NFT-urile, viitorul artei sau cum să aduci un tweet la valoarea Mona Lisei

În octombrie 2020, un colecționar de artă din Miami, Florida, pe nume Pablo Rodriguez-Fraile a cheltuit aproape 67.000 de dolari pe un clip video de zece secunde pe care l-ar fi putut vedea online oricând, gratuit. În februarie, colecționarul a vândut clipul cu 6,6 milioane de dolari. O așa lovitură au mai dat, poate, colecționarii de Bitcoin în epoca de aur a celebrei monede digitale. Clipul a fost realizat de artistul digital Beeple, al cărui nume real este Mike Winkelmann, și a fost autentificat de blockchain, care servește ca semnătură digitală pentru a certifica proprietarul și că lucrarea este originală. Clipul este un NFT – răspunsul digital la produsele colecționabile; ceea ce Bitcoin a fost pentru monedele fizice. NFT-urile sunt un nou tip de activ digital a cărui popularitate a explodat în timpul pandemiei în condițiile în care entuziaști și investitori deopotrivă au căutat să cheltuiască sume enorme de bani pe active care există doar online, adică acolo unde au avut acces în timpul perioadelor de lockdown, explică Reuters. Un NFT a fost și versiunea digitală a unui colaj realizat tot de Beeple și vândută, și nu de oricine, ci de casa de licitație Christie’s, în martie pentru 69 de milioane de dolari. Colajul putea fi găsit cu ușurință pe Internet. Fenomenul a fost analizat îndelung de comentatori și analiști. Ziarul american The New York Times a făcut un experiment cu ceea ce ar putea deveni viitorul artei. Ziarul a vândut un articol despre NTF-uri, transformat în NTF, pentru 560.000 de dolari printr-o licitație pe piața liberă care a durat o zi. „Cumpără acest articol despre Blockchain!”, este titlul materialului semnat de jurnalistul Kevin Roose. „De ce n-ar putea ca și un jurnalist să se alăture petrecerii NFT?” a continuat Roose. Acțiunile ziarului au crescut după ce acesta a făcut public rezultatul licitației, semn că unii investitori au crezut, probabil, că publisher-ul a descoperit un nou model de business, după cum a remarcat Bloomberg. Banii au fost donați unei fundații caritabile. Însă concluzia transă de NYT din acest experiment este că NFT-urile nu sunt nici miracole, dar nici înșelătorii. O colegă de-a lui Roose, Shira Ovide, scrie, după experiment, că proliferarea NFT-urilor nu va fi probabil revoluția care schimbă lumea, așa cum susțin cei care încurajează dezvoltarea acestei piețe. Și probabil că nu este nici o bulă cu totul absurdă. Ca și în cazul altor tehnologii emergente, există acolo undeva o idee bună care poate crește sănătos dacăfenomenul este încetinit, iar jucătorii rezistă impulsurilor de moment.

NFT-urile, explică Ovide, sunt în esență un mod de a transforma un bun digital care poate fi copiat la nesfârșit în ceva unic. Atunci când cineva cumpără un NFT, ceea ce primește efectiv este reunoașterea deținerii unei versiuni oficiale a unei pisici cu corp Pop-Tart, a unei melodii, unui clip video, al unui dunk la baschet sau a unui oricărui alt produs virtual. Înregistrările  proprietății sunt păstrate pe un blockchain. Marea idee din spatele NFT-urilor este de a rezolva o problemăcreată de internet. Cu site-uri precum YouTube și TikTok, oricine are acum puterea de a face muzică, o poveste, divertisment sau orice fel de altă lucrare creativă și de a fi astfel remarcat. Însă internetul nu și-a îndeplinit cu adevărat promisiunea de a permite maselor să trăiascăbine din ceea ce iubesc. 

NFT-urile și conceptul aferent al blockchain-ului promit să le ofere oamenilor modalități de a-și face munca mai valoroasă prin crearea unei penurii. Existăpromisiunea de a permite creatorilor să se bazeze mai puțin pe intermediari, inclusiv pe companiile de social media, pe dealeri de artă și pe companii de streaming de muzică.

Va funcționa? Nimeni nu poate ști acum. Pentru a găsi indicii pentru un răspuns, cel interesat ar trebui să-l asculte pe înțeleptul și calculatul Anil Dash, un veteran al industriei tehnologice care a ajutat accidental la inventarea conceptului din spatele NFT-urilor. El este furios că hucksterii, vânzătorii de chilipiruri, dau târcoale NFT-urilor, însă crede că ideea poate avea un viitor. 

NFT-urile, mai scrie jurnalista de la NYT, probabil că nu vor remedia economia defectă a streamingului de muzică și nu vor dărâma structurile de putere ale jurnalismului și ale lumii artei. Tehnologia nu este magie. La fel, criptomonedele nu sunt probabil o soluție eficientăpentru locuințele inaccesibile ca preț. Un tren complicat și scump s-ar putea să nu fie cea mai bună soluție pentru încălzirea globală și dependența omenirii de mașini.

Să fie NFT-urile o bulăumflată de condițiile financiare neobișnuite și de exagerările imaginației din vremea pandemiei? Categoric. Să fie niște jucării de pluș inutile pentru obsedații de tehnologie care distrug planeta cu toată această energie necesarăpentru a crea bunuri digitale colecționabile? Nu, nu în întregime. Poate că răspunsul este undeva la mijloc, iar acest lucru este ceva bun.

Pentru Financial Times, rolul NTF-urilor este clar: când normele culturale sunt în haos, merită să investești în propagarea și conservarea momentelor iconice ale internetului. 

Piața NFT-urilor este promovată în principal ca o piață pentru artă. Însă ceea ce aceasta ar putea reprezenta cu adevărat este un nou tip de publicitate sau sistem de clasare pentru influență și propagare culturală. De asemenea, merită să ne întrebăm dacă elementul cu adevărat perturbator al NFT-izării culturale ar putea fi în eliberarea lumii artei de influența excesivă a rețelei restrânse de dealeri puternici, case de licitații și de intermediari care dictează în prezent ceea ce este sau nu constituie artă și, în acest sens, o ferește de aprecierea estetică mai populară? La fel a sunat și promisiunea Fintech-ului și a fenomenului cripto față de serviciile bancare. Deocamdată, însă, NFT-urile încurcă pe toatălumea, deoarece achiziționarea controlului unui simbol al unei piese de artă foarte replicabilă listatăpe un domeniu oarecare al cuiva nu sună ca o propunere cu valoare logică. Pentru mulți, NFT-urile reprezintăcel mai bine un exercițiu de genul Hainele cele noi ale împăratului. Intuiția ne spune, de asemenea, că, la fel ca în toate momentele de surexcitare a imaginației colective și a poftei de profit, piața NFT-urilor va veni inevitabil în față cu aceleași forțe vechi de boom și de bust care au afectat întotdeauna mărfurile ușor de obținut până când monopolurile și reglementările au preluat controlul. Cu toate acestea, într-o lume online suprasaturată cu imagini și de linkuri atât de vechi încât nu mai duc utilizatorul nicăieri, o definire mai bună a fenomenului ar putea însemna salvarea imaginilor care s-au dovedit a fi iconice din punct de vedere cultural sau cu semnificație aparte pentru internet. De la pergamentele vechi scrise și primele fresce până la presa Gutenberg, omenirea a căutatîntotdeauna să investească în conservarea și celebrarea icoanelor culturale. În lumea digitală, acest lucru s-a dovedit o provocare. Multe astfel de momente se vor pierde în timp, precum lacrimile în ploaie. Sau, în cel mai bun caz, uitate și trecut cu vederea în inventarele digitale ale Wayback Machine, arhiva digitală a Web-ului.

Până la maturizarea fenomenului, creatori de conținut digital de toate calibrele caută să producăpropriul moment Beeple, sperând să le cadă din Web o avere similară cu cea a designerului grafic în vârstăde 39 de ani din Carolina de Sud, care a devenit instantaneu bogat și faimos prin vânzarea unui singur lot.

De atunci, mai multe pariuri s-au luptat pentru titlurile ziarelor. Multe sunt cascadorii sau experimente dadaistice concepute pentru a testa granițele abia născutei piețe a cripto-produselor nefungibile – NFT-urile – care conferă proprietate și autenticitate fișierelor digitale care există în eter, unde pot fi reproduse cu ușurință. Au existat NFT-uri pentru înregistrări audio cu pârțuri; pentru un meme bazat pe o fotografie ofensatoare; pentru un portofoliu de picturi realizate de un robot umanoid. O serie de vedete – de la Grimes la Diplo – au intrat și ele în luptă. Revista Quartz a intrat, de asemenea, în acțiune și a vândut un articol NFT-izat pentru 1 Ethereum (în valoare de 1.800 de dolari atunci) pe piața NFT OpenSea. A urmat experimentul mai bănos al The New York Times și un altul asemănător al The Time.

Cumpărătorul primului tweet postat de Twitter, de către fondatorul companiei Jack Dorsey, pentru 2,9 milioane de dolari consideră că a făcut o investiție înțeleaptă.

“Este o bucată a istoriei umanității sub forma unui activ digital. Cine știe care va fi prețul primului tweet peste 50 de ani”, a spus cumpărătorul, Sina Estavi, din Malaezia. El a comparat tweet-ul cu Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.