptelea minaret a fost oferit însă cadou celei din Mecca pentru a nu se crea conflicte la acea vreme. Pentru un efect de încântare maximă, recomand vizitarea grădinilor dintre Moscheea Albastră și Hagia Sofia, mai ales la ora chemării la rugăciune din minaretele moscheii albastre.

Palatul Topkapi (Topkapi Sarayi) este o altă demonstrație de impozanță arhitecturală și bogăție: construit mai întâi de Mahomed Cuceritorul în secolul al XV-lea, era locul din care sultanii Imperiului Otoman și-au condus teritoriile până în secolul al XIX-lea. Artă islamică, grădini opulente, camere decorate somptuos și povești despre sultani și nevestele lor veți întâlni aici la tot pasul.

Dincolo de minunea arhitectonică, este probabil locul în care un ghid se dovedește a fi extrem de util. Al nostru nu s-a sfiit să ne povestească despre haremul sultanului Suliman Magnificul și despre numeroasele sale soții – una dintre ele, de exemplu, a fost răpită și adusă aici și, deși tatăl său era dispus să plătească o răscumpărare, a decis să rămână alături de sultan și de celelalte soții ale acestuia. Locul în care se afla haremul sultanilor este primul dintre cele patru curți în care este împărțită clădirea, în a doua parte veți putea găsi bucătăriile palatului, camera consiliului (prevăzută cu o mică fereastră prin care sultanul putea asculta – cu voia sau nu a consilierilor săi – toate discuțiile din „board”), iar într-un alt spațiu se află atât camerele private ale sultanului, cât și o cameră ce face parte din Trezoreria Imperială  și care include o colecție impresionantă de relicve ale profetului Mahomed.

Un loc în care imaginația e pusă la încercare este hipodromul turcesc: construcția acestuia a început în 203 î.Hr, inițiată de Septimius Severus, și a fost terminată de Constantin cel Mare, în 330 î.Hr., după cum ne-a povestit ghidul. Era centrul vieții publice bizantine, precum și locul unor jocuri și curse. Din păcate, în prezent nu au rămas prea multe din fostul hipodrom – doar câteva ziduri pe partea sudică. Este completat însă de câteva monumente: o fântână adusă sultanului otoman de împăratul german William al II-lea în 1898, un obelisc egiptean de 20 de metri, Coloana cu Șerpi, adusă din Delphi de Constantin.

Atracțiile turistice principale ale orașului sunt la distanță mică una de cealaltă, în regiunea veche a orașului, denumită Sultanahmet. Moscheea Albastră, Palatul Topkapi și Hagia Sofia sunt la cinci minute distanță una de cealaltă, la fel și hotelurile. Există însă multe alte atracții răspândite și în cartierele mai puțin cunoscute ale orașului

Dincolo de monumentele istorice, Istanbulul este un oraș și cât se poate de modern – cel mai bine reiese asta pe strada Pietenolstiklal Caddesi (Strada Independenței), care este o arteră modernă de shopping, cu numeroase restaurante și cafenele. La capătul străzii se poate ajunge cu cel mai vechi tramvai subteran, Tunelul, construit în 1875 și care poate fi luat de la turnul genovez Galata. Acesta din urmă este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Turciei, iar dacă vă încumetați să urcați prin marea de turiști aflată de obicei aici, vă puteți bucura de priveliștea asupra orașului.

În regiunea mai modernă a Istanbulului se află districtele Beyoglu și Taksim, „centrele distracției”. Din Piața Taksim se desprinde și strada Cumhuriyet Caddesi, unde se află laolaltă hoteluri, magazine și restaurante.
În apropiere de Istiklal Caddesi (care este și casa a numeroase biserici și clădiri consulare) se află Muzeul Inocenței al lui Orhan Pamuk – unul dintre autorii celebri ai Turciei, care a câștigat premiul Nobel pentru literatură. Muzeul, de altfel, este construit în jurul temei romanului său „Muzeul Inocenței“.

La întoarcere (sau spre destinația mai lungă spre care porniți), asigurați-vă că aveți suficient de mult timp pentru experiențele pe care vi le poate oferi aeroportul – pe punctul de a se transforma și acesta într-un oraș (descris în presa internațională ca fiind mai mare decât Manhattanul). Aeroportul se pare că este la fel de grandios pe cum este trecutul istoric al orașului. Chiar dacă în prezent este încheiată doar prima fază de construcție a proiectului, este deja unul dintre cele mai mari și moderne aeroporturi ale lumii, având o capacitate inițială de 90 de milioane de pasageri (spre comparație, prin Atatürk, folosit în prezent doar de aeronavele cargo, au trecut în anul 2017 aproximativ 63,7 de milioane de pasageri, în timp ce prin aeroportul Sabiha Gokcen, aproximativ 31 de milioane).

Noul aeroport se află în partea europeană a Istanbulului, în districtul Arnavutkoy. În prezent, se întinde pe 1,3 milioane de metri pătrați, dar proiectul final, care ar urma să fie finalizat în anul 2028, ar trebui să aibă 76,5 de milioane de metri pătrați. Aeroportul impresionează nu doar prin dimensiune, ci și prin designul inspirat de moștenirea culturală a turcilor: turnul de control, de pildă, este în forma unei lalele, floarea națională a Turciei, devenită populară în perioada domniei sultanului Suleiman. Contrar credinței populare, lalelele au fost cultivate inițial în imperiul otoman și au fost importate în Olanda în secolul al XVI-lea. Principalul coridor de tranzit este inspirat de forma Strâmtorii Bosfor. Nici pasionații de cumpărături nu se vor plictisi aici: duty free-ul se va întinde pe o suprafață de nu mai puțin de 55.000 de metri pătrați. Pentru cei care preferă mai degrabă odihna sau o continuare a călătoriei culinare începute în oraș, aeroportul are mai multe lounge-uri, printre care și unele ale operatorului național de zbor, Turkish Airlines. La unele dintre acestea există posibilitatea intrării în lounge și printr-o taxă plătită la intrare. 

Din România, pe ruta București – Istanbul există trei curse zilnice operate de Turkish Airlines; operatorul mai are însă curse zilnice de pe aeroportul din Cluj și patru zboruri săptămânale din Constanța. Operatorul național de stat TAROM operează și acesta două curse zilnice pe ruta București – Istanbul.