Nu plecați fără să vă scrieți istoria

Așa am primit „The ride of a lifetime – lessons learned from 15 years as CEO of the Walt Disney Company” de Robert Iger.
El conduce Disney, care a ajuns cel mai mare grup media din lume, fiind unul dintre cei mai apreciați executivi de pe Wall Street.
Disney are acum o valoarea bursieră de 237 miliarde de dolari (cam cât PIB-ul României), iar în cei 15 ani de când este la conducere, Robert Iger a crescut valoarea companiei de cinci ori, un rezultat remarcabil, având în vedere dimensiunea.
Robert Iger se va retrage de la conducerea companiei așa că, în 236 de pagini, el și-a povestit viața profesională, cum a ajuns unde a ajuns, cine i-a fost mentor, cine l-a susținut, cine nu l-a plăcut, cum a făcut totul ca să-și convingă boardul să-l pună CEO, cum a luat cele mai importante decizii (bineînțeles, păstrând proporțiile, Business MAGAZIN încearcă să facă același lucru, cu Meet the CEO, programul prin care îi invităm pe executivi sau antreprenori să-și povestească cariera profesională).
Dincolo de frazele clasice de marketing (puțină ipocrizie corporatistă nu strică nimănui) legate de leadership, de oameni, de curaj, de concentrare, de optimism, de curiozitate, de responsabilitate pe care trebuie să le spună orice CEO (face parte din job), Robert Iger, acum la
64 de ani, dezvăluie câteva din momentele dramatice cu care s-a confruntat când în joc erau multe și foarte multe miliarde de dolari și când decizia finală trebuia s-o ia el și numai el, bineînțeles cu consecințele de rigoare în cazul în care ar fi fost un eșec.
Patru episoade mi-au atras atenția pentru că vin cu informații inedite din culisele discuțiilor și negocierilor care fac viața unui CEO, mai ales de calibrul lui, să fie extrem de palpitantă.
1. Ca să fii mare, ca să ocupi o asemenea poziție de CEO (el fiind atunci numărul doi în companie) trebuie să-ți dorești tu, în primul rând, acest lucru mai mult ca orice, trebuie să arăți această ambiție și să nu aștepți să te remarce cineva și să-ți facă cadou o asemenea funcție.
2. După ce a fost numit CEO, a făcut o mișcare pe care nimeni nu o considera posibilă: a cumpărat studioul de desene animate Pixar, unde Steve Jobs era principalul acționar, discutând direct cu acesta și trecând peste toate animozitățile dintre cele două grupuri gigant.
Când i-a pus pe masă lui Steve Jobs 7 miliarde de dolari pentru Pixar, cu mult peste valoarea din piață, nici Steve Jobs nu a mai putut să spună nu.
Dar cel mai interesant este că înainte să anunțe tranzacția, Steve Jobs i-a spus că i-a reapărut cancerul și că mai are posibilitatea să se râzgândească în privința acestui deal. Dar de ce îmi spui acest lucru, l-a întrebat Robert Iger pe Steve Jobs, având în vedere că foarte puține persoane cunoșteau acest caz? Pentru că dacă vei cumpăra Pixar
printr-un schimb de acțiuni, eu voi deveni principalul acționar al Disney și aș putea să-ți influențez cariera. În final, Disney a cumpărat Pixar.
3. A avut curajul să investească
6 miliarde de dolari în construcția unui parc de distracție la Shanghai, după ani de zile de diplomație extremă dusă în negocierile cu autoritățile chineze. Investiția și pariul erau prea mari pentru a fi lăsate în mâna altora.
4. Cea mai mare tranzacție pe care a realizat-o a fost achiziția rivalului 21st Century Fox de la Rupert Murdoch, într-un război al miliardelor dus cu o altă companie de media, Comcast. De la 52 de miliarde de dolari cât a fost prima ofertă, s-a ajuns la nu mai puțin de 71 de miliarde de dolari, oferta câștigătoare, făcută personal de Iger.
Când a făcut ultima ofertă, de care știau foarte puține persoane, Iger a plecat la Londra să se întâlnească cu Murdoch, dar pentru a nu fi urmărit de Comcast a plecat întâi la Belfast, a schimbat avionul privat și apoi s-a dus la Londra, unde s-a înregistrat sub un alt nume la un hotel care să nu atragă atenția.
Cartea este citibilă, în două zile am terminat-o, este fascinantă, simplă și aduce în prim-plan detalii inedite din lumea mare a corporațiilor.
Cartea ar putea fi un exemplu și pentru lumea businessului din România, atât pentru patroni, antreprenori, oameni de afaceri, cât și pentru executivi, de a-și povesti cariera profesională cu detaliile cele mai puternice, pentru a lăsa ceva moștenire businessului din România.
Pe nimeni nu ajută ca aceste secrete extraordinare din spatele unor decizii să plece în „mormânt”.
Lumea businessului din România, prezentă și viitoare, ar fi mult mai bună cu aceste povești.
Știu sigur că cei care au făcut afaceri în România, care au creat branduri, au istorii similare, bineînțeles tranzacțiile nu sunt în zeci de miliarde de dolari ci în milioane, zeci și chiar sute de milioane de euro.
Și în România sunt oameni care a doua zi trebuiau să vândă sau să cumpere alte afaceri cu aceste sume.
Deci, nu plecați fără să vă scrieți istoria!