Nu vă mai grăbiți să faceți facultatea imediat după liceu!

Recent, o prietenă ne-a anunțat că renunță la meseria de medic, după șase ani de școală și încă unul de rezidențiat, în care a tocit mii de pagini de anatomie și multe altele, a mers prin spitale în practică și tot așa, pentru a se angaja într-o multinațională în departamentul de user experience, foarte „la modă” acum. Motivul? Banii. Un salariu de 2-3 ori mai mare, încă din primul an, pe un post de junior. Și, după cum e lesne de imaginat fiind vorba de o meserie din pasiune, nici pasiunea pentru medicină nu era prea mare, pentru că de obicei dacă e visul tău să ai X sau Y meserie, mai faci compromisuri.

Am stat și m-am gândit la toți anii pe care îi irosim mulți dintre noi prin facultăți fără niciun viitor, ca la absolvire să o luăm în cu totul altă direcție (peste jumătate din absolvenții americani chestionați într-un sondaj al intelligent.com lucrează în alt domeniu decât cel studiat), sau în facultăți făcute doar pentru că e tradiție de familie să practici meseria X, sau pentru că sună bine și se pot mândri părinții pe la rude că „fata sau băiatul meu e inginer/medic/avocat”, că ai lor copii au reușit în viață și și-au depășit condiția. (Dar greșit – au depășit nu condiția lor, ci a părinților, pentru că de multe ori părinții proiectează asupra copiilor toate obiectivele pe care ei nu le-au realizat.)

Așadar, stăm să pierdem vremea pe la cursuri în loc să ne luăm un an de pauză după liceu pentru a ne da seama cât de cât ce vrem de la viață. Spun cât de cât pentru că la 20 și ceva de ani nu prea ai cum să știi ce-ți rezervă viitorul, dacă nu cumva te vei plictisi de meseria pe care ți-o alegi, dacă nu cumva apare ceva mai atractiv, dacă nu cumva îți descoperi vreo nouă pasiune, te muți din țară sau orice altceva.

Părinții – mulți dintre ei – „fac o tragedie” dacă vii și le spui că încă nu ai reușit să decizi ce vrei să studiezi și vrei să mai stai pe-acasă, să te angajezi și să câștigi un ban al tău până te hotărăști în ce direcție vrei să o iei. Fac o tragedie și dacă după facultate nu continui cu un master, să ai diploma la dosar, chiar dacă poate din anul II-III ești deja angajat și te întreții singur, deci o diplomă în plus la locul de muncă nu e necesară sub nicio formă. Fac o tragedie și dacă după un an-doi de cursuri vrei să renunți și să o iei de la zero la altă facultate, care crezi tu că ți-ar plăcea mai mult sau ți-ar fi mai utilă. Pentru că văd în asta niște ani pierduți. Or din contră, niște ani de studiu pierduți – sau mai bine spus amânați – se pot dovedi cât se poate de câștigați.

Nu zice nimeni să atârni pe la ușa familiei până la 40 de ani. Și nici că o să faci muncă de jos dacă nu ai licența luată la 21 de ani. Sunt N cursuri de formare, sunt N companii care te acceptă fără diplomă. De ce să pierzi 3-4-5 ani din viață, sau chiar mai mulți, tocind niște materii care nu-ți plac/nu știi dacă îți vor folosi, în loc să ți-i ocupi într-un mod mai util, strângând bani, călătorind, muncind poate măcar o vară prin altă țară pentru a vedea cum e, încercând să te cunoști, să te formezi ca adult, să afli ce vrei, ce îți place?

Da, există și situații în care ești atât de pasionat de un domeniu încât îți canalizezi toată energia într-o direcție, cazuri în care poate de când te știi visezi să ajungi polițist/preot/IT-ist/profesor ș.a.m.d., ai o traiectorie clară, poate vrei să mergi și în străinătate la studii – și ar trebui să o faci, măcar pentru un an, cu o bursă Erasmus ceva, pentru a-ți lărgi orizonturile, și atunci bravo ție! Ești un caz fericit. Însă pentru toți ceilalți există opțiunea de a nu te înscrie la o facultate imediat după Bac. Și pot ajunge bine mersi, și dacă fac facultatea mai târziu, și chiar și dacă nu o fac deloc!

Lăsați-vă copiii să mai amâne studiile un an-doi-trei. Mai mult timp pierd dacă fac ceva „constrânși” sau doar ca să bifeze o facultate, decât dacă știu sigur că aia e calea lor. Iar dacă toată viața ați visat să aveți un inginer sau mai știu eu ce alt job nobil în familie, să știți că facultățile primesc și studenți trecuți de a doua tinerețe.  

Optimism moderat

Gradul de încredere al absolvenților că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat*

22% sunt încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

31% sunt relativ încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

26% nu sunt foarte încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

21% nu sunt deloc încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

*potrivit unui sondaj realizat de intelligent.com în rândul cetățenilor americani

Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

(andra.stroe@businessmagazin.ro)