Multimilionar din crimă organizată. Azi: Salvatore “Lucky” Luciano

La 21 de ani, împreună cu Benjamin “Bugsy” Siegel, viola o fată la ușa unei case de pe o stradă newyorkeză, când au fost zăriți de Meyer Lansy, un imigrant polonez în vârstă de 16 ani, care trecea pe acolo și voia să salveze o domișoară la ananghie. Nu știa că încercând să facă o faptă bună va intra într-o viață a crimei. Poliția a apărut, iar în urma încăierării care a izbucnit cei trei tineri au fost închiși două zile pentru tulburarea odinii publice. În acele 48 de ore, Luciano și Siegel l-au luat pe Lansky sub aripa lor și s-au înfrățit.

Luciano Salvatore era un imigrant italian care fusese arestat la numai câteva ore după debarcare pentru că furase fructe de pe o tarabă. În 1915 fusese închis pentru comerț cu droguri, imediat după ce îl cunoscuse pe Lansky. La început, Luciano a fost ca un tutore pentru polonez, apoi au lucrat împreună, controlând câteva bande din New York care se ocupau cu spargerea și jefuirea magazinelor, antreprozitelor și apartamentelor din New York. Luciano s-a specializat în prostituție.

Tinerii au devenit membri ai bandei Jacob Orgen. Micul Augie, cum era cunoscut Orgen, câștiga bani frumoși de pe urma controlării sindicatelor și Luciano a devenit asasinul cel mai temut din New York iar arma sa favorită era dalta de spart gheața. Răsplata sa a fost un lanț de bordeluri care în 1925 îi aduceau un venit de peste 1 milion de euro pe an. Era deja bogat când prohibiția i-a oferit alte ocazii de a câștiga și mai mult.
În anii care au urmat, Luciano și bunii săi prieteni au ucis rivali din bandele care dominau orașul și au ajuns, în jurul vârstei de 40 de ani, să controleze ei New York-ul. Un asociat spunea despre Lansky și Luciano că “erau invicibili. Dacă cei doi ar fi devenit președintele și vice-președintele SUA, ar fi condus țara mult mai bine decât politicienii idioți.”

În ciuda poreclei sale, Lucky Luciano nu a fost mereu norocos. A fost judecat și condamnat la închisoare între 30 și 50 de ani pentru 90 de capete de acuzare asociate prostituției. Părea că acela îi va fi sfârșitul. După care, în 1942, a fost vizitat în închisoare de Lansky, care izbutise să încheie un acord cu serviciul de informații al marinei.

De la imigranții italieni pro-Mussolini care lucrau în docuri se scurgeau informații despre convoaiele Aliaților. Lansky a încheiat o înțelegere prin care Mafia, condusă de Luciano din închisoare, urma să lucreze cu o unitate specializată de contrainformații, pentru a-i depista pe spionii și sabotorii italieni; Luciano urma să fie eliberat la sfârșitul războiului. Înainte ca Aliații să debarce în Sicilia, Luciano le-a trimis vorbă conducătorilor Mafiei siciliene să-i ajute pe americani – o colaborare care s-a dovedit de neprețuit. Iar autoritățile americane s-au ținut de cuvânt. În 1945 Luciano a fost eliberat, dar nu avea să rămână în libertate în SUA, ci a fost deportat în Italia.

Dar noua viață nu era destul de stimulatoare și de periculoasă pentru Luciano, care tânjea după complexitățile lumii interlope din New York, după luminile strălucitoare ale rampei și putere.Pe 26 ianuarie 1962, luciano s-a dus la aeroportul din Napoli pentru a se întâlni cu un producător american, pentru un film despre viața sa, dar a suferit un infarct fatal în sala de așteptare.

Informațiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloși oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu și disponibilă în România la editura Meteor Press