O întrebare cât o economie. Christian von Albrichsfeld, Continental: Dacă statul român deține o cotă atât de mare din producția de energie, de ce s-a scumpit curentul atât de mult?

♦ Statul deține circa 70% din producția de energie din România și ca țară România își poate acoperi prin resursele interne 80% din necesarul de gaz natural. Cu toate acestea, mari companii industriale sunt cu lacătul pe ușă pentru că nu își pot plăti facturile.

Ultimul semnal de alarmă a fost tras de Christian von Albrichsfeld, country head and general manager al Continental Automotive România, cel mai mare producător de componente auto local, cu circa 18.000 de angajați, din care peste o treime sunt ingineri și informaticieni.

Continental deține șase unități de producție în România și patru centre de inginerie, fiind unul dintre cei mai mari furnizori internaționali de componente electronice. Continental este o companie germană, economia Germaniei fiind printre cele mai afectate de criza gazului din cauza dependenței majore față de Rusia. Pe de altă parte, tocmai accesul la gaz ieftin rusesc a propulsat Germania în fruntea economiilor europene.

„Producția de anvelope este mare consumatoare de energie. Vedem cum în România producția de energie este în principal deținută de stat și nu înțelegem de ce cresc atât de mult prețurile“, a spus Christian von Albrichsfeld, country head and general manager al Continental Automotive România, în cadrul conferinței „Cele mai dinamice companii. Care sunt motoarele care duc economia înainte?“, eveniment organizat de ZF recent.

De aproape un an, mediul de afaceri îi cere statului român identificarea unei soluții prin care prețul energiei și al gazului, inclusiv pentru marii consumatori, să fie reglementat, chiar și pentru o perioadă limitată de timp. Dar în loc de a reveni temporar la piața reglementată, statul român a aplicat mai multe scheme de susținere care au bulversat întreaga piață a energiei, dar și pe consumatorii industriali. Din scumpirea istorică a energiei și a gazului sunt doi mari câștigători, pro­ducătorii și statul român prin impozitele enorme colectate. Mai departe, felul în care sunt cheltuiți banii strânși din taxarea energiei și a gazului scump reprezintă unul dintre marile semne de întrebare ale momentului.

În România, circa 70% din producția de energie este controlată de companii în care statul român este acționar majoritar. La nivel european, inclusiv în România, piețele de energie funcționează după modelul prețului marginal pentru electricitate.

Ce înseamnă acest lucru? Piețele interne sunt organizate astfel încât energia cea mai ieftină intră prima în sistem, sursele mai scumpe fiind adăugate în funcție de cerere.

În România există însă un deficit de producție de energie ieftină, cum este cea regenerabilă, tot din cauza intervenției statului în piață, astfel că piața este închisă de centralele pe cărbune și de cele pe gaze. Cum prețul gazului a explodat, producția de energie pe bază de gaz natural s-a scumpit și ea și practic a devenit referința de preț la nivel european. Astfel, deși România are producție de energie hidro sau nucleară, energie ieftină, ea se vinde tot la prețul setat de centralele pe gaze. Paradoxul este că România își asigură din resursele interne 80% din consumul de gaz, dar gazul este vândut aici tot la cotațiile internaționale stabilite de Rusia. În lipsa unei reglementări pe tot lanțul, consumatorii din România plătesc prețuri europene cu resursele de gaze îngropate aici și cu o producție de energie controlată de stat. România este însă și tehnic interconectată cu piața europeană a energiei având o capacitate de import/export de energie de circa 3.000 MW, temerea fiind că dacă piața se va reglementa, atunci tentația exportului va fi majoră. Problema este foarte delicată pentru că România este de trei ani de zile importator net de energie, principalul vinovat fiind tot statul român care a blocat timp de 10 ani de zile orice investiție în producția de energie verde, iar de 30 de ani de zile nu a ridicat de la zero nicio unitate nouă de producție a energiei. Astfel, reglementarea pieței aduce un risc de exporturi de energie în creștere într-o economie oricum dependentă de importuri.

Cu toate acestea, marii consumatori cer soluții și spun că reglementarea prețului al energie și gaz, cu reguli stricte de funcționare a pieței, este singura soluție în acest moment pentru a menține motoarele industriei în funcțiune.

„Piața gazului, cu regulile ei de funcționare, a fost făcută pentru timpuri normale, nu pentru ce vedem acum. Această piață pur și simplu nu mai funcționează. Dar statele au puterea de a reglementa lucrurile“, spunea recent Harri Kiiski, cel care până de curând a ocupat funcția de director general al Azomureș, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, În contextul exploziei prețului, încă din decembrie, anul trecut, Azomureș și-a închis activitatea, izbucnirea războiului din Ucraina și impactul pe care agresiunea Rusiei a avut-o asupra prețului gazului făcând imposibilă reluarea activității. “Hai să reglementăm prețul la 30 de euro/MWh și toți ar fi fericiți pe piață, inclusiv producătorii. De ce trebuie să avem gazul românesc conectat la Baumgarten (Viena) dacă piața oricum nu funcționează?“, a mai spus Harri Kiiski.

Ideea de a reglementa pe o perioadă de șase luni prețul energiei a fost emisă de la începutul acestui an de mai mulți consumatori. ÑReglementați prețul. Este cea mai simplă măsură. Ai posibilitatea să faci acest lucru pentru 6 luni de zile. S-a scumpit apa pe Dunăre? S-a scumpit cărbunele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitați de piața liberă în energie și reglementați prețul. Energia este vitală pentru toți“, spunea în ianuarie ștefan Gadola, unul dintre fondatorii EnergoBit.

„Este energia, în sens larg, pretabilă acestui sistem de piață liberalizată? Răspunde ea precum alte produse la regulile pieței libere? Este o întrebare care pe care și-o pun inclusiv politicienii de la Comisia Europeană și mulți experți. Energia, și aș insista pe energia electrică, nu este un produs care să răspundă precum alte produse regulilor pieței libere și de aceea ar trebui revăzute regulile acesteia. Se ia în discuție rereglementarea pieței, adică instituirea unui preț la producător, indiferent de forma de producție. Acesta este genul de măsură indicată inclusiv de Comisia Europeană“, a spus recent și Corneliu Bodea, CEO al grupului antreprenorial Adrem.

Potrivit datelor centralizate de ZF, industria consumă circa 40% din toată energia României, metalurgia, construcțiile metalice, chimia și industria alimentară fiind ramurile care au nevoie de cele mai mari cantități de energie pentru a fucționa. Spre exemplu, doar metalurgia reprezintă 25% din tot consumul industrial și aproape 10% din consumul total de energie al României, raportat la anul 2020.

În aceste zile, în România se discută revenirea la piața complet reglementată a energiei, pe tot lanțul, inclusiv pe zona de producție. În contextul introducerii unor prețuri reglementate, surse apropiate discuțiilor spun că se intenționează renunțarea la compensarea pentru furnizorii de energie. Revenirea la piața reglementată a energiei este una dintre soluțiile promovate de marii consumatori, care au insistat că atâta vreme cât România are resurse interne semnificative, acestea trebuie să ajungă la consumatorii de aici la prețuri care permit desfășurarea activității industriale.