MOSTENIRE LA URMASI

Bancile romanesti sunt de departe printre cele mai scumpe din regiune, iar in sectorul petrolier situatia este de-a dreptul comica.

Lui Bogdan Baltazar, fostul presedinte al BRD, ii placea sa spuna ca actiunile bancii sunt bune de cumparat si lasat la urmasi. Bancherul avea dreptate poate, insa si din alt punct de vedere.

La pretul la care au ajuns in prezent actiunile BRD numai urmasii cumparatorilor  vor mai putea recupera din dividende banii platiti pe ele in eventualitatea in care nu le vor vinde. Si in aceasta situatie nu se afla numai BRD, ci si majoritatea actiunilor importante romanesti. Cel mai relevant indicator in acest sens este PER (pretul/profitul net per actiune), adica numarul de ani in care un investitor isi poate recupera banii, daca tot profitul companiei ar fi distribuit pentru dividende.

Daca in Vest un nivel de PER rezonabil pentru o banca este in jur de 10, investitorii fiind dispusi sa accepte mai mult numai pentru institutiile cu perspective foarte bune, in Romania s-a depasit de mult bariera 30. Concret, la preturile actuale raportate la profiturile anului 2003, numarul de ani de asteptare (ipotetica, bineinteles) este de peste 30.

Asta in cazurile fericite. Pentru Petrom sau Rompetrol PER-ul nici macar nu se poate calcula, companiile neinregistrand profit in 2003.

Ascensiunea puternica a preturilor a impins bancile romanesti in fruntea topului celor mai scumpe institutii financiare din Europa Centrala si de Est. Banci foarte puternice in zona, precum OTP (Ungaria), Bank Austria, Erste Bank (Austria), sunt mult mai ieftine decat BRD sau Banca Transilvania.

Situatia paradoxala este ilustrata cel mai bine de Banca Carpatica, care detine o cota de mai putin de 1% din activele sistemului bancar romanesc, dar are un PER de 36.

In sectorul petrolier nu mai este nevoie de comentarii. La profitul pe care il estimeaza in 2004, Petrom ar avea un PER de peste 100. Nume rasunatoare precum British Petroleum, Shell sau OMV nu depasesc nivelul de 15.