Monica Florea, CEO și fondatoare UP Generation: Ai carte, ai parte, dar abilități de viață ai?

Fac parte dintr-o generație care a crescut „cu burta pe carte”. O generație de copii ai căror părinți își doreau să ne facem toți doctori, ingineri, avocați și contabili când o să fim mari. Să ajungem bine. „Pune mâna pe carte! Numai așa o s-ajungi departe!”, „Ai carte, ai parte!”, „Pune burta pe carte ca să n-ajungi la sapă!” sunt doar câteva dintre îndemnurile (și chiar amenințările) binecunoscute ale perioadei.

Nu mă plâng, cartea este cea care m-a făcut ce sunt astăzi, însă, dincolo de carte, am avut suficiente contexte de creștere pe care părinții și viața mi le-au predat. Toată cunoașterea venită din multă carte a fost și rămâne foarte bună, e piatra de temelie pentru fiecare dintre noi, dar mi-aș dori foarte tare să depășim acest miraj al cărții ca rețetă unică și indubitabilă a reușitei personale și profesionale.

Educația pe care o primim în școală, competențele tehnice, profesionale pe care le dobândim reprezintă o condiție necesară pentru reușită, dar nu este de ajuns. Ce ne facem când ajungem în viață total nepregătiți, că doar cunoștințele și notele de 10 din școală nu ne sunt de ajuns? Din ce carte învățăm despre viață? Cine ne predă cum să ne construim ca oameni întregi? Cum să construim relații, cum să ne dezvoltăm în aliniere cu noi și cu aspirațiile noastre? Cum să lucrăm în echipă pentru un scop mai înalt? Cum să comunicăm bine ce avem nevoie să se întâmple, cum dăm feedback constructiv, cum ne gestionăm emoțiile și nu rămânem prăbușiți? Cum găsim soluții la probleme, fără să rămânem blocați în „așa (nu) se face”?

În viață, avem nevoie și de multă pricepere… în ale vieții. Îi spun adesea propriului copil că viața nu este despre toate căderile din noi, ci despre toate ridicările pe care le reușim. Cine ne învață și cum deprindem știința și arta de a ne construi ca oameni și de a croi un drum spre reușita noastră? Într-o lume care se derulează într-un ritm comparativ cu cel al trenurilor TGV și în care AI-ul este în stare să rezolve deja o mulțime de taskuri în locul nostru, reușita nu (mai) ține doar de cunoștințele și specializările pe care le deținem, ci mai ales de abilitățile de viață pe care le stăpânim. Am văzut și simțit din plin aceste lucruri în cei peste 25 de ani de experiență în business, în companii românești de top, în care am avut ocazia să lucrez cu numeroase echipe formate din tineri și nu numai. Împlinirea aceasta vine dintr-o împletire armonioasă a abilităților de viață pe care le stăpânim și a competențelor profesionale pe care le-am dobândit. Lipsa acestora ne împiedică de multe ori să ne atingem potențialul maxim.

Ce înseamnă concret abilități de viață și de ce trebuie și ele „studiate” și deprinse la nivel de competențe de viață?  Odată intrați în câmpul muncii, avem să ne dăm repede seama (dacă vem noroc!) că nu competențele profesionale sunt cele care ne pun cele mai mari probleme, ci abilitățile personale pe care le stăpânim. Acestea țin de zona de colaborare, relaționare, adaptare, gestionare emoțională, capacitatea de a lua decizii, comunicare efeicientă, toleranța la frustrare, capacitatea de a da și primi feedback, reziliența ș.a.m.d. Aceste abilități de viață sunt multe și complexe – depinde cât de dispuși suntem să ne asumăm efortul de a antrena cât mai multe dintre ele, pentru a avea o viață armonioasă și aliniată cu noi. Abilitățile de viață sunt acele lucruri care ne potențează și ne întregesc ca oameni, care ne ajută să ne atingem potențialul, sunt abilități socio-cognitiv-emoționale responsabile cu reușita personală, care ne ajută să facem față cu succes provocărilor cotidiene și profesionale. Mai mult, sunt acele competențe care ne ajută să ne lărgim perspectiva de cunoaștere a propriei persoane și de a ne raporta corespunzător la noi și la cei din jur. Sunt lucrurile care fac diferența în viață.

Așa cum pentru intrarea la liceu sau la facultate ne pregătim ani de zile,  tot așa e necesar să ne pregătim și pentru viață. Ideal este ca această pregătire să se faca în școli, iar noi în programele de mentorat să rafinăm perspective, dar cum nu se face, trebuie să pornim cu abecedarul pregătirii, de aceea, perioada în care punem aceste competențe din zona de viață, carieră și business se poate întinde pe doi sau trei ani, iar pentru cine vrea aprofundare – chiar patru ani.  Acesta este cu adevărat timpul pe care e necesar să-l oferim pentru a porni în viața de adulți din pole position, așa cum îmi place mie să spun. Nu ne învață nimeni despre cum devenim adulți responsabili, asumați, aliniați cu noi și aspirațiile noastre, astfel încât călatoria aceasta numită viață să nu fie doar o trecere oarbă, fără rost și fără sens… Despre rostul și sensul acestei vieți nu ne învață nimeni. Știm atâția oameni și atâtea generații care bântuie prin vieți care nu-s despre ei. Școala, mediile sociale, profesionale și nici părinții nu pregătesc copiii și tinerii pentru viață, nici pentru cea personală și nici pentru cea profesională. Mai exact, nu îi echipează cu acele abilități de viață care îi construiesc ca oameni, ca indivizi ai unei societăți, nu pune accent pe practică, aplicabilitate și funcționalitate a cunoștințelor studiate. Pentru a asimila informații, este nevoie ca toate conceptele teoretice să fie integrate într-o perspectivă practică. Generațiile s-au schimbat, rezonează cu o altă abordare, tinerii au alte valori, sunt obișnuiți să învețe diferit, mai interactiv, cu mai mult ajutor din partea tehnologiei, iar sistemul educațional românesc, din păcate, nu reușește la acest moment să răspundă nevoilor actuale și viitoare, atât ale tinerilor, cât și ale societății. Avem generații foarte diferite față de cele din trecut și viitorul este impredictibil, iar diferența între nevoile existente și ceea ce oferă sistemul în acest moment devine tot mai mare. Știți câtă orientare educațională și vocațională se face în școală? Fix atât cât poate să ofere un consilier vocațională pentru 800 de elevi, așa cum rezultă din ultimul studiu din acest an, iar din informațiile pe care le-am întâlnit, în licee nu reușesc să facă orientare vocaționala pentru tineri, pentru că sunt 1200 de elevi în școală, iar consilierul vocațional este și profesor de psihologie, și acoperă și alte roluri, pe lângă cele enunțate. Nu e de mirare că tinerii ajung în viața de adulți total nepregătiți, incapabili să se descurce, să fie autonomi și independenți din toate punctele de vedere, că sunt pe drumuri profesionale care nu-i reprezintă, că ajung în facultăți pentru care nu au interese și abilități. Apoi, pentru că nu au contexte de viață la care să fie expuși, nu au  capacitatea să gândească critic, să formuleze întrebări despre ei înșiși, să caute perspective sau să găsească soluții și alternative la situațiile cu care se confruntă.

Apar rapid și greutățile, frustrările, pentru că angajatorii își doresc oameni capabili să gândească independent, să colaboreze, să fie autonomi, să aibă inițiativă, să fie autodidacți și să depășească momentele critice cu succes. E primul șoc. Pentru că tinerii pornesc în viață cu așteptări total nerealiste. De aceea, au o mai mare tendință să fugă de la primele trânte ale vieții. Adolescenții și tinerii se simt debusolați și copleșiți, pentru că nu reușesc să-și găsească o traiectorie în viață în acord cu aspirațiile și abilitățile lor. Un studiu pe care l-am realizat în primăvara acestui an la UP Generation ca să înțelegem mai bine ce nevoi și motivații au tinerii a relevat provocări majore:

1. Teama de eșec (78%)

2. Lipsa unei direcții în viață – parcurs profesional

3. Lipsa încrederii de sine

4. Stresul, anxietatea.

Tinerii de azi sunt ambițioși, au dorința de a reuși, dar le lipsesc, așa cum ne-au lipsit și nouă în anii noștri tineri, perspectivele practice și îndrumarea necesară. Doar că, în vremurile noastre, timpul era mai blând cu noi, cunoașterea era limitată sau greu accesibilă, pe când astăzi suntem într-o altă viteză, alt ritm și mai ales la un alt nivel.

Astăzi, tinerilor le este tot mai greu să-și găsească drumul și calea de urmat spre reușita personală și profesională. Da, tinerii din ziua de azi au nevoie de mai mult ajutor din partea noastră și de susținere reală din partea mediilor în care ei cresc și se dezvoltă. Mediul educațional, mediul profesional și mai ales susținerea părinților, nu făcându-le treaba și luându-le lecțiile pe care le au de învățat, ci pregătindu-i să facă față cu succes acestora. Cred că, dincolo de sistem, este responsabilitatea fiecărui părinte să se ocupe de îndrumarea propriului copil, iar azi, în vremurile pe care le trăim, există soluții ca să putem așeza pentru generațiile tinerilor noștri un altfel de drum, o altfel de viață. Avem nevoie un context de educație alternativă care oferă o altfel de învățare, adaptată la nevoile tinerilor, diferită de cea pur teoretică cu care sunt obișnuiți. Primul pas este să explorăm alături de ei talente, pasiuni, să identificăm caracteristici ale personalității lor, să identficăm abilități și interese, să începem să căutăm perspective aliniate cu ei, soluții, ghidându-i prin tehnici, metode, unelte explicate pas cu pas, construind jocuri de rol și scenarii care să le antreneze abilitățile formate. Munca în echipă, comunicarea, controlul emoțiilor, gândirea critică, procesul de a lua decizii, mindsetul, autocunoașterea – acestea sunt doar câteva dintre abilitățile care trebuie antrenate de timpuriu, încă din școala generală.

Tinerii învață prin experimentare, prin descoperire, prin lucru în echipă, trebuie implicați în situații reale de viață. Au nevoie de briefuri și responsabilități reale. Cred foarte tare că am ajuns într-un moment în care nu mai putem ignora importanța educației și mai ales a educației pentru viață. E timpul să ne întrebăm: ai carte, chiar ai parte? Și să acționăm pentru a construi vieți fericite. Pentru noi, pentru copiii noștri, pentru viitoarea generație de profesioniști și de antreprenori. Cred cu toată convingerea mea că doar așa putem produce cu adevărat o schimbare în România.  

Monica Florea este CEO și fondatoare a UP Generation, antreprenor cu 25 de ani de experiență de business. Ea s-a aflat la conducerea unor companii românești de top, cu implicații în multiple industrii, unde a avut oportunitatea să lucreze cu tineri și să constate lipsa de perspective practice și îndrumarea necesară, în ciuda talentului și dorinței acestora. Din dorința de a produce o schimbare, de a le fi sprijin tinerilor și de a da mai departe experiența și expertiza acumulată, antreprenorul a dezvoltat un program educațional transformator dedicat liceenilor, studenților și absolvenților universitari, având ca scop echiparea acestora cu abilități profesionale și personale care să-i conducă spre reușită. UP Generation își propune să contribuie la dezvoltarea noii generații și la a aduce împreună generațiile care pot crea un mediu de business puternic în România.