Nici nu a trecut bine criza financiara din 2008-2009, când o alta remodelează piața muncii într-un stil pe care nu ni l-am fi imaginat poate niciodată

Abia ce am ieșit din anii postcriză financiară 2008-2009, când o alta remodelează piața muncii într-un stil pe care nu ni l-am fi imaginat poate niciodată. Nimeni nu pare să aibă de câștigat deocamdată, dar un lucru e cert: raportul de forțe se va schimba, iar angajații pentru care altădată angajatorii se luptau vor fi cei dispuși să ajungă la compromisuri, potrivit unei discuții cu Dan Puică, CEO al platformei de recrutare BestJobs. 

Pe piața de recrutare, efectele unei inversări a raportului de forțe între angajați și angajatori se observă deja. Dan Puică observă că firmele au încercat să își reducă costurile prin scăderi la capitolul noilor angajări – astfel că platforma BestJobs înregistrează mai puține anunțuri decât înainte de această criză: dacă înainte aici existau 500 de anunțuri pe zi, acum în zilele bune sunt 200 de anunțuri pe zi, o scădere mai mare de jumătate. Scăderea depinde însă de industrii: cele care nu au scăzut sunt IT-ul, industria alimentară, serviciile de curierat și livrare la domiciliu, însă turismul, HoReCa, industria transporturilor se numără printre cele afectate.

De asemenea, Dan Puică observă că anunțurile care au rămas pe platformă sunt publicate de companiile mari, prin urmare criza afectează mai mult companiile mici și medii, iar una dintre mișcările cauzate este generată de reducerea costurilor prin scăderea numărului de noi angajări.

Alte măsuri de reducere a costurilor sunt șomajul tehnic și chiar și disponibilizările –  au existat zeci de mii de cereri de șomaj tehnic de când a apărut această facilitate, motiv pentru care undeva la 25% dintre angajații din România au ajuns în această situație, iar alți 200.000 au fost disponibilizați. De asemenea, în afară de șomaj tehnic și disponibilizări au existat și reducerile de program ale unora dintre angajații care sunt în continuare activi, dar care nu mai lucrează 40 de ore pe săptămână: „S-a redus programul și s-a redus și salariul”. Prin urmare se câștigă mai puțin în această perioadă din cauza reducerilor de program, din cauza măsurilor de șomaj tehnic, iar companiile se străduiesc și ca după criză să se asigure că intră în această perioadă cu costuri cât mai mici.

„Din perspectiva pieței muncii, cea mai mare schimbare va fi a raportului de forțe. Înainte vorbeam despre o piață în care angajații erau cei pentru care se luptau angajatorii, exista un război al talentelor,  dacă ne uităm la ratele șomajului care vor crește – și nu doar în România, ci la nivel global – se va schimba raportul de forțe. Candidații vor fi nevoiți să accepte roluri pe care anterior nu le-ar fi acceptat înainte de criză. Vor fi dificultăți mai mari la angajare, vor exista oameni care își vor căuta locuri de muncă, vom exista într-o piață dominată de angajatori.”
La fel s-a întâmplat și în criza financiară din 2009. De altfel, Dan Puică își amintește că în ultimii ani angajatorii spuneau: „Nu mai suntem în 2009, când candidații veneau singuri la interviu, trebuie să tragem de ei”. Acum se vor schimba însă lucrurile: „Suntem iarăși în 2009 și candidații vor fi dispuși la sacrificii și vor accepta situații pe care nu le-ar fi acceptat înainte de criză. Este ceva caracteristic unei perioade  de scădere economică care cu siguranță se va vedea și probabil dimensiunea sau impactul ei va depinde de cât de mult durează această criză”.
Dan Puică nu contestă, de asemenea, că la fel ca și după criza financiară, și această nouă criză globală va fi folosită ca un pretext: „După o perioadă de timp va începe din nou războiul pentru candidați. Pentru a-i atrage atunci când lucrurile se vor normaliza, tactica anterioară se va dovedi falimentară. Dar imediat după criză cred că vor exista astfel de practici”.
Perioada de recuperare depinde de foarte mulți factori, dintre care un număr mare sunt externi. „Dacă ne uităm la economiile avansate, vedem că există ajutoare din partea statului de trilioane de dolari, genul acesta de ajutoare ar putea face ca această criză să treacă mai repede și niște prognoze optimiste pe care le citeam arătau că în trimestrul 1 al anului 2021 lucrurile s-ar putea să revină la normal. Într-a doua parte a anului 2020 este imposibil să vedem aceste efecte, dar în prima parte a anului viitor s-ar putea să vedem această curbă de normalitate”, crede Dan Puică. 
Cine va resimți cel mai mult scăderile veniturilor, managerii sau angajații de la firul ierbii? Dan Puică este de părere că va depinde de la companie la companie.
„Dacă ne uităm la ce companii reușesc să supraviețuiască acestor crize, vorbim despre acele companii care nu gândesc relația între companie și oameni – decidem în favoarea companiei sau în favoarea oamenilor dar pe termen lung acestea sunt inseparabile. Ce faci astăzi va influența pe cine reușești să atragi mâine în companie. Un comportament corect în această perioadă va ajuta la restartarea companiei imediat.

Nu toată lumea va practica asta de sus până jos, dar cei care vor face aceste măsuri la nivelul întregii organizații vor avea de câștigat. Dan Puică este de părere că onestitatea și transparența vor ajuta la binele pe termen lung al organizațiilor: „Deciziile sunt de fapt de a alege între oameni și oameni – trebuie să îi reținem pe acei oameni care ne vor asigura funcționalitatea și ne vor da șansa să ne dezvoltăm în viitor.

Trebuie să te raportezi la competențe, impact, potențial, între oamenii pe care îi ai în echipă și păstrarea celor mai valoroși; nu se poate o companie fără oameni”.
El observă cum companiile multinaționale, indiferent de liderul de moment, au programe de la sediul central prin care evoluează performanțele și astfel de decizii sunt foarte ușor de dat fiindcă există datele care să le susțină. În companiile locale care nu au astfel de practici, liderii lor se vor baza pe instinct atunci când vor alege între oamenii lor: „Ca orice decizie bazată pe intuiție, uneori o să reușească, alteori va fi greșită. Oricum ne-am uita la lucruri, la finalul acestei perioade vor exista unele companii care nu vor supraviețui și care va trebui să plătească tribut unui management deficitar din ultimii ani. Dacă ar fi să privim partea pozitivă, vor reuși să reziste companiile care merită să facă asta și s-ar putea să fie o îmbunătățire a contextului general”.

Când vine vorba despre antreprenori, el observă că două dintre calitățile lor, flexibilitatea și adaptabilitatea, îi vor ajuta să răzbată peste această criză. „Majoritatea celor cu care am vorbit au ochii deschiși pentru ce oportunități ar putea să apară. Peisajul economic se va schimba un pic – am fost obligați să testăm anumite metode de lucru și anumite metode de viață și cred că vom vedea companii care vor avea de câștigat pe termen lung. Cred că vor începe să se dezvolte businessuri în toate domeniile acestea. Vorbeam despre munca de acasă, dar și consultații medicale de la distanță, fitness, antrenamente fizice zilnice, școală de la distanță, livrări la domiciliu.

Mă aștept ca antreprenorii care nu vor mai reuși fiindcă au pornit un business care nu are sens în perioada aceasta, dacă au resurse financiare să le orienteze repede către businessuri care ar putea să aibă succes în continuare”, observă el.

La momentul discuției cu Dan Puică, CEO-ul platformei de recrutare BestJobs,  trecuseră deja peste trei săptămâni în care el lucra de acasă (se numără astfel  între cei 30% angajați români care lucrează în regim de telemuncă, potrivit unui sondaj BestJobs realizat între 16 și 30 martie).

Se numără și între „fericiții” care au observat o îmbunătățire a productivității datorită acestei situații, ca urmare a lipsei întreruperilor de pe parcursul unei zile la birou. Agenda CEO-ului BestJobs a rămas la fel din punctul de vedere al numărului de activități,  dar crede că productivitatea a crescut fiindcă sunt foarte puține întreruperi: „La birou vin deseori colegii cu probleme pe care vor să le împărtășească, iar acest lucru se întâmplă mai rar acum, prin urmare randamentul este mai bun”. Fiind acasă, încearcă să se încadeze în programul de la 9 la 6, iar în această direcție a construit chiar și un program „milităresc” alături de întreaga sa familie – soția, un băiețel în vârstă de șapte ani și o fetiță de cinci ani. „E genul de provocare în care pentru anumite categorii de angajați să nu fie sustenabilă munca la domiciliu pe termen lung.”

Dan Puică și soția au o agendă bine pusă la punct legată de cine gestionează anumite intervale orare. „Programul de dimineață de la 9 până la 7 seara este împărțit într-un calendar în care atât eu, cât și soția și copiii știm ce se va întâmpla în fiecare interval orar – indiferent că este TV, activități afară sau orice altceva; a fost nevoie să planificăm aproape la nivelul fiecărei ore ce activitate urmează și cine este responsabil de ea. Fiul meu este foarte disciplinat, ar fi angajatul ideal, urmărește calendarul și schimbă activitatea în funcție de acesta”, descrie el modul în care s-au adaptat  noii realități.

Mărturisește însă: „Percepția mea seamănă cu a românilor – toată lumea se așteaptă ca la mijlocul lunii mai lucrurile să se întoarcă la normal, suntem pregătiți psihic pentru încă o lună, apoi vom mai vedea”.

Potrivit sondajului BestJobs, 90% dintre angajații care lucrează în regim de telemuncă se împacă bine cu această tranziție; simt o  creștere a randamentului, atenția și capacitatea de concentrare au crescut, iar beneficiul principal se leagă de renunțarea la timpul petrecut în trafic. Pe de altă parte însă, Dan Puică nu este sigur că pe termen lung munca de acasă va deveni noua normă. „Munca de acasă va fi mai populară, dar vor exista și oameni care se vor întoarce la birou.

Știm că 30% dintre ei sunt acum la munca de acasă – știm că toți sunt fericiți – mă aștept însă ca cel puțin un sfert din cei care lucrează de acasă acum să rămână așa sau să aibă mai multe zile pe lună în care lucrează de acasă.” Pe de altă parte însă, tot din studiul BestJobs reiese că 40% dintre angajați spuneau că sunt afectați emoțional de situația în care se află. „Există o senzație de autoizolare, o senzație de anxietate, iar tocmai starea aceasta mă face să cred că nu o să ne putem muta într-un scenariu full time de acasă, ci în episoade.” El menționează că aveau la BestJobs un program în care o zi pe lună putea să fie lucrată de acasă și vor crește acest număr la cinci zile pe lună.

10% dintre angajați spuneau și că au o formă de ușoară depresie când lucrează de acasă: „Dacă aceste procente ar crește, probabil nu va fi sustenabilă munca de acasă la scară largă. Îmi este greu să spun acum care va fi procentul exact, dar cu siguranță va fi mai mare decât înainte de criză”.

De ce ar trebui să țină cel mai mult cont deopotrivă angajatorii și angajații din România? „Poate că a fost destul de mult folosit cuvântul solidaritate, dar m-aș referi la două forme ale solidarității: să ne asigurăm că businessul nostru funcționează –  să existe o solidaritate a mediului de afaceri, dar și la nivelul empatiei față de angajat. Trecem cu toții prin situații dificile și s-ar putea ca anumite decizii să fie greu de luat – decizii care să impună reduceri de costuri, disponibilizarea oamenilor. Sfatul meu ar fi ca fiecare companie să aibă mai multe scenarii pe care le urmărește și să se asigure că implementează măsuri graduale.

Dacă situația ajunge la un anumit nivel, trebuie să luăm un anumit set de măsuri și să facem o implementare graduală a setului de măsuri. Iar dacă vorbim despre angajați, să avem și această solidaritate umană de a nu lăsa în această perioadă dificilă persoane care nu au un loc de muncă, un plan de ajutor sau salarii compensatorii”. El subliniază: „Măsura aceasta de disponibilizare la rece ar trebui să fie ultima soluție la care ne uităm și să aibă grijă angajatorii de angajați fiindcă restartarea va depinde de oamenii care vor veni la muncă și după ce această stare va trece și fiecare își va aminti cum a gestionat fiecare companie criza”.