Nu mai scăpăm de aroganță!

Banii noștri se duc spre sănătatea la care contribuim zi de zi, dar în schimbul căreia primim cel mult un loc pe o listă de așteptare, asta desigur dacă nu murim între timp și se rezolvă problema. Dacă se întâmplă să murim, pensiile noastre de la stat, la care am plătit zi de zi, s-au dus și ele.

Banii noștri se duc și spre educație, un sistem cu două sensuri: privat, mai plătim în jur de 1.000 de euro pe lună dacă vrem calitate, sau de stat, dacă nu avem 1.000 de euro pe lună pentru școala privată. La stat, profesorii sunt buni, în multe școli sunt eroi dacă ne uităm la fișa postului, la tot ce au de făcut. Dar educația pe care o plătim fiecare dintre noi, lună de lună, prin taxe și impozite, ne duce copiii în școli fără laboratoare, fără terenuri de sport, în școli aglomerate și înghesuite, fără pauze, cu program care se termină la ora 19 sau 20 seara. Și aici vorbesc despre “norocul” celor de la oraș. La sate este mai rău pentru că sunt încă școli cu toalete în curte sau clase în care copiii îngheață iarna de frig.

Lună de lună, statul știe exact cât la sută din banii noștri ajung în conturile lui.

Sunt 4,2 milioane de salariați în companiile din România, dintre care un milion de oameni în companii foarte mari.

La un salariu brut mai mare de 8.500 de lei, taxele arată cam așa: 2.137 de lei CAS (asigurări sociale: pensie, șomaj, concediu medical), 855 de lei CASS (sănătate), 556 lei impozit pe venit și 192 de lei contribuția asiguratorie pentru muncă pe care o achită angajatorul. Un total de aproape 3.800 de lei.

Statul știe și câți bani pleacă spre paza și securitatea demnitarilor, pe parlamentari pe care i-am ales, dar care aleg și ei când și cum să treacă pe la muncă, pe deplasările și diurnele lor, pe consilieri pe care îi cară după ei peste tot, dar al căror program nu îl știe nimeni, pe funcții și roluri din care zi de zi joacă pase cu cetățeanul.

Aveți nevoie de o informație? 30 de zile. Dar stați, că nu suntem noi responsabili, situația dumneavoastră trebuie adresată către cutare instituție. Și uite așa trece anul si afli că nimeni nu este responsabil.

Astăzi, Marcel Ciolacu, prim-ministru al României ne râde în nas, cu o aroganță care pentru mine este esența situației în care ne aflăm astăzi: “Intrați pe internet. Aflăm unde s-au dus banii dumneavoastră. Ai mei ați aflat, dar ieri am aflat unde s-au dus ai dumneavoastră”, zice Ciolacu referindu-se la desecretizarea de către președintele interimar Ilie Bolojan a cheltuielilor cu avioane private ale fostului președinte Klaus Iohannis.

Nu am aflat, domnule Ciolacu, unde s-au dus toți banii noștri! Doar o parte dintre ei. Cealaltă parte sunt în continuare în grija guvernului pe care îl conduceți și care îi gestionează de nota 10 așa cum am putut vedea cu toții la finalul anului trecut. Iar deficitul bugetar cu care ați zdruncinat România anul trecut a fost aprobat de Iohannis. Pare un „win-win”.

Aroganța, o „virtute” pentru mulți dintre politicieni, i-a permis lui Klaus Iohannis să țină „la secret” zboruri de vreo 15 milioane de euro în numai trei ani. Ce au adus aceste zboruri pentru economia românească? Câți antreprenori sau bancheri au fost în acele avioane pentru a semna contracte care apoi să se vadă în business? Ne uităm cu toții la delegațiile cu care pleacă președintele Franței și cum se văd apoi în business, în contracte toate aceste vizite politice. Și Macron poate fi arogant! Dar el nu știe cum e la noi!

La noi, aroganța îi permite astăzi lui Marcel Ciolacu să ne arate unde s-au dus banii noștri.

Mă iertați, dar oare eu am semnat pentru bugetul administrației prezidențiale? Eu semnez pentru sănătate sau educație?