Noul curent nemțesc

Între un drum cu clasicul Smart, în motorizarea pe benzină, și unul cu cel electric nu sunt diferențe prea mari. Se conduce și se parchează la fel de ușor și atrage la fel de multe priviri. Ce-i drept, cel electric e mai stabil, mai puțin zgomotos și mai sprinten, chiar dacă viteza maximă nu e punctul său forte. Iar versiunile Cabrio și Coupé în care e disponibil ar trebui să acopere toate gusturile. Cât despre preț, diferența e de 3-4.000 de euro față de modelul clasic, însă poate fi recuperată din economia de combustibil în cel mult patru ani, potrivit calculelor BUSINESS Magazin.

De fapt, tot conceptul Smart cu două locuri a fost gândit încă de la început de nemții de la Daimler pentru a rula electric. Primele o sută de mașini au intrat în teste la Londra în 2007, iar doi ani mai târziu două mii de mașini circulau în 18 țări. “Pașii treptați ne-au ajutat să vedem ce-și doresc de fapt clienții de la o mașină electrică”, spune Martin Hulder, directorul de vânzări și marketing al Smart.

În general, așteptările legate de un astfel de produs diferă față de mașinile obișnuite. Principalele solicitări ale clienților se leagă, potrivit oficialilor Daimler, de timpul de încărcare, de autonomie, de costul înlocuirii bateriei, de viteza maximă atinsă și, cel mai adesea, de prețul automobilului. Statisticile indică faptul că, în medie, distanța parcursă zilnic în oraș de un șofer este de circa 30-40 de kilometri, iar 45% din șoferi conduc sub zece kilometri pe zi, în timp ce 90% nu depășesc pragul de 60. În cazul noului model lansat, autonomia de 145 km permite încărcarea o dată la două zile sau chiar mai rar în funcție de obiceiurile de transport ale proprietarului.

Încărcarea durează între câteva zeci de minute, dacă e folosită o stație specială de încărcare, sau șapte ore, dacă se folosește priza de acasă. “Costurile pentru alimentare sunt cu până la 70% mai mici față de o mașinile convenționale”, explică Hulder, motivând astfel argumentele pe care se bazează strategiile de marketing legate de promovarea electricelor.

Apoi, anumite orașe permit în inelul central doar accesul mașinilor nepoluante, iar electricele se pliază exact pe modelul propus de autorități, guvernele țărilor membre ale UE acordând chiar și compensări menite să contribuie la reducerea numărului de vehicule neprietenoase cu mediul înconjurător.

Dezvoltarea fenomenului automobilelor electrice va depinde în mare măsură și de felul în care statele vor înțelege să asigure infrastructura necesară încărcării lor, cu scopul de a obține un aer mai curat în marile aglomerări urbane. Era oricum de datoria industriei să vină mai întâi cu produsele și să creeze cerere în piață pentru că unul dintre argumentele autorităților era tocmai lipsa unui parc auto consistent. Jocul de-a “oul sau găina” pare să ia repede sfârșit, iar culoarul noilor mașini e tot mai verde.