Multă lume se plânge că muncește mult, cu mult peste programul de 8 ore, dar nimeni nu ar renunța ca să se ducă într-o fabrică, la un program fix

În martie, dincolo de pandemie, vaccinare și prăbușirea fondului Greensill, care îl trage după el și pe noul magnat al oțelului, miliardarul Sanjeev Gupta (care deține Sidex Galați și o bancă în România), cel mai comentat subiect din lume a fost plângerea anonimă a unui analist de la Goldman Sachs, care a declarat că muncește prea mult, că șefii îl exploatează, că nu are nicio zi liberă și, în final, că este plătit prost pentru efortul depus. Alături de analistul de la cea mai influentă, dar și cea mai hulită bancă de investiții americană, au mai venit și alți analiști de la Londra, ceea ce în final a dus la o reacție din partea conducerii băncii, care le-a spus că va studia problema, că se gândesc să le dea duminica liber, dar până când aceste lucruri se vor rezolva, le-a trimis analiștilor tineri cutii cu fructe și sărățele.

Un analist de la Goldman Sachs, conform site-urilor de resurse umane,  se apropie de 100.000 de dolari pe an brut, dublu față de cât este venitul mediu din New York și de 3 ori mai mult decât venitul mediu din SUA. Toată lumea știe că în investment banking, în marile firme de avocatură, în firmele de consultanță se lucrează non-stop, că noțiunea de a dormi mai mult de câteva ore nu există, că șansa de a avea un lunch în afară, în timpul programului, este foarte mică, dar în continuare sunt cozi uriașe de tineri dornici să lucreze în aceste domenii.

Selecția la locul de muncă este extrem de dură, rezistă numai cel care are rezultate cuantificabile în veniturile încasate de la clienții gestionați. Ideea este că dacă promovezi, dacă ajungi la etajele superioare, câștigul este practic nelimitat, managing directorii ajungând și la 20 de milioane de dolari pe an, bineînțeles, cea mai mare parte din bonusuri. Deci îi putem înțelege pe șefi că își exploatează angajații din subordine, în special pe tineri.

Ca să lucreze pentru numele mari de pe Wall Street sau City-ul londonez tinerii fac orice, pentru că au șansa să scape de «sărăcia» comună și pot să stea la masa bogaților. Capitalismul este dur la vârf și rezistă numai cei care au o determinare de fier și pot să „calce pe cadavre” în atingerea obiectivelor personale și a țintelor financiare. Îmi amintesc că un bancher român, care a lucrat mulți ani la Londra, mi-a spus la un moment dat că fusese angajat de o bancă, iar din scaunul pe care îl obținuse trebuia să facă un profit anual de 10 milioane de lire sterline. Dacă nu făcea, pleca.

Pentru băncile de investiții, ești pur și simplu obligat să lucrezi non-stop, deoarece clienții acestora cer acest lucru și plătesc ca atare. Acest model câștigă teren și în alte sectoare, având în vedere cât de dură este lupta pentru fiecare contract, fiecare client.

Învățând din America, unde a lucrat la Microsoft, Daniel Dines, cel care este unul dintre cofondatorii UiPath, cel mai valoros start-up pornit din România, a spus într-o prezentare că se așteaptă ca cei care lucrează pentru el să fie disponibili 24/7, respectiv „dacă îl sun la ora 2 noaptea să discut ceva, să răspundă la telefon și să fie prezent”. Și pentru acest lucru, de a fi disponibili non-stop, angajații primesc acțiuni  în cadrul companiei, care s-ar putea să fie extrem de valoroase. Când UiPath se va lista la Bursa de la New York, mulți dintre acești angajați vor vedea dacă merită sau nu să aibă telefonul deschis.

Păstrând proporțiile și reducând sumele în discuție, care sunt mult mai mici, și în România se lucrează non-stop când sunt proiecte de consultanță, de finanțare, de audit care implică sume mari de bani, din care pot rezulta bonusuri consistente. Dar încă nu suntem ca americanii.

În America, în marile centre financiare ale lumii, nimeni nu este obligat să lucreze la băncile de investiții, acolo unde șansele de burnout sunt mult mai ridicate. Dar toată lumea o face pentru bani, pentru că diferența față de media societății este destul de mare.

Cine vrea o viață liniștită se poate duce într-o fabrică cu program fix, de 8 ore.

(cristian.hostiuc@zf.ro)