Nu te opri niciodată din alergat!

În cadrul evenimentului Meet the CEO, el a vorbit despre lecțiile de viață pe care le-a primit de la bunica sa – și nu numai –, despre învățăturile din fotbal și din timpul petrecut în armată, dar și despre importanța echilibrului dintre muncă și viața personală.

„Există o poveste despre un om acuzat că a ucis pe cineva, iar procurorul aduce foarte multe dovezi că omul e vinovat; toată lumea e sigură că el va fi condamnat. În ultima zi a procesului, avocatul apărării se ridică și spune: «Stimate judecător, stimați jurați, uitați-vă bine la ușă, pentru că în următoarele cinci minute persoana despre care spunem că a fost ucisă va intra în această sală.» Toată lumea se uită la ușă, spunând că nu e posibil așa ceva. Trec cinci minute, dar nu intră nimeni pe ușă; judecătorul îi spune celui acuzat să se ridice și îl anunță că a fost găsit vinovat. «Dar faptul că toată lumea s-a uitat către ușă înseamnă că există urme de îndoială», se apără acuzatul. «Într-adevăr, toată lumea s-a uitat către ușă, cu o excepție: tu», îi răspunde judecătorul. Care e morala? Că un lider trebuie să vadă mai departe, dincolo de oameni sau de moment. Un lider trebuie să aibă viziune, să îi conducă pe alții.” Cu această povestire a început Tal Lahav, noul CEO al New Kopel Group, prezentarea sa din cadrul evenimentului Meet the CEO.

El a preluat conducerea New Kopel Group România la începutul acestui an, după ce petrecuse trei ani în funcțiile de deputy CEO și CFO. Compania a rulat anul trecut pe piața locală circa 26 de milioane de euro, în creștere ușoară față de anul anterior. New Kopel a înregistrat cel mai mare avans în 2014, atunci când a livrat 600 de microbuze către statul român, businessul companiei urcând la peste 43 milioane de euro.

„Tatăl meu a deținut o afacere în agrobusiness: aveam o livadă cu peste 1.000 de pomi și creșteam portocale, clementine și altele”, povestește Lahav. „Mai aveam și parcele pe care creșteam cartofi, castraveți sau alte legume. A trebuit să mă implic și eu, dar așa am învățat de mic ce înseamnă să plantezi ceva, să te ocupi de fertilizare și mai apoi de comercializare. A fost o lecție foarte importantă pentru mine, am învățat încă de mic ce înseamnă munca grea, dedicarea, am învățat să apreciez aceste lucruri.”

Povestește că în fiecare săptămână trebuia să meargă și să verifice dacă dispozitivele de irigare funcționează, iar într-o sâmbătă pur și simplu nu s-a mai dus, preferând să iasă cu prietenii. Desigur că instalația nu a mers și din acea cauză au pierdut fructele din acel sezon. A învățat atunci două lucruri: că nu trebuie să cauți scurtături și, de la părinții săi, că tăcerea e mai puternică decât cuvintele. Șirul de povești, pilde și învățăminte a continuat însă pe parcursul întregului eveniment.

„Am jucat fotbal încă de mic, probabil de când aveam 7-8 ani. Am fost norocos să joc la un nivel înalt, pentru una dintre primele cinci echipe din Israel la acea vreme. Am jucat și pentru echipele naționale de juniori sub 15 ani și sub 16 ani ale Israelului. Ce este interesant legat de cariera mea în fotbal e că a început tot cu o negociere între mine și părinții mei; cu mama era simplu: mi-a spus că dacă nu iau note bune, nu pot să joc fotbal. Tatăl meu, care în adâncul sufletului cred că și-a dorit să fiu fotbalist, mi-a spus că pot să joc fotbal atât timp cât lucrez și pentru afacerea familiei, cât timp mă îngrijesc de livezi. Așa că a trebuit să învăț bine, a trebuit să lucrez și pământul și așa am reușit să joc și fotbal – vorbim de cel puțin șase antrenamente pe săptămână”, își amintește Lahav. „Jucam într-o echipă foarte bună și la un moment dat am reușit să nu pierdem niciun meci aproape doi ani. Atunci când a venit înfrângerea – aveam 9 ani pe atunci – a fost prima oară când am simțit ce înseamnă să pierzi. Eram un grup de 11 băieți care plângeau – bine măcar că nu erau și fete pe acolo”, spune el râzând. „De atunci am înțeles însă că e bine să mai pierzi în viață, pentru a învăța și pentru a crește.”

O altă lecție din fotbal a venit câțiva ani mai târziu, când echipa la care era legitimat a ajuns în finala cupei. „Eram la egalitate, așa că s-a trecut la loviturile de departajare, pe care în mod uzual eu le executam. Am ales însă să o execut pe cea de-a cincea, ultima, pentru că acela e de obicei momentul de glorie al echipei. Nu am mai ajuns însă la ultima lovitură, pentru că primii trei coechipieri au ratat și așa am pierdut meciul. Am învățat din acea zi că atunci când ești un lider trebuie să deschizi drumul, nu să îi urmezi pe alții.”

Un alt sfat extrem de important a venit de la antrenorul echipei naționale, care l-a întrebat de ce în anumite meciuri excelează și în altele e mai retras. „I-am explicat că uneori stau mai în spate pentru a le permite și altora să iasă în evidență, iar el mi-a dat un răspuns pe care nu o să-l uit niciodată, pe care îl aplic și astăzi în business. Mi-a spus: «Tal, nu îi conduci pe oameni asigurându-te că nu o să cadă, îi conduci ducându-i la un nivel mai înalt.»”

O ultimă lecție preluată din cariera sa fotbalist i-a fost dată de către un coleg mai experimentat. „Nu te opri niciodată din alergat; «nu te opri din alergat» se referă la concept, la starea de spirit, continuă întotdeauna, muncește mult și vei reuși. Este o altă lecție pe care o aplic în viața de zi cu zi.”