Moș Crăcium nu aduce ciocolată mai ieftină. De ce nu se vede la raft prăbușirea prețului la cacao?

Prețurile boabelor de cacao au scăzut abrupt în 2025, cu aproape 45% față de vârful atins anul trecut, alimentând așteptarea firească a consumatorilor: ciocolata ar trebui să devină mai ieftină. Realitatea din magazine spune însă o altă poveste. În spatele ambalajelor festive de Crăciun se află o piață globală fragilă, marcată de riscuri structurale, concentrare geografică și costuri care nu mai urmează logica simplă a burselor.

La finalul anului 2024, cacaua atingea un record istoric: aproape 12.000 de dolari tona, un nivel care a alimentat titluri alarmiste, panică pe burse și o adevărată vânătoare de materie primă în rândul procesatorilor. Un an mai târziu, piața pare cu totul diferită: prețurile s-au prăbușit la circa 5.000 de dolari/tonă, o corecție de peste 50%, după cum reiese dintr-o analiză Coface prezentată recent. Și totuși, în coșurile de Crăciun — indiferent că sunt umplute cu praline, figurine sau calendare advent — prețurile rămân aproape neschimbate. Iar Simon Lacoume, economist sectorial al Coface, vine cu explicația: „Este o scădere spectaculoasă pe piețele internaționale, dar nu în lanțul fizic al cacauei. Prețurile plătite fermierilor și costurile reale ale producătorilor au variat mult mai puțin. De aceea, această corecție nu se transferă la raft. S-a ajustat speculația, nu economia reală”.

Lacoume vorbește despre o piață în care frica a jucat un rol mai important decât realitatea stocurilor. „În 2024, o parte semnificativă a creșterii prețurilor a fost alimentată de teama procesatorilor. Îngrijorați de penurie, au împins prețurile în sus într-un ritm fără precedent. Acum, când previziunile privind recolta din Coasta de Fildeș s-au îmbunătățit, tensiunea s-a diminuat. Dar volatilitatea extremă a rămas în bula speculativă, nu în relația producător–procesator.” Chiar și așa, nu este o revenire la normal. Cacaua rămâne astăzi de două ori mai scumpă decât media perioadei 2012–2022, care era de 2.525 de dolari/tonă. „Nu putem vorbi despre normalizare, pentru că normalul anilor 2010 nu mai există. Cererea globală este mult mai mare, producția stagnează, iar șocurile climatice sunt mai frecvente. Stabilizarea de acum are loc la un nivel cu mult peste cel cu care eram obișnuiți.”

 Circa 60% din producția mondială provine din Coasta de Fildeș și Ghana — două țări vecine, expuse acelorași riscuri climatice, economice și sociale. „O furtună severă sau un val de boli precum CSSV poate afecta într-o singură regiune 60% din aprovizionarea lumii. Este o concentrare uriașă de risc. În plus, fermierii se confruntă cu dificultăți financiare cronice, reînnoire insuficientă a plantațiilor și tentația de a migra către activități mai profitabile, cum ar fi exploatarea aurului.” Pe fondul prețului ridicat al aurului, această migrație devine o amenințare reală pentru producția de cacao în anii următori.

Când vine vorba de sezonul de iarnă, dinamica de scumpire este evidentă, iar ciocolata nu se ieftinește nici măcar atunci când materia primă o face. „Cererea în perioada sărbătorilor este foarte puternică și constantă în țările occidentale. Acest lucru îi descurajează pe producători să reducă prețurile. Cel mult, scăderea actuală a cotațiilor va opri noi majorări.” De ce costurile rămân ridicate chiar și în afara speculației? Pe lângă costurile fermierilor și volatilitățile climatice, pe piață intervin două presiuni suplimentare: reglementările UE privind trasabilitatea boabelor și mecanismul „venitului decent” pentru fermieri (PRRD). Acestea impun un preț minim de 3.408 USD/tonă în Ghana și 2.650 USD/tonă în Coasta de Fildeș, valori care ridică baza de cost pentru orice producător european. „Sustenabilitatea și trasabilitatea sunt necesare, dar pe o piață cu deficit de aprovizionare astfel de bariere pot adăuga presiune asupra prețului final. Remunerația fermierilor este doar o mică parte din prețul unei ciocolate, dar contează în dinamica generală.” America Latină, în special Ecuador, își propune să devină un jucător global major, cu o țintă ambițioasă: 650.000 de tone anual până în 2027 — suficient pentru a depăși Ghana. „Un nou producător puternic este o evoluție logică într-o piață aflată în deficit. Dar impactul va depinde de modul în care Ecuador își poziționează calitatea boabelor și remunerează fermierii. Aceste elemente vor influența prețurile și strategiile industriei europene.” Diversificarea surselor poate reduce riscurile, dar schimbările vor fi graduale. Ce ne așteaptă în 2026? În opinia economistului de la Coface, cele mai mari riscuri pentru anul următor sunt: vremea extremă, tot mai imprevizibilă, boala CSSV, care poate devasta plantațiile, speculațiile financiare, care amplifică orice șoc, migrarea fermierilor către extracția de aur, mult mai profitabilă în prezent. „Prețul aurului rămâne extrem de ridicat, iar scăderea recentă a prețului la cacao poate face ca mulți cultivatori să abandoneze plantațiile. Este un risc de substituție care trebuie monitorizat atent.” Iar la întrebarea de sezon: va fi ciocolata de Crăciun mai ieftină?, răspunsul lui Simon Lacoume este direct și lipsit de ambiguități: „Scăderea prețului la cacao nu va ieftini semnificativ ciocolata. Va preveni însă scumpirile. Prețurile sunt la jumătate față de vârful din 2024, iar producătorii vor menține probabil nivelurile actuale pentru a nu pierde consumatori”.   

Simon Lacoume, economist sectorial, Coface: „Scăderea prețului la cacao nu va ieftini semnificativ ciocolata. Va preveni însă scumpirile. Prețurile sunt la jumătate față de vârful din 2024, iar producătorii vor menține probabil nivelurile actuale pentru a nu pierde consumatori.“