Noul normal în lumea post-COVID: prețuri mari și dobânzi ridicate

În UE, infla’ia este departe de vârfurile istorice atinse anul trecut, dar se încăpățânează să stea la cote considerate ridicate și contraatacă ușor. BCE, profitând de fereastra oferită de deflație, cel mai proba­bil va reduce dobânzile în iunie de la cotele și ele istorice din prezent. Dar ce va face apoi este neclar. Nici ea nu știe pentru că nu este sigură cum vor reacționa pre­țu­rile. Piețele pariază că ritmul ieftinirii cre­di­tului va fi mai lent decât s-a crezut până acum. Aceste lucruri înseamnă prețuri mari și dobânzi ridicate mai mult timp. Noul normal, după cum spun analiștii de la BNP Paribas.

Europa se confruntă cu o „schim­bare generațională“ în arhi­tec­tura sa economică, care va face ca inflația să fie structural mai mare decât în orice perioadă de la începu­tul anilor 1980, au declarat pentru Euractiv doi economiști de frunte ai BNP.

Koen De Leus și Philippe Gijsels, economist-șef respectiv di­rector de strategie la BNP Paribas Fortis, au spus că nivelurile în creș­tere ale da­toriei publice, fragmen­ta­rea geopo­litică, îmbătrânirea popu­la­ției și schim­bările cli­matice se vor traduce prin crește­rea cvasiper­manentă a prețurilor, care va forța inevitabil băncile cen­trale să men­țină ratele la nive­luri nemaivăzute de decenii.

În timp ce stabili­ta­tea prețurilor ar tre­bui să rămână principa­lul man­dat oficial al BCE, cei doi analiști se așteap­tă ca in­flația de 3% să devină „noul 2%“ ca țintă de re­fe­rință. „Acesta este o schim­bare gene­ra­țională a momen­tului – iar ultima de am­ploa­re a fost la începutul anilor 1980“, a spus Gijsels – referin­du-se la o perioadă în care fostul pre­șe­dinte al Rezervei Federale Paul Volcker a controlat hiperinflația din anii 1970 prin creșterea ratelor dobân­zilor către un vârf de 20%, atins în 1981.

„Totul s-a schimbat în anii 1980. Și acum credem că totul se va schimba din nou“, a spus Gijsels. „Cea mai mare greșeală este să credem că COVID a fost o «lebădă neagră» și că ne-am descurcat cu asta, iar acum ne întoarcem la normal“, a adăugat el. Spre deosebire de vremurile de dinainte de pandemia de COVID-19, când creșterea economică scăzută și inflația redusă au determinat băncile centrale să scadă ratele dobânzilor aproape de zero și să cumpere obligațiuni guvernamentale și private pentru a stimula economia, „lumea de astăzi seamănă mult mai mult cu anii 1960 și 70“, a explicat el.

Inflația din anii 1960 și 1970 „a fost cauzată în principal de șocurile petroliere“, a spus Gijsels. „Dar au fost multe alte lucruri“, a adăugat el, menționând cheltuieli militare mai mari, războiul din Vietnam, intervenții guvernamentale, transferuri de bani de la guvern, protecționism, sindicate puternice și presiuni salariale – multe dintre ele par familiare astăzi, a remarcat analistul.

„După cum a spus Mark Twain: „Istoria nu se repetă, dar rimează“, a spus el. Cei doi economiști, care au scris recent cartea „The New World Economy in 5 Trends“, cred că din cinci „megatendințe“ care vor modela economia globală actuală, doar una este deflaționistă – creșteri ale productivității determinate de inovație.

Ei au explicat că un „boom al productivității“– așteptat să aibă loc cândva în următorii 5-15 ani – va lua în mare parte forma inovației în domenii precum inteligența artificială și calculul cuantic, transformând astfel munca companiilor și procesele de producție.

„Acestea vor face procesele mult mai rapide, mult mai productive“, a spus De Leus. Cu toate acestea, economiștii au avertizat că astfel de creșteri rapide ale productivității nu vor fi probabil suficiente pentru a contracara celelalte patru tendințe inflaționiste.

„Am avut 40 de ani de scădere a ratelor dobânzilor, iar acum vom avea 10, 20, 30 de ani de creștere a inflației și a ratelor dobânzilor din cauza acestor patru tendințe inflaționiste și, probabil, a unei tendințe deflaționiste“, a spus De Leus.