O experiență completă pentru cinefili

Ce impresionează la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) e organizarea impecabilă  de la aplicația de mobil destinată celor care vor să „navigheze” prin multitudinea de evenimente până la gala de premiere și covorul roșu, totul pare fără de cusur.

Așa cum se întâmplă atunci când un eveniment major are loc la Cluj, întreg orașul părea implicat în buna desfășurare a lucrurilor. Dincolo de afișele sau posterele care împânzeau marile bulevarde, orice chioșc sau colț de stradă îți amintea, într-un fel sau altul, că te afli în mijlocul celui mai mare festival de film din România.

Deși mă bucur sincer pentru succesul de care se bucură Festivalul Internațional de Film Transilvania, nu pot să nu fiu oarecum amărât la gândul că Bucureștiul rămâne mult în urmă atunci când vine vorba de astfel de evenimente. Nu știu dacă e vina autorităților locale sau lipsa de interes a bucureștenilor, dar ceva trebuie cu siguranță schimbat. Nu vreau să transform acest text într-un manifest, dar mi-ar plăcea să văd același nivel de interes față de cultură și în Capitală.

Revenind la filmele din cadrul TIFF, cele proiectate au acoperit teme diverse – indiferent că vorbim de unele cu tentă socială sau politică. Nivelul a fost unul extrem de ridicat în cadrul competiției, dar ceea ce m-a impresionat personal a fost „colecția” de filme românești. Am avut mereu o problemă cu faptul că majoritatea producțiilor locale foloseau cadre statice, cu foarte puțină mișcare, transformând filmul într-un soi de exercițiu de răbdare. Cu toate că multe s-au bucurat de un evident succes, nu aș putea spune că am fost un mare fan al producțiilor locale; sunt, în aceeași măsură, conștient de faptul că numeroase lipsuri au venit ca o consecință a subfinanțării. Proiecțiile de la TIFF 2018 mi-au dovedit însă că noua generație de cineaști e dispusă să își asume mai multe riscuri și sunt convins că filmele se vor bucura de o mult mai mare recunoaștere peste hotare.

E corect, zic, să amintim și de câștigătorii festivalului. Prin urmare, filmul Moștenitoarele (Paraguay – 2018) a câștigat Trofeul Transilvania al TIFF în valoare de 15.000 de euro, pelicula fiind aleasă dintre cele 12 aflate în competițe. Premiul a fost înmânat regizorului Marcelo Martinessi de către soprana Angela Gheorghiu. „Vreau să împart premiul cu toată echipa și producătorii, pentru că uneori noi, regizorii, stăm pe platouri șapte săptămâni și nu știm ce să facem. Echipa e acolo să te susțină, să te ajute, să mergi pe drumul pe care le-ai spus că vei merge”, a spus regizorul din Paraguay. Pelicula tratează povestea moștenitoarelor a două familii înstărite din Asuncion, Paraguay, care sunt împreună de trei decenii, dar starea lor financiară devine precară și trebuie să vândă din lucruri.

În cadrul ceremoniei, actrița franceză Fanny Ardant a primit Trofeul Transilvania pentru întreaga carieră, aceasta declarând că nu știe dacă un premiu este ca o recompensă sau ca o înghețată unui copil. „Pentru clipa aceea este o plăcere mare, dar după aceea chiar mai înseamnă ceva? Dar, cu toate acestea, eu sunt o actriță. Când eram tânără, credeam că a fi actriță este doar plăcerea de a fi pe scenă, apoi am înțeles că viața de actriță înseamnă trecerea de la întuneric la lumină, de la frig la căldură, de la spatele întors la mâinile întinse. În această seară, vă mulțumesc că, dându-mi acest premiu, mi-ați dat lumină și căldură și mi-ați întins mâinile”, a spus Ardant. De asemenea, actrița Anna Szeles a primit premiul pentru întreaga carieră, iar actorul și producătorul Dan Nuțu, premiul de excelență. Premiul Annei Szeles a fost înmânat acesteia de către fostul său soț, Florin Piersic.

Printre alte premii decernate s-au numărat premiul juriului tinerilor francofoni – filmul La Priere (Rugăciunea), premiul Centrului Național al Cinematografii – filmul Santa Barbara, premiul FIPRESCI – Ghid de Viață, premiul pentru cel mai bun scurtmetraj, secțiunea Umbre – În întuneric, premiul publicului – The Guilty (Vinovatul), premiul cel mai popular film în secțiunea Zilele Filmului Românesc – Un pas în urma serafimilor, premiul Zilele Filmului Românesc pentru scurtmetraj – Cadoul de Crăciun, premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut – Soldații. Poveste din Ferentari, premiul Zilele Filmului Românesc pentru lungmetraj – Pororoca, premiul pentru cea mai bună interpretare – trei actori ai filmului Ancora și speranța, premiul special al juriului – The Home (Casa) și Scythe Hitting Stone (Izbiți de soartă), premiul pentru cea mai bună regie – danezul Hlynur Palmason.

În cadrul ceremoniei de premiere a avut loc și un moment neașteptat: cineastul rus Aleksei Medvedev a urcat pe scenă având o pancartă de susținere a lui Oleg Sențov, un regizor și scenarist ucrainean aflat în greva foamei într-o închisoare din Rusia, după ce a fost arestat în Crimeea și condamnat la 20 de ani închisoare pentru terorism. Medvedev a criticat Rusia pentru condamnarea lui Sențov și a făcut apel la cineaștii prezenți să întreprindă demersuri pentru eliberarea acestuia.

Pentru că am vorbit de filmele românești, puteți citi despre cele trei care m-au impresionat în mod special: Charleston, Un pas în urma serafimilor și Secretul fericirii.