Nimeni nu vrea să se trezească acum cu România în stradă/criză, lucru care poate să devină o problemă financiară și geopolitică: deficitele bugetare și datoria publică în creștere au ajuns suficient de mari pentru a deveni interesante pentru marile bănci internaționale, care vin tot mai des la București pentru a finanța Guvernul

Vestea proastă:

Din cauza deficitelor bugetare mari, din cauza dobânzilor mari pe care guvernul trebuie să le plătească pentru a finanța deficitele și a refinanța împrumuturile care ajung la scadență, din cauza încetinirii creșterii economice, datoria publică a României va crește în continuare într-un ritm alarmant, orice am face.

La jumătatea acestui an, datoria publică a României, făcută de guverne, indiferent de numele lor, a depășit 1.000 de miliarde de lei, ajungând la 1.040,626 de miliarde de lei, adică 57,2% din PIB.

Până la finalul anului, datoria publică va crește la 59,6% dintr-un PIB estimat de 1.902 miliarde de lei, adică să încheiem acest an cu o datorie publică de 1.133 de miliarde de lei.

Din datoria publică de la jumătatea anului, datoria în lei era de 486 de miliarde de lei, datoria în euro era de 457 de miliarde de lei, adică 91 de miliarde de euro, iar datoria în dolari era de 94 de  miliarde de lei, adică aproape 19 miliarde de euro.

Deci, în valută, România deja are o datorie externă a statului de peste 110 de miliarde de euro.

Numai în acest an, guvernul trebuie să plătească dobânzi de aproape 55 de miliarde de lei, adică echivalentul a 11 miliarde de euro, pentru datoria publică de acum.

România a intrat pe un drum extrem de complicat a unor deficite bugetare foarte mari, care trebuie finanțate la dobânzile pieței, care sunt dobânzi extrem, extrem de mari, de peste 7%-8% la lei și peste 5,5%-6,5% la euro.

Deficitul bugetar din acest an, după rectificare, crește la 159 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproape 32 de miliarde de euro, o sumă enormă.

Este enorm de greu pentru guvern, pentru guvernul Bolojan, să reducă deficitul bugetar întâmpinând o rezistență feroce din partea tuturor partidelor guvernamentale – PSD, PNL, USR, UDMR, din partea administrației centrale și locale, din partea celor 1,3 milioane de bugetari, din partea celor 5 milioane de pensionari.

Premierul Bolojan aproape că nu are niciun aliat în încercarea de reducere a cheltuielilor bugetare și implicit a deficitului bugetar.

Această rezistență a statului în fața unor reduceri de cheltuieli bugetare se va păstra și în anii următori, indiferent cine va fi la Palatul Victoria. Mai degrabă se susțin creșteri de taxe și impozite decât reducerea cheltuielilor bugetare.

Așa că deficitele bugetare mari în valoare nominală vor continua și în următorii ani, chiar dacă, ca procent din PIB, ar trebui să scadă.

În aceste condiții, în numai 3-4 ani vom ajunge cu datoria publică la 70% din PIB, dacă  nu chiar 80% din PIB, dacă nu se întâmplă vreo minune.

Este puțin probabil să credem într-o creștere economică excepțională, de 5% din PIB, care să fie mai mare decât necesarul de finanțare și refinanțare al datoriei publice.

Este puțin probabil să credem că, dacă s-ar întâmpla ceva privatizări, banii rezultați ar merge în reducerea datoriei publice.

În următorul deceniu ne îndreptăm cu viteză către o datorie publică de 2.000 de miliarde de lei, adică 400 de miliarde de euro.

Vestea bună:

Pentru că România are deficite bugetare mari și implicit un necesar de finanțare mare și foarte mare – de peste 200 de miliarde de lei pe an, dacă nu chiar mai mult -, plus o datorie publică în creștere accelerată, România a devenit interesantă pentru marile bănci internaționale, pentru marii finanțatori internaționali, pentru marii creditori internaționali.

Când România avea o datorie de 10% din PIB, de 20% din PIB, la un PIB la jumătate față de acum, nu prea era interesantă pentru marile băncile internaționale. Plus că dobânzile erau mult mai mici.

Acum, când România are nevoie de peste 40-50 de miliarde de euro pe an ca necesar de finanțare, toate băncile mari ale lumii sunt la București.

Spre exemplu, JP Morgan, cea mai  mare bancă americană, face pași extrem de hotărâți în a deveni unul dintre cei mai mari intermediari și finanțatori a datoriei publice a României, dar și a marilor proiecte din energie – proiectul de gaze din Marea Neagră și extinderea centralei de la Cernavodă, deci energie nucleară.

Pentru că în ultimii cinci ani s-a împrumutat mult în euro, cu un necesar de finanțare în creștere în fiecare an, România a ajuns cel mai mare jucător pe datorie în euro din regiune, depășind chiar Polonia.

În condițiile în care datoria publică va crește în continuare iar sumele sunt din ce în ce mai mari – atât ca necesar de finanțare anual, atât ca dobânzi plătite, atât ca nivel al datoriei publice -, prezența marilor bănci străine este inevitabilă, mai ales că România nu-și poate asigura finanțarea bugetului numai de pe piața internă și de aceea trebuie să iasă pe piețele externe.

Săptămâna trecută, după rectificarea bugetară și după ce s-a aflat care va fi noul deficit bugetar, guvernul a ieșit pe piața externă, unde s-a împrumutat cu 4 miliarde de euro prin vânzarea de obligațiuni pe 7 ani (2 miliarde de euro la o dobândă de 5,5%), pe 12 ani (1 miliard de euro cu o dobândă de 6,25%), pe 20 de ani (1 miliard de euro la o dobândă de 6,64%).

De la începutul anului, guvernul s-a împrumutat de pe piața externă în mai multe tranșe de obligațiuni cu aproape 16 miliarde de euro.

Pentru că România este țară de graniță cu războiul din Ucraina, care continuă și nu dă semne că s-ar opri, Comisia Europeană și mari creditori instituționali internaționali acceptă acceste deficite bugetare mari, și mai mult, acceptă reducerea deficitului bugetar în mai mulți ani, fără să pună presiune pe o corecție care să destabilizeze economia și țara.

Acest lucru s-a văzut în discuțiile privind situația bugetară, unde Comisia Europeană a acceptat creșterea deficitului bugetar din acest an de la 7% la 8,4%. Probabil că la limită va accepta și chiar 9%.

Economia României este în scădere evidentă, creșterea economică s-a redus de la 2-4% la 0,6%, iar orice corecție abruptă a deficitului bugetar ar fi dus economia în recesiune.

Cu o nemulțumire socială în creștere, cu curentul naționalist și suveranist având peste 40% în sondaje, cu o împotrivire feroce din partea administrației publice la adresa reformelor premierului Bolojan, cu punerea în discuție a poziției premierului Bolojan din cauza tuturor pachetelor fiscale, Comisia Europeană este nevoită să închidă ochii, pentru a nu mai avea probleme geopolitice și cu România, în condițiile în care tensiunile războiului din Ucraina sunt în continuare ridicate.

Nici Comisia Europeană, nici marii finanțatori internaționali – BERD, Banca Mondială, BEI – nici marile bănci internaționale nu au chef să se trezească cu o problemă în România care să le dea peste cap întregul portofoliu de investiții și întreaga finanțare acordată.

Chiar și agențiile de rating acceptă poziția geopolitică a României și trec cu vederea, cel puțin acum, situația deficitului bugetar care nu scade, ci chiar crește, cel puțin în acest an.

Și mai mult decât atât, este puțin probabil ca anul viitor deficitul bugetar să poată fi redus la 6% din PIB, cu un PIB care nu prea mai crește, pentru că motoarele de creștere economică s-a gripat.

Dar așa cum am spus, nimeni nu vrea ca România să devină o problemă politică, socială, financiară.

Așa că toată lumea vrea să împrumute România, mai ales că dobânzile continuă să fie ridicate – dublu la euro față de piața europeană.

La fel, marile bănci internaționale, în frunte cu JP Morgan, vor ca România să nu aibă probleme de finanțare a deficitului, pentru că le-ar crea lor probleme.

Cum se spune în lumea financiară, când ai un credit mic tu ai o problemă, când ai un credit mare, banca are o problemă.

În schimb, ceea ce cere Comisia Europeană, băncile internaționale, marii creditori instituționali, este ca această coaliție guvernamentală, percepută ca fiind euro-atlantică, să reziste, premierul Bolojan să reziste și să nu fie dat jos de către această coaliție.

Pe lângă această stabilitate politică, guvernul ar trebui să facă ceva pași în privința reformelor fiscale, ceva pași în privința unor restructurări administrative, ceva pași în privința corupției, ceva mai mulți pași în privința atragerii fondurilor europene.

Marii finanțatori nu vor tulburări sociale și financiare în România, iar pentru asta nu au mari pretenții de la guvern, de la această coaliție, decât o stabilizare în pași mici a finanțelor publice și, dacă se poate, ceva reforme.

Premierul Bolojan a obținut creșterea deficitului bugetar pentru acest an de la 7% la 8,4% și aprobarea tacită din partea agențiilor de rating, a băncilor și finanțatorilor internaționali.

Dar acum poate ar trebui să se uite și către relansarea economică, în condițiile în care economia privată, companiile private, investitorii privați continuă să fie reticenți în a face investiții, în a face noi angajări, în a da drumul la treabă.

Premierul Bolojan nu a pus pe masă un plan concret de relansare economică, ceea ce așteaptă toată lumea.

Sectorul privat stă pe bani, în așteptarea unei schimbări de percepție în privința focusului pe care ar trebui să-l aibă guvernul în perioada următoare.

Să vedem când apare acest plan de relansare, care să schimbe percepția sectorului privat de la prudență excesivă la încredere că economia își poate reveni.