Nemții de lângă București

Prima senzație pe care o ai când treci de poarta complexului este una de simetrie: blocurile de câteva etaje arată la fel, drumurile dintre ele sunt toate drepte, iar culorile nu ies prea mult în evidență. Fiecare bloc are numele unui oraș din Germania, iar străzile poartă numele unor râuri din aceeași țară; sigur, e doar pentru plăcerea locatarilor, îmi explică șeful dezvoltatorului. Nu au vrut să îl încurce pe poștaș. Mai exact, spune Bogdan Cernescu, proiectul este o replică a unui proiect dintr-o suburbie a Stuttgartului.

„Am decis să-l amplasăm într‑un loc unde existau cât mai puține restrângeri de natură urbanistică sau geografică. Era clar, Chitila era o destinație foarte bună, se știa încă de atunci că accesul va fi îmbunătățit în mod dramatic. Terenul avea o formă rectangulară, accesul la utilități era foarte facil pentru că aici existase o fabrică, Romceram. Era un teren bun, necontaminat. A contat și colaborarea cu autoritățile locale, pentru că orașele-satelit vor să atragă investitori.” Așa a început povestea Rezidenz – cartierul german, în urmă cu mai bine de 10 ani.

L-am întrebat pe directorul Țiriac Imobiliare dacă intrarea într-o zonă fără alte investiții rezidențiale majore, așa cum este Chitila, nu a fost un pariu. Răspunsul a venit prompt: „Nu, pentru că trebuie să pornim de la piață: nevoia de spații de locuit în România este mare, în ciuda scăderii populației. Ai un fond imobiliar care îmbătrânește și care nu a fost întreținut așa cum trebuie, iar în orașele mari, care atrag un flux masiv de tineri datorită universităților, întotdeauna va fi cerere; dacă nu în creștere, măcar constantă. În momentul în care grupul s-a apucat de proiect, trendul tinerilor profesioniști de a se muta în afara orașului era ascendent. Am vrut de la bun început să construim o zonă care să fie la niște standarde nemțești și care să ofere un standard de locuit pe care să îl caute familiile cu copii.”

Ce înseamnă, concret, standarde nemțești? În primul rând, suprafețele sunt mai mari; au fost spații chiar și cu 30% mai mari decât ce se construiește în piață. „Probabil că așa era piața atunci, în 2005-2006; dacă ne-am apuca acum să-l facem de la zero, probabil că am face suprafețele ceva mai mici – dar nu într-atât de mici încât să devină nelocuibile, undeva la standardul de confort 1 sporit de dinainte de 1989, la care să mai adaugi 10%”, spune Bogdan Cernescu. „Proiectul a fost făcut de un constructor german, încă prezent pe piață, și tot cu el finalizăm cele 12 blocuri noi. El s-a ocupat în prima fază inclusiv de proiectare și componenta tehnică. De exemplu: acestea sunt proiecte care se bazează pe planșee și diafragme de beton; dacă nu te uiți, nu vezi stâlpi sau grinzi. S-a construit și la noi la modul ăsta, acum se preferă însă sistemul cu stâlpi și cadre cu umplutură de BCA sau cărămidă. Aici, gândirea a fost să oferim cât mai mult spațiu.” Șeful Țiriac Imobiliare subliniază că și partea de instalații a fost bine aleasă: sistemul de aer condiționat a fost gândit încă de la bun început să fie integrat, să nu fie nimic vizibil, aparatele fiind amplasate pe casă. „Alt detaliu simpatic: au fost gândite cu boxe. Sistemul de iluminat al boxei duce la contorul apartamentului, pentru că am zis din start să-i dăm omului și un spațiu de depozitare. Am vrut să creăm o experiență a locuirii, nu neapărat să vindem niște metri pătrați.”

E bine și că autoritățile au devenit mai stricte, crede dezvoltatorul. Dacă există legi și reguli, e bine să fie respectate de toată lumea, pentru că altfel induci confuzii în procesul concurențial. „Eu nu vreau să concurez cu cineva care nu construiește în linie cu normativele în vigoare, nu e bine; la sfârșitul zilei, orice poveste cu caracter negativ ne afectează pe toți. Clientul nu stă să facă diferența, pe termen scurt, între unii și alții. Lucrurile trebuie să crească egal pentru toată lumea.”

Tot în prima fază s-a construit zona comercială din față, care s-a populat relativ rapid cu farmacii, bănci, restaurante și așa mai departe. Spațiile s-au și vândut între timp, fie la operatori, fie la investitori. „A existat și o piață pe care noi am dezafectat-o la un moment dat, și ulterior a fost preluată de Lidl. În acest context s-a creat cartierul: spații mai largi decât ce ofereau proiectele din oraș sau apartamentele de la parter cu grădină.“

Nu a fost neapărat un pariu, concluzionează el, ci a fost o strategie determinată și foarte bine gândită.