Nu mușca mâna care te hrănește!

Dar câteodată poate ar trebui reamintită.

Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanț de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situație nici nu mai contează pierderile –  care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.

Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deși cele două părți au ajuns ulterior la o înțelegere pentru reluarea producției, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deși acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.

Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu mușca mâna care te hrănește»“.

Globalizarea include multe țări, multe orașe, multe companii în acest lanț, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre țări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanț global și că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte și de alta.

Grupul francez Renault a făcut Logan și Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme și în Maroc, și în Rusia.

Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin și, de ce nu, poate chiar mai bine.

Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preț în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare și distribuție.

Ca să nu existe îndoieli, această globalizare și includerea României în acest lanț este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanț te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forța de muncă, pregătește oameni și revigorează întregi zone economice.

În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuiești un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepție, dar erau alte timpuri.

În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto și această verigă din lanțul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deține produsul final și brandul, și tu ești doar un furnizor.

Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forță de muncă bine calificată și ieftină. Încă.

Bineînțeles că există o revoltă în fiecare dintre noi în privința acestei propoziții de promovare a României, dar nu știu cu ce am putea înlocui în mod realist acest lucru.

În primul deceniu de după căderea comunismului, o întreagă economie s-a prăbușit în România pentru că toate întreprinderile, toate sectoarele, toată administrația economică s-a trezit în fața pieței și au înțeles că produsele lor sunt depășite tehnologic sau nu mai au piață. Înainte era sistemul care trebuia să îți găsească o piață de desfacere pentru produsele realizate, chiar dacă erau poate scumpe.

În lumea de astăzi, unde există supracapacități la tot pasul, problema nu este produsul, ci cine îl cumpără și cu cât, cine controlează pierderile. Componentele auto pot fi făcute în România, dar tot nemții sau francezii dețin piețele de desfacere.

Acest sistem este valabil și pentru centrele de servicii deținute în România de Oracle, IBM, Microsoft, Adobe, Amazon, Endava etc.

Antreprenorii români care lucrează în IT și care sunt furnizori pentru giganții internaționali sunt ”furioși“ pentru că înțeleg că sunt numai forță de muncă. Dar nimeni nu-i oprește să-și dezvolte propriul IP – Intellectual Property – și să obțină un preț mai mare pentru ceea ce ei furnizează. Din păcate, este mai greu.

Nu știu dacă România poate să aibă produsul final și brandul, dar cu ajutorul multinaționalelor poate să treacă la operațiuni mai complexe, cu o valoare adăugată mai mare, cu salarii mai mari. Dar tot în acest lanț al globalizării.

Important este să nu uiți cine te hrănește, chiar dacă această frază este extrem de dură și revoltătoare.