O lacrimă de bronz în memoria defunctului sistem

Priviți în stânga fotografiei din pagină; nu, nu vi se pare, statuia îl reprezintă pe Vladimir Putin în costum de judo. “Lucrarea” – pun ghilimele pentru că sensul este oarecum ironic – se cheamă “Trup sănătos, minte sănătoasă” și îi aparține unui domn pe nume Zurab Țereteli, pictor, sculptor și arhitect, erou al muncii socialiste, al ordinului Lenin, decorat cu medalia Secera și Ciocanul și fost președinte al Academiei ruse de Artă.

De origine georgiană, domnul Țereteli a dat de lucru unei părți importante din industria metalurgică rusă, pentru că a împânzit, de-a lungul anilor de activitate sub două regimuri, cel comunist, dar și în capitalismul post-sovietic, lumea cu statui, picturi și alte orori din bronz. Prietenia cu fostul primar al Moscovei, Lișkov, pe care l-a nemurit în metal cu o mătură în mână, i-a asigurat contracte cât se poate de bănoase pentru tot soiul de năstrușnicii, de regulă intens criticate: un Petru cel Mare de aproape 100 de metri, de exemplu.

Dar i-a împodobit și pe americani cu un monument uriaș, o lacrimă din bronz pentru 9/11 – ajunsă într-un mărunt orășel din Jersey după ce vecinii din Jersey City s-au răzgândit și au respins amplasarea monumentului în curtea lor. Îl evoc pe Țereteli pentru că mi se pare un bun exemplu de artist al realismului sovietic reconvertit la valori ce îi sunt străine, un creator de artă fără ideologie, în sens negativ. Omul s-a adaptat pur și simplu la noua realitate și, lipsit de har, dar productiv, i-a dat bătăi cu arta.

La polul opus se află toți cei pe care Stiglitz îi evocă, majoritatea cetățenilor lumii occidentale care și-au văzut viețile puternic afectate de criză. Cei ce și-au pierdut slujbele, casele, familiile, speranțele, întreaga viață; cei nemulțumiți de modul în care guvernele sau sistemul financiar au reacționat la criză sau cei cărora bonusurile plătite pe Wall Street sau în City li se par obscene. Unii, lipsiți de inhibiții, își spun “indignați” și protestează alături de militanții anti-globalizare, alții au bloguri sau aleg varii forme de protest. Dar cei mai mulți sunt acum presonaje relativ inerte, apăsați de griji și care se mulțumesc să subziste. Dar, lipsiți de elementele care l-au menținut pe val pe Țereteli, de exemplu, cei din clasa de mijloc, cea mai afectată de criză, sunt pe cale să acumuleze masă critică suficientă încât să declanșeze o explozie.

Semnele s-au tot văzut: prin parcurile New York-ului, în Spania, Grecia, la Paris sau la Londra și de curând chiar la vecinii bulgari. Concentrată pe Statele Unite, elemente din cartea lui Stiglitz pot fi regăsite în întreaga lume, iar cercul vicios al ineficienței politice și administrative, corelată cu desprinderea economicului de social pot schimba din temelii lumea.
Iar oportuniști ca domnul Țereteli vor turna urgent o lacrimă de bronz în memoria defunctului sistem.