Nu mai găsim candidați. Cum își trag singure companiile un glonte în cap
Companiile, angajatorii se plâng peste tot și la toată lumea că nu mai găsesc candidați pentru pozițiile libere, dar acest lucru începe să se întoarcă împotriva lor ca un bumerang.
Bogdan Badea, CEO al eJobs, cea mai mare platformă online de anunțuri de recrutare, spune: „Vedem din ce în ce mai mult cum scade interesul companiilor, al investitorilor de a mai posta anunțuri de recrutare. Acest lucru a început din 2018 și continuă în 2019. Principalul motiv este că au auzit în piață că nu se mai găsesc candidați și deci nu mai are sens să mai caute nici ele”. Acest lucru s-a răspândit peste tot, în fiecare birou, în fiecare firmă, pe fiecare chat sau intranet, încât România este văzută acum ca o piață de forță de muncă secată, unde nu mai are rost să vii, să investești și să faci business, pentru că nu mai ai cu cine. Este adevărat că nu mai găsești candidați așa de ușor, spune Bogdan Badea, dar dacă vrei să angajezi, dacă vrei să găsești candidați, într-un final poți realiza acest lucru. Totul depinde de cât și ce oferi. „Dacă plătești peste media pieței și ești o companie nouă, ai toate șansele să găsești angajați”, spune Bogdan Badea.
După modelul Dorel, celebrul personaj care caricaturizează meseriașul român, de au ajuns părinții să nu mai vrea să-și trimită copiii la școlile de meserii pe motiv că râde lumea de ei, acum companiile și-au tras singure un glonte în cap, promovând o politică de genul că nu găsești candidați, situație care a ajuns să fie crezută de toată lumea și să alunge investitorii.
Într-adevăr, nu se mai găsesc candidați în condițiile trecute, de acum 10 ani, când pentru fiecare poziție deschisă era coadă. Salariile au crescut, la fel ca pretențiile. Dar dacă ai neapărat nevoie de angajați, pentru că ai proiecte care permit plata unor salarii mai mari, peste piață, sigur poți să găsești ceea ce cauți. Companiile care găsesc cel mai ușor candidați și-au dezvoltat constant și perseverent brandul de angajator. Aici intră multinaționalele și de aceea sunt prima opțiune pentru noua generație. Dacă nu ai investit în acest brand de angajator, care să fie mai mult decât un nume, nu ești în față pe lista candidaților. Dacă fiecare lucrează intern sau cei care au lucrat acolo nu te vorbesc de bine, ci dimpotrivă, șansele de a atrage oameni și talente se reduc foarte mult.
Oamenii cred mai mult ceea ce spun alți oameni și de aceea obiectivitatea nu există. Românilor le place să muncească mai mult pentru companii străine pentru că mediul de lucru este mai așezat, spune Bogdan Badea de la eJobs. Dacă bârfa dintr-o companie nu este pozitivă, acest lucru se va vedea în percepția externă. Multinaționalele lasă loc de bună ziua atunci când pleacă un angajat, iar la fel, un angajat lasă loc de bună ziua când pleacă, pentru că nu se știe când ar putea să se întoarcă.
În companiile antreprenoriale românești plecarea angajaților este văzută ca o trădare și nu te mai întorci niciodată. Cu asemenea politică, într-o piață a muncii secată, plaja de atragere de candidați se reduce semnificativ. Pentru că toată lumea te vorbește de rău, rezultatul unui proces de recrutare ar putea să fie zero. Angajații nu mai vor să stea în companii decenii, ca bunicii și părinții lor, și de aceea caută în permanență noi oportunități, noi joburi și noi salarii.
Lumea este atrasă de locurile unde altă lume, unde alți corporatiști vorbesc de bine despre locul în care muncesc. Iar acest lucru contează cel mai mult când, pentru salarii similare sau o diferență de 10%, trebuie să se ia o decizie. Cu cât companiile vor spune mai mult că nu găsesc angajați, cu atât percepția asupra pieței muncii din România se va înrăutăți și chiar nu vor mai găsi candidați.
Este foarte ușor să treci într-un PowerPoint, în dreptul României, ca puncte slabe lipsa de candidați, piața muncii tensionată și cu pretenții, deși la puncte tari poți să treci că salariile sunt în continuare mult mai mici decât cele din occident.
Investitorii trăiesc și prin percepții, prin ceea ce aud, prin ceea ce citesc, iar rezultatul este pe măsură. Dorel a făcut ca meseria de meseriaș să n-o mai dorească nimeni, așa cum plângerile angajatorilor, ale companiilor că nu mai găsesc candidați a făcut ca piața muncii chiar să nu mai aibă candidați.