Nina Irimia, consultant în accesarea fondurilor europene și fondatoare a Upscale Smart Consulting: România are nevoie de planuri clare și fonduri europene bine direcționate pentru dezvoltarea economică sustenabilă și creșterea nivelului de trai. Pentru că dezvoltarea începe cu un plan, nu cu un formular de finanțare

România are astăzi o șansă reală de a-și transforma economia printr-o utilizare strategică a fondurilor europene. Mediul privat este tot mai conștient de faptul că banii nerambursabili pot juca un rol crucial în dezvoltarea economică și în creșterea calității vieții, dar numai atunci când sprijină planuri bine gândite și nu când le înlocuiesc. Fondurile nu trebuie să fie nici scop, nici punct de pornire, ci instrumentul prin care o viziune este dusă la îndeplinire.

Ani la rând, s-au elaborat proiecte pornind de la ideea de a „prinde o finanțare”, nu de la nevoile reale ale pieței sau ale organizației. S-a inversat firescul dezvoltării: în loc de viziune–strategie–acțiune–resurse, am mers pe ruta resurse–proiect–adaptare forțată. Din fericire, tot mai mulți antreprenori înțeleg astăzi că sustenabilitatea începe cu o direcție clară și realistă. Este un semn de maturizare care poate transforma semnificativ economia românească pe termen lung.

Absența unui plan coerent duce inevitabil la decizii pripite, proiecte greu de implementat și rezultate care nu generează impact. Expresia „punem carul înaintea boilor” nu este doar o figură de stil – este o realitate dureroasă în contextul accesării fondurilor, care explică de ce multe inițiative au eșuat sau au fost abandonate. Din perspectiva unui consultant care a însoțit zeci de companii în procesul de finanțare, pot spune cu certitudine că planificarea riguroasă este singura garanție reală a succesului.

Astăzi, există o varietate impresionantă de surse de finanțare – de la programe operaționale regionale și fonduri PNRR până la granturi private și parteneriate internaționale. Dar ele pot fi eficiente doar atunci când sunt aliniate cu o strategie de dezvoltare clară. De exemplu, o firmă care vizează digitalizarea ar trebui să aibă deja un plan intern de transformare digitală, iar finanțarea să vină ca accelerator, nu ca inițiator.

Un alt aspect adesea ignorat este faptul că fondurile nerambursabile presupun nu doar o idee și o aplicație, ci și o capacitate solidă de implementare. Nu sunt „bani gratis”, ci bani condiționați. Documentația, respectarea indicatorilor, justificările financiare, auditul și sustenabilitatea sunt elemente care cer rigoare, transparență și bună-credință. Beneficiarii trebuie să înțeleagă că intră într-un parteneriat cu statul și cu Uniunea Europeană, care vine la pachet cu drepturi și obligații.

Privind în urmă, putem observa cum în momentele-cheie ale economiei românești, fondurile externe au fost esențiale. În timpul crizei financiare din 2008–2013, prin POS CCE, mii de IMM-uri au fost salvate de la colaps prin investiții în tehnologizare, modernizare și crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, în timpul pandemiei de COVID-19, granturile de capital de lucru, sprijinul pentru digitalizare și dobânzile subvenționate au menținut pe linia de plutire peste 100.000 de firme.

Această susținere a avut efecte directe: păstrarea locurilor de muncă, continuarea activităților economice, evitarea colapsului în lanțuri de aprovizionare. Dar au existat și efecte indirecte, de ordin macroeconomic: reducerea presiunii asupra sistemelor de protecție socială, menținerea consumului, susținerea exporturilor. Practic, fondurile au funcționat ca o poliță de asigurare pentru întreaga economie.

Dincolo de beneficii punctuale, investițiile din fonduri nerambursabile aduc plusvaloare bugetului de stat. O firmă care se dezvoltă datorită unui grant va genera mai multe taxe, va angaja mai mulți oameni și va produce valoare adăugată. Pe termen lung, aceasta înseamnă reducerea dependenței de ajutoare, creșterea competitivității naționale și consolidarea fiscală. Totodată, folosirea eficientă a acestor fonduri întărește capacitatea administrativă a statului și poziționează România mai favorabil în negocierile viitoare pentru accesarea de resurse externe.

Mai mult, dezvoltarea economică indusă de aceste proiecte contribuie la coeziunea socială. Regiunile slab dezvoltate pot fi revitalizate, migrația internă și externă poate fi încetinită, iar calitatea vieții în zonele rurale și periferice poate crește. Impactul nu se măsoară doar în cifre contabile, ci și în încrederea oamenilor că merită să rămână, să investească și să crească în România.

Avem toate ingredientele pentru o transformare sistemică: acces la fonduri, antreprenori tot mai informați, consultanți pregătiți și priorități europene bine conturate. Ceea ce lipsește este disciplina în gândire și acțiune. Trebuie să cultivăm o cultură a planificării strategice și a execuției fără compromisuri. Doar astfel fondurile europene vor înceta să fie percepute ca o „vânătoare de oportunități” și vor deveni pilonul pe care se construiește o economie rezilientă și prosperă.