Negustorul de date. Cine este Vlad Cealicu, românul din Craiova care a construit CryptoCompare, una dintre cele mai importante companii de date din lume

2 martie 2022 · 5 min de citit

Cei mai mediatizați români din lumea crypto sunt cei care și-au lansat propriile criptomonede sau cei care au făcut milioane într-o piață volatilă aflată încă la început. Totuși, unii români au intrat în acest domeniu din pasiune pentru tehnologie și din dorința de a furniza un produs util, nou și diferit față de competitorii lor. Unul dintre acești români este Vlad Cealicu, cofondator și chief technology officer (CTO) al CryptoCompare, unul dintre cei mai mari agregatori de date și furnizori de indici crypto din lume, evaluat la peste 50 de milIoane de dolari.

„Îmi place să rezolv probleme”, spune Vlad Cealicu, în vârstă de 35 de ani, care s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu mai bine de zece ani.

Născut în `86 în Craiova, într-o familie de militari, el era pasionat de computere încă de când era copil. Așa cum se întâmplă în cazul unui copil de clasa a 5-a, pasiunea lui a plecat de la jocuri și de la posibilitățile oferite de acestea.

„Mi-au luat ai mei calculator în clasa a 4-a, iar în clasa a 5-a nu scriam programe, dar începeam să modific diferite lucruri, dacă era un joc care te lăsa să schimbi pozele sau muzica din el. De exemplu, era un joc, Worms Armageddon, și puteai să schimbi anumite fișiere, să pui alte fișiere de sunet, să pui alte imagini, nu scriam cod, dar modificam valori și diferite chestii.”

Momentul când a început să învețe limbaje de programare a fost odată cu intrarea la liceul de informatică din Craiova, în clasa a 9-a. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Automatică, Calculatoare și Electronică ale Universității din Craiova, începând din 2005.

„Am avut colegi care s-au mutat la București sau s-au dus la Timișoara, dar mie nu îmi place să schimb multe chestii foarte des și prietena mea era încă la liceu, nu prea avea rost să plec. M-am gândit că oriunde o să fac facultatea o să mă joc mai mult World of Warcraft, deci nu contează”, glumește Vlad Cealicu.

În perioada facultății a reușit chiar să câștige și bani din jocul numit World of Warcraft, în contextul în care vindea „aur digital” în joc împreună cu doi profesori din Horezu, jud. Vâlcea, pe care i-a cunoscut tot prin intermediul jocului.

Când era în ultimul an de facultate la Craiova, el și prietena lui au luat decizia de a se muta în anul următor în Marea Britanie.

„Cristina (prietena lui Vlad, n.red.) este cu trei ani mai mică decât mine și ea terminase liceul cu un an înainte să termin eu facultatea. A zis să încerce Dreptul în Craiova, dar la jumătatea semestrului și-a dat seama că nu îi place și s-a gândit să ne mutăm în Marea Britanie. S-a aliniat bine, întrucât terminam și eu facultatea, masterul în Marea Britanie era de numai un an și am zis «haide».”

În 2009, la 23 de ani, Vlad Cealicu se muta în Marea Britanie alături de prietena lui, într-o mutare care avea să-i definească următorul deceniu din viață, dar și direcția în care s-a îndreptat cariera lui.

Programul de master de la Universitatea Canterbury Christ Church l-a costat circa 4.000 de lire sterline, în contextul în care el a ajuns în Marea Britanie cu un total de 8.000 de lire sterline, bani care pot fi considerați un ajutor de început din partea familiei.Banii rămași după achitarea programului de master i-au ajuns circa 7-8 luni, însă ulterior a avut nevoie de bani.

„Am căutat, am aplicat la niște joburi de grădinar, dar apoi am realizat că era departe și trebuia să iau un autobuz și era prea mult efort. Făceam voluntariat la un fel de azil de bătrâni și am întrebat dacă nu au ceva plătit și mi-au zis că au un job la curățenie.”

Deși acest loc de muncă a fost doar o soluție temporară până la finalizarea programului de master, un job plătit cu 6-7 lire pe oră, Vlad își amintește că a fost „cel mai puțin stresant job pe care l-am avut vreodată”.

În timp ce făcea curățenie la un azil de bătrâni pentru trei ore în fiecare seară, românul a început să lucreze și ca asistent de laborator la facultatea la care era înscris, un job care îi aducea 50 de lire pe oră, dar care îi asigura doar 3-4 ore de lucru pe săptămână.

„Mi-au ajuns banii și în vară am găsit un program cu facultatea să lucrez la o agenție de turism. Era un program cumva finanțat de guvern, prin care trebuia ca cei care termină studiile să ajute anumite companii să se modernizeze. Era prin 2010 și era vorba despre un an de internship.”

Aici a învățat cum să lanseze un website, cum să îl actualizeze, cum să introducă datele și toate celelalte aspecte care au ținut de platforma unei agenții de turism. După un an programul era pe cale să se încheie, iar Vlad era pe cale să intre ca IT-ist într-o piață a muncii care iubea IT-iștii încă de pe atunci, dar într-un moment mai de început.

„Am aplicat la mai multe joburi, cum face toată lumea din IT presupun, adică aplici la toate și vezi ce se întâmplă. Mai ales la început, când nu ai experiență multă, este greu în IT. Degeaba zice toată lumea vino în IT că se plătește bine. Se plătește bine, dar toată lumea vrea pe cineva cu 3-4 ani de experiență și era și mai greu în 2011.”