Noul primar al Bucureștilor a început să-și numere angajații: 35.000 la Primăria Generală, 70.000 cu tot cu sectoare. Cu toții ne-am pus pe numărat, dar noi și știm ce numărăm?

Primăria Municipiului București are aproximativ 35.000 de angajați, iar cele de sector – împreună – tot în jur de 35.000, spune noul primar al Capitalei, Nicușor Dan.

„În Primăria Capitalei sunt cam 1.100 de persoane, în STB (fosta RATB – nota mea.) sunt 11.000 de persoane, în Termoenergetica (fosta RADET – nota mea) sunt 3.500 de personane (…). În celelalte companii municipale mai sunt cam 3.500 de persoane și în instituțiile deconcentrate, inclusiv teatre, adică instituțiile din subordinea Primăriei sunt din nou câteva mii de persoane. Sunt undeva la 35.000”, a spune Dan. Și încă pe atâția angajați sunt la sectoare, adaugă el.

Bugetul de salarii al Primăriei Generale este de 60 mil. lei/lună (700 mil. lei/an), adică 18% din bugetul anual de cheltuieli, adaugă Dan (la nivel național ele sunt de 32% din bugetul de venituri – nota mea). Salariul mediu brut ar fi de 1.666 lei pe lună/angajat, la numărul de salariați anunțat. Deci mult sub salariul minim pe economie, ceea ce este absurd. Nimeni nu câștigă atât de puțin la primărie și este clar, măcar de aici, că cifrele sunt aruncate cu furca.

Pentru o bună parte a societății, problema angajaților la stat (1,2 mil. persoane plătite din buget, inclusive medici și profesori) a fost mereu un motiv de frustrare. Nepotism din moși-strămoși, salarii cu 60% mai mari decât media pe economie, servicii de plâns. Dar asta se întâmplă în zona funcției publice – în jur de 230.000 de angajați. Nu peste tot. Însă, confuzia este mana cerească a politicii. Așa că, explicabil, ani de zile, pe diverse canale, s-au făcut comparații. Ultima variantă vine pe filiera USR și zice așa: primăria București – 70.000 de angajați; primăria Paris – 52.000; Comisia Europeană – 33.000 de angajați. Ce sugerează asta? O singură ieșire și nicio intrare: Afară cu bagabonții!

Administrația României este stufoasă și ineficientă, spun toți cei care au dat nas în nas cu ea. Oricui a avut de-a face vreodată cu Fiscul i s-a acrit; oricui a avut de-a face cu administația locală (impozit, amendă de circulație, etc) i-a ieșit pe nas, chiar de la prima întâlnire.

Bun. Și, totuși, dacă ne punem pe numărat, ce numărăm?

Cum poți spune despre un actor de la Teatru Național sau de la Nottara că este angajat al Primăriei? A semnat el un contract de angajare cu Primăria?

Este bine că Dan anunță un audit al repartizării angajaților din Primăria Generală. Nu este de bun augur tonul pe care o face. 70.000 de angajați are Primăria Generală și primările de sector, spune el. De unde până unde? Iar oamenii cască larg ochii: cum 70.000?  Păi sunt 70.000 pentru că numeri, între angajații primăriei, șoferii de pe RATB, instalatorii de la RADET, actorii de la teatrele subvenționate de primărie, numeri asistenții sociali. Sunt aceștia angajați ai Primăriei Generale? Da, RADET (acum Termoenergetica) este subvenționată puternic de primărie, cu 500-600 mil. lei anual, dar subvenția merge la consumator, nu la salariul angajatului. Da, RATB (acum STB) este subvenționată cu 400-500 mil. lei, anual, dar subvenția merge la călător, nu la șofer. Iar consumatorii plătesc și căldura și biletul de transport – subvenționate, cum spuneam. Oamenii care merg la teatru își plătesc biletul, care nu este ieftin. Sunt actorii teatrelor angajați ai Primăriei Generale, doar pentru că teatrele sunt subvenționate? Dacă așa este la catastif, e rău. Pe logica asta nu mai angajăm medici, nu mai angajăm profesori, pentru că deja e prea mult pentru buget. Pe logica asta vom putea continua zicând că și copii sunt angajați ai statului, de vreme ce primesc alocații, că și studenții sunt angajați ai statului pentru că primesc burse și au gratuitate pe transportul feroviar. Și, firește, cei care primesc ajutor social și fac, pentru asta, muncă în folosul comunității, tot angajați sunt, nu? Cum ar fi să vină un primar de comună și să zică: n-am asfaltat eu drumuri, e drept că fabrica de conserve s-a închis, dar, în mandatul meu, am angajat 100 de persoane pe post de “ajutor social”?

Nimeni nu știe cu exactitate câți profesori/personal auxiliar sunt în țară, nu așa în mare, ci cum ar fi normal: directori de școală, șefi de catedră, profesori cu gradul I, II, secretare, șoferi, îngrijitori.

Secretarul de stat, Raed Arafat, a cerut zilele trecute rețelelor locale de spitale să-i transmită numărul de medici care nu se implică în combaterea COVID-19. Fie au boli care nu-i califică pentru o astfel de sarcină atât de periculoasă, fie, din teamă, se se ascund – concedii medicale, concedii fără plată. E de mirare că Arafat a scăpat nejumulit complet și că nu a fost acuzat de “poliție politică”. Dar cererea omului este una de bun simț. Când mergi la război, trebuie să știi pe ce te bazezi. Nu așa se întâmplă peste tot? Nu de aceea se fac programările de concedii, de pildă? – trebuie să știi cu cine mergi înainte și în perioada vacanțelor.

De aceea este bine că Dan reîncepe să numere, deși, în mod firesc, totul îi trebuia predate la cheie.

Dar ce numără, mai precis?

Haide să stabilim totuși ce numărăm mai întâi. Pentru că noi nu știm câți oameni mai are țara, nu știm câți bugetari sunt (vezi declarația ministrului muncii de acum câteva luni). INS spune că șomajul scade, în vreme ce noi vedem cum afacerile scad/se închide pe zi ce trece.