Nu este loc de creșteri când productivitatea muncii este de 5 ori mai mare în România decât costul minim salarial, iar ocuparea a crescut puternic?
Prezentată adesea ca fiind o măsură generatoare de efecte negative asupra economiei reale, majorarea succesivă a salariului minim din ultimii șase ani din România a contribuit nu doar la creșterea economică, dar și la diminuarea tensiunilor pe anumite segmente ale pieței muncii, respectiv la stimularea schimbării structurale a economiei către activități care nu se vor mai baza exclusiv pe costul…
Date fiind realitățile economiei românești – migrația masivă a forței de muncă, în special din regiunile mai puțin dezvoltate, deficitul de forță de muncă, respectiv remunerarea relativ redusă a salariaților ca pondere în valoarea adăugată brută, costul factorilor (39,8% în 2017, comparativ cu 53% media UE, 57% în Germania, 52% în Ungaria 50% în Bulgaria sau 44% în Polonia) –, este evident că nu mai trebuie să privim forța de muncă doar din perspectiva costurilor salariale. Salariul nu este doar un cost pentru firmă, ci și un venit pentru cei angajați, iar majorările salariale nu doar că diminuează dezechilibrul dintre capital și muncă la formarea valorii adăugate brute din economie, dar constituie și o modalitate eficientă de stimulare a inserției pe piața muncii. În acest context, creșterea salariului minim nu constituie o calamitate pentru firme, ci o modalitate prin care acestea ar putea să atragă forță de muncă în vederea dezvoltării afacerilor.