Nu toată lumea vrea și poate să fie antreprenor. Nu toată lumea vrea să fie lider. Dacă vrei o poziție de top, diplomele contează

Dragoș Dragoteanu de la brokerul imobiliar Euroest, un antreprenor de peste 20 de ani, a scris în ZF o opinie intitulată „Mulți colecționari de diplome riscă să moară de foame. Piața muncii va fi complet diferită”.

El spune că acest colaps din educație nu este cauzat de lipsa tabletelor sau a predării online.

„Cine vrea să învețe, învață în orice condiții. Cine are carte are parte este un proverb des întâlnit. În acest caz, riscul este că unii pot deveni colecționari de diplome, dar mediocri din punct de vedere profesional”, spune el.

Pandemia dă o șansă tinerilor să creeze noile meserii, schimbând radical o parte din piața muncii.

Câți dintre adolescenții din România sunt îndrumați să-și urmeze vocația? Câți tineri își pierd energia aiurea alergând după diplome? Câți copii cu un potențial imens găsesc în școală un ajutor real?

Acestea sunt întrebările la care ar trebui să răspundă învățământul actual, spune el.

Diplomele sunt bune dacă vrei să te angajezi la stat sau să devii un oarecare într-o multinațională. Dacă ai ajuns acolo vei fi o rotiță în sistem și atât. Cel mult, poți să dai din coate făcând compromisuri pentru a ajunge șef/șefuleț, dar nu poți schimba sistemul. Birocrația la nivelul bugetarilor și corporatiștilor e aproape egală, adaugă el.

De obicei, colecționarii de diplome nu devin lideri!, conchide el.

Fără să-l contrazic, pentru că multe lucruri din opinie sunt reale, eu spun că nu toată lumea vrea și poate să fie antreprenor. Nu toată lumea vrea și poate să fie lider, nu toată lumea vrea să-și asume conducerea unui grup, a unei echipe, a unui departament sau unei companii.

Nu toată lumea vrea să iasă în față, să ia decizii pentru alții sau să-și asume eșecurile, ci dimpotrivă, marea majoritate a oamenilor vor să stea în spate, ascunși într-o organigramă, așa birocratică cum este. După frica de moarte, frica de a vorbi în public, de a ieși în față este cea mai mare frică umană. Și foarte puțini o să gestioneze aceste lucruri.

Nu toată lumea vrea să fie responsabilă de plata salariilor angajaților sau a taxelor și impozitelor la stat când nu sunt bani în firmă.

Nu cred că toată lumea vrea să fie milionar, cu toate beneficiile, dar și pierderile de rigoare.

Eu cred că doar 10% dintre tineri, dintre oameni au șansa să-și descopere vocația. De obicei totul ține de șansă, de o întâmplare, de altcineva.

În privința colecțiilor de diplome cred că prima triere într-un departament de HR este diploma, dacă sunt mai multe cu atât mai bine, chiar notele din școală sau facultate și recomandările – sectorul privat abundă de recomandări, nepotism și pile etc.

După 100 de angajați, niciun antreprenor, patron nu poate să mai gestioneze resursa umană, nu poate să-i selecteze pe toți, și chiar atunci când trebuie să aleagă pe cineva nu știu dacă ia întotdeauna decizia cea mai bună. Poți să nimerești un angajat ideal poate din 100 de CV-uri sau 100 de întâlniri. Pentru a nu scăpa lucrurile de sub control, organigrama trebuie birocratizată de la un anumit nivel al numărului de angajați. Așa că diploma este un criteriu de triere la început.

Dacă ai mai multe diplome, de cursuri de management, psihologie, IT, poate un MBA, CFA etc., ai mai multe șanse de promovare și acces la un pachet salarial mai mare.

Dacă vrei să accesezi o poziție de top, un criteriu pentru departamentul de HR, firmele de recrutare și cel care te angajează este dacă ai un CFA sau un MBA.

Dacă vrei să ajungi la McKinsey sau celelalte firme mari de consultanță din lume, CV-ul, diploma de facultate, notele sunt principalele criterii de selecție pentru a intra în acel mecanism birocratic, dar care te pot propulsa ulterior în poziții de top în alte companii.

Dacă ai o „patalama” de la McKinsey, Bayn, Roland Berger, Big4, ca să dau niște exemple, ai șanse mult mai mari să ajungi să conduci o companie foarte mare.

Asta-i lumea în care trăim, unde ai nevoie de o diplomă, și chiar de mai multe.

Pentru cei care nu au această vocație de antreprenor, de asumare a unui risc, de a câștiga sau pierde, de a da totul pentru o idee, notele mari, toceala și diplomele reprezintă alternativa și fac diferența.

Nu am făcut eu aceste reguli, dar așa birocratice cum sunt, ele țin companiile.

(cristian.hostiuc@zf.ro)