Nu ai bani, dar cu toate acestea îți place să călătorești în locuri scumpe? Vezi cum poți merge într-unul dintre cele mai luxoase locuri de pe pământ cu bani puțini - GALERIE FOTO

Deși atrage de la an la an un număr tot mai mare de turiști și expați deopotrivă, Dubaiul este privit în continuare cu reticență de mulți, care îl consideră prea îndepărtat, prea scump și prea greu de vizitat pe cont propriu. Lucrurile nu stau însă deloc așa.

Un oraș al recordurilor și al luxului, Dubaiul reprezintă o alternativă ideală la city break-urile de prin Europa, mai ales în sezonul rece, când Bătrânul Continent e încă acoperit de zăpadă și scuturat de ploi și vânturi reci.

Tot pentru a scăpa de temperaturile scăzute am ales și eu să îl vizitez, în urmă cu un an, la final de aprilie. Cu toate că, în primă instanță, din cauza prețurilor piperate al biletelor de avion am fost cât pe ce să renunț la a-mi petrece Paștele în Emirate, după un scurt research am găsit alternativa ideală: plecare de pe aeroportul din Sofia (110 euro/persoană zborul dus-întors – de reținut că asta era înainte de explozia prețurilor), unde am ajuns cu mașina, dar spre care există acum zboruri low-cost extrem de accesibile, chiar și la 25 de euro dus-întors.

Am ajuns în Sofia în miez de noapte, în seara dinaintea călătoriei, iar dimineața, când am deschis ochii trezită de alarma telefonului, am avut parte de un spectacol feeric și cât se poate de neașteptat: în fața ferestrei, muntele Vitoșa, la poalele căruia se întinde capitala vecină, fusese îmbrăcat într-un strat gros de zăpadă, iar afară încă ningea ca în povești, deși în câteva zile urma să intrăm deja în luna mai.

Condițiile meteo i-au luat pe nepregătite și pe operatorii aerieni, așa că decolarea avionului nostru a avut o întârziere de peste o oră. Cu gecile subțiri de primăvară, sub care dârdâiam incontrolabil, am plecat în viteză spre țările calde. Unde ne aștepta o vreme toridă, cu vreo 35 de grade în termometre.

Pentru că aveam doar patru zile la dispoziție și trecuse mult timp de la ultima vizită pe malul mării, ardeam de nerăbdare nu doar să explorăm orașul, dar și să ne răsfățăm cu o zi la plajă. Și le-am făcut pe amândouă, cu vârf și îndesat. Ce poți face timp de patru zile în Dubai?

Știați că?

Œ Românii nu au nevoie de viză pentru a vizita Emiratele;

 Dubaiul deține cele mai multe recorduri mondiale;

Ž Astăzi unul dintre cele mai opulente orașe din lume, în urmă cu 200 de ani Dubaiul era doar un sat de pescari.

Cu nisipul „de-acasă”

Luând în calcul soarele dogoritor de la orele dimineții, am renunțat rapid la ideea de a ne începe peregrinarea prin capitala Emiratelor în prima parte a zilei, luând în schimb calea plajei. Am ales la întâmplare, și foarte inspirat, plaja publică, pustie și artificială Jumeirah, „tapetată” cu nisip alb, transportat din deșertul Dubai. Am rămas aici preț de câteva ore, pentru a testa apele calde ale Golfului Persic. În ciuda zvonurilor auzite înainte de sosire, nu a fost nicio problemă în a ne bucura de soare în costum de baie, deși nu ne aflam pe o plajă privată. Dacă în prima zi am profitat de umbra unui palmier răzleț, în cea de-a doua vizită pe malul mării aveam să închiriem un șezlong, deloc ieftin, însă imperios necesar pentru temperaturile de afară: în jur de 70 de lei fiecare, cu umbrela adiacentă.

În apropierea aceleiași plaje am avut norocul de a da peste un Filli – un lanț local de fast-food-uri cu mâncare delicioasă, pe care îl descoperisem încă din seara sosirii, în apropiere de hotel, și unde am descoperit cel mai gustos milkshake cu fistic testat vreodată.

La mică depărtare se profila suplu, dar ascuns parțial de un alt hotel în construcție, faimosul Burj al-Arab, singurul hotel de șapte stele din lume, în care vă puteți caza pentru „modesta” sumă de 6.000-10.000 de lei pe noapte.

La această primă vizită ne-am cazat la Flora al Barsha, un hotel de patru stele, unde o cameră dublă imensă, cu mic dejun inclus și transport gratuit la plajă costa 52 de euro (anul acesta prețul a crescut, și se situează între 65-135 de euro/noapte). Amplasat în vecinătatea mallului Emirates – cel mai mare din lume, dar și în apropierea stației de metrou – după părerea mea un „must” când ajungi în Dubai, a reprezentat o alegere cât se poate de inspirată. Asta spre deosebire de cazarea aleasă în cea de-a doua vizită – un hotel situat în cartierul Deira, pe care vă recomand să îl evitați ca zonă de înnoptare.Turism la înălțime

Pe la amiază ne-am făcut curaj să luăm orașul la pas. În Dubai, aproape totul este la înălțime, la propriu și la figurat. La înălțimea așteptărilor, dar și la înălțimi amețitoare deasupra solului, fie că vorbim de atotcunoscuta Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, ori la terenul de tenis – helipad situat, și el, la cea mai mare înălțime de pe glob, unde au venit să facă schimb de mingi, la un amical, Federer și Agassi. Cu „înălțimea sa”, Burj Khalifa, ne-am început și noi seria de obiective vizitate, nu înainte de a străbate imensul Dubai Mall, prin care ajungeai, inevitabil, dacă alegeai metroul ca mijloc de transport. Calea de acces în mall era înțesată cu mici magazine în care erai invitat zgomotos, ca în bazarele turcești, să testezi parfumuri sau să probezi haine tradiționale. După ce scăpai de hărțuiala vânzătorilor de pe acest „culoar de tranzit”, odată ajuns în giganticul complex, începeai să descoperi adevăratul paradis al pasionaților de shopping. Dacă magazinele erau amenajate în cel mai încântător și atractiv mod cu putință, îmbiindu-te să intri și să faci cumpărături până atingi limita cardului de credit – ispită în fața căreia am reușit să nu cedăm, cele care m-au frapat cu adevărat au fost toaletele, căci, spre deosebire de cele întâlnite în mod obișnuit într-un centru comercial, acestea arătau ca ale unui hotel de 5 stele, de la finisaje la odorizante și prosoapele pentru mâini.

Tot în Dubai Mall se găsește și uriașul aquarium, pe care cei care nu doresc să plătească bilet îl pot admira, parțial, gratuit. Pe cât de fascinantă pentru copii și adulți deopotrivă, pe atât de ingrată este însă această atracție, dacă e să luăm în calcul faptul că, în loc să se bucure de infinitul oceanului, zeci de specii sunt ținute captive spre deliciul vizitatorilor.

Odată ce am reușit să ieșim din furnicarul de oameni veniți la cumpărături, am intrat într-altul, mult mai compact: în piațeta în care străpunge cerul Burj Khalifa, faimosul obiectiv fusese „asediat” de turiști din toate colțurile lumii, care își îndreptaseră ca o mare de zombie camerele telefoanelor spre monstrul de sticlă.

Cu întârziere, din pricina Ramadanului, într-un final a început și spectacolul fântânilor muzicale, și el cel mai mare din lume, care ne-a cucerit pe deplin. Timp de jumătate de oră, multe ore la rând, am așteptat cuminți cele doar cinci minute de cântec și dans, ba melodii cunoscute, ba ritmuri arăbești, difuzate alternativ.

Ultima sesiune a avut loc la 23:30, după care ne-am retras la o terasă situată în apropiere, care oferea o priveliște cuprinzătoare asupra turnului luminat, dar și un meniu cu prețuri cât se poate de accesibile pentru locația și orașul în care ne aflam. De pildă, o limonadă costa 35 de lei, iar o porție de paste cu fructe de mare, 60.

Unde bem o bere rece în Dubai

Următoarea zi am luat monorailul (cost: circa 5 euro) și ne-am îndreptat spre Palm Jumeirah, celebra insulă în formă de palmier, având ca destinație finală Atlantis, unul dintre cele mai iconice hoteluri ale Dubaiului. După un drum de câteva stații – la înălțime, cum altfel – în care am stat cu ochii căscați de-o parte și de alta a vagonului, având o priveliște 360, am coborât la „poalele” impunătorului hotel. După o plimbare pe promenada din fața clădirii, toropiți de căldură ne-am întors pentru o bere rece. Am intrat în Wavehouse, un bar din incinta Atlantis, care a fost o supriză extrem de plăcută, deopotrivă ca atmosferă și servicii. Cu titlu de exemplu, pentru a vă face o idee, pe meniul actual postat pe site-ul locației, în prezent o pizza are un cost de 20-25 de euro, o porție de fish & chips, 28, una de coaste de porc (și nu sunt multe locații care servesc preparate din carne de porc), 32 de euro, iar pastele carbonara, 21. Drumul de întoarcere l-am străbătut, parțial, la pas, pe aleile perfect trasate și încadrate de palmieri, unde doar cu multe milioane în cont îți poți permite o reședință. Seara ne-am petrecut-o departe de centrul orașului, la Global Village, un amalgam kitchos de miniorășele construite după specificul unui număr mare de țări, având machetate cele mai cunoscute obiective, de la Turnul Eiffel la Big Ban și tot așa. În acest mare bazar găseai de toate, de peste tot, atât ca experiențe culinare, cât și ca activități: într-un loc se vindeau covoare persane, în altul baclavale, puțin mai încolo te puteai da în rollercoaster sau în bărcuțe, iar dacă ți-era poftă, găseai vată pe băț, clătite, wurști, înghețată și câte și mai câte. Iar prețul de intrare era unul modic, de circa 10 lei.

O altă față a Dubaiului

În cea de-a treia zi a sejurului ne-am îndreptat către cartierul Al Fahidi, centrul „vechi” al orașului. Cu o istorie scurtă, care începe în secolul 18, cu un mic orășel de pescari, Dubaiul nu are prea multe de arătat dacă ne raportăm la trecut. Cu toate acestea, zona tradițională a orașului oferă o plimbare plăcută printre casele ce se vor îmbătrânite de timp, dar care, la o analiză mai atentă, par „fabricate” astfel pentru a salva aparențele. Câteva buticuri cu obiecte artizanale, o moschee îngălbenită (dar nu de vreme) și micile terase cu priveliște spre Dubai Creek (râul ce traversează orașul) oferă însă o experiență plăcută pentru turiști.

La o scurtă plimbare cu o barcă numită abra peste râu ajungi în Deira, unde descoperi, frapant, o altă față a Dubaiului. Aici, mizeria și haosul sunt la ele acasă. Tomberoanele de gunoi dau pe-afară, mirosurile devin, în lunile de vară, insuportabile (după cum aveam să aflăm la a doua vizită în Emirate, în timpul unei scurte escale), iar gândacii își fac de cap pe pereții teraselor. Și tot acasă e acest cartier pentru muncitorii de toate naționalitățile, inclusiv pentru localnicii mai puțin norocoși, pentru care luxul e doar un tablou pe care îl admiră de la distanță sau la care iau parte doar construindu-l cu propriile mâini, pe șantiere.

Pe înserate am urcat la rooftopul hotelului Address, unde puteam cina însă doar cu rezervare. Atât ziua, cât și pe timpul nopții barul și infinity-poolul deopotrivă sunt o experiență pe cinste, pentru care trebuie să scoateți din buzunare de la câteva zeci la câteva sute de euro, după caz.

Impresii de final

Pentru că scopul călătoriei nu era neapărat acela de a bifa toate obiectivele orașului, ci mai degrabă de a ne relaxa, în ultima zi am rămas la plajă, iar spre seară ne-am îndreptat spre JBR Beach, de unde am putut admira, în zare, Ain Dubai…cea mai mare și mai înaltă roată din lume. Spre deosebire de liniștea și curățenia de pe Jumeirah, plaja de aici era înțesată de oameni și nu aș recomanda-o pentru băile de soare pe care le oferă Dubaiul. La plecare ne-am oprit la un restaurant georgian din apropiere, Old Tbilisi, unde am avut parte de cea mai delicioasă masă a întregului sejur. Ojakhuri (preparat tradițional cu carne prăjită și cartofi) e demențial, iar pâinicile de casă sunt, de asemenea, de neratat! Prețurile sunt medii – preparatul despre care vă vorbeam costă în jur de 75 de lei, un ice tea, circa 25 de lei, iar o sticlă de soft drink, cam 20.

Am ratat multe obiective în Dubai, de la colorata Miracle Garden la futuristicul Museum of the future, unde nu am mai găsit sloturi orare disponibile pentru o vizită, sau The Frame. Pe ultimele le-am văzut însă în treacăt, iar muzeul l-am inclus pe lista obligatorie pentru o vizită viitoare. Rămân, de asemenea, numeroase activități: plimbare cu ATV-urile în deșert, cea mai lungă tiroliană urbană, o vizită în Abu Dhabi, capitala Emiratelor (dacă nu vreți să îi dedicați un sejur separat), o zi petrecută la spectaculoasele infinity pooluri și multe altele, după preferințele și bugetul fiecăruia.

Cert este că, dincolo de preconcepțiile multora și chiar și în contextul în care prețurile biletelor de avion – și nu numai – au explodat, Dubaiul rămâne o destinație accesibilă chiar și pentru cei care dispun doar de un buget mediu și reprezintă o opțiune ideală pentru o excursie de câteva zile în lunile de iarnă-primăvară, pentru a scăpa de temperaturile mici din România. Iar o vacanță pe cont propriu implică doar o minimă organizare, așa că nu vă simțiți „legați” de ofertele agențiilor de turism, căci Dubaiul e un loc sigur și are de toate pentru toți. Și ce nu are încă probabil că se construiește acum.   ■

Tips & TrickS Dubai:

 Dacă nu vi se oferă, cereți cartela gratuită cu internet (1 Gb) pe care autoritățile o asigură turiștilor în aeroport, la controlul pașapoartelor, valabilă 24 de ore;

 Rezervați o cazare în apropierea liniei roșii/negre de metrou;

 Dacă sunteți un grup de patru persoane, pe distanțe mici înlocuiți autobuzul cu taxiul, căci costul final va fi unul similar;

 Cumpărați alcool din Duty Free-ul aeroportului. În orice alt loc este foarte scump;

 Dacă biletele de avion sunt prea scumpe în perioada dorită, căutați rute alternative pentru a ajunge în Dubai (plecare din Sofia sau Belgrad/aterizare în Abu Dhabi Ă transfer spre Dubai)

 Evitați, pe cât posibil, perioada Ramadanului și excludeți complet sejururile în lunile de vară, deoarece temperaturile extreme fac vizitele turistice de nesuportat;

 Faceți rezervări înainte de a pleca în vacanță pentru restaurantele/obiectivele dorite, căci e posibil să nu mai găsiți sloturi/locuri libere;

 Spectacolul oferit de fântânile muzicale are un program fix, care suferă modificări pe durata Ramadanului;

 Țineți mereu o eșarfă/un hanorac la îndemână, deoarece între aerul condiționat din autobuze/malluri/taxiuri și căldura de afară există o prăpastie termică uriașă;

 Nu în ultimul rând…testați milkshake-ul cu fistic de la Filli!