Noul butoi cu pulbere al lumii
Butoiul cu pulbere al Asiei“ de Robert D Kaplan se leagă direct de „Megatendințele“ lui Mathew Burrows, pentru că ambele volume vorbesc despre viitor, așa cum îl trasează prezentul.
Teoria lui Kaplan este simplă: așa cum Balcanii erau văzuți, la începutul secolului XX, ca butoiul de pulbere al Europei (iar Europa era lumea atunci!), pentru că erau zona strategică în care se confruntau marile puteri politice ale lumii, dar și marile religii, și prin care treceau marile rute comerciale ale vremii, tot așa Marea Chinei de Sud este acum o sursă de conflict.
O sursă de conflict cu mari rezerve energetice, cu dispute teritoriale, cu rute investiționale în valoare de mii de miliarde de dolari și cu rute de mărfuri în valoare de alte mii de miliarde, marea în cauză adună ambițiile unor zone și ale unor state care încep acum să își joace cărțile la masa geopoliticlui mondial: nu atât China, deja consfințită drept mare putere, cât Vietnam, Malaiezia, Singapore sau Filipine. Kaplan a scris până acum 16 cărți de politică externă și călătorii și a fost desemnat de Foreign Policy, în 2011, printre „primii 100 de gânditori ai lumii“; este editor al publicației The Atlantic și a fost analist politic al Stratfor, agenția de informații înființată de George Friedman.

„Butoiul de pulbere al Asiei“ nu este un simplu volum de politică internațională, ci o lecție de analiză geopolitică: fără partizanate, fără abordări de genul „asta nu se va întâmpla niciodată“, bazată pe cunoaștere și realism. Nimic nu ilustrează mai bine dorința vietnamezilor de a juca un rol major în zonă decât achiziționarea a șase submarine de ultimă generație, din clasa aKilo, de la ruși.
Un expert occidental în apărare mi-a spus că trasnzacția nu are sens. «Vietnamezii or să aibă șocul vieții lor atunci când or să descopere cât costă submarinele astea numai ca să le menții în stare de funcționare». Mai mult decât atât, vietnamezii vor fi nevoiți să antreneze tot atâtea echipaje pentru ele, ceea ce va dura o generație“ „Ca să contracareze submarinele chinezești, ar fi scăpat mai ieftin dacă se concentrau pe războiul antisubmarin și pe apărarea de coastă. Evident, vietnamezii au cumpărat submarinele ca pe niște mărci ale prestigiului, ca să demonstreze că «vorbim serios»“ un scurt citat despre ceea ce va să zică geopolitica actuală și despre ce poate deveni întinderea de apă dintre Vietman, Filipine, China și Malaiezia. De citit musai.