Ce model politic și economic preferați? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naționalistă, împotriva Bruxelles-ului și remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?

Nu de puține ori, în discuțiile/disputele economice, politice, geopolitice pe care le am sau la care asist este invocat Viktor Orban, premierul Ungariei, ca fiind un lider adevărat, un adevărat lider de stat, care apără interesele țării, care are curajul să se ridice împotriva Bruxellesului și, mai nou, împotriva sancțiunilor americanilor la adresa Rusiei din cauza invadării Ucrainei.

Această admirație vine în opoziție cu președintele Klaus Iohannis care nu vorbește deloc, care tot timpul este absent din spațiul public și din temele majore cu care se confruntă România, care nu are păreri și care tot timpul pare că este în concediu.

Ca să nu mai vorbim de faptul că Orban este liderul guvernului, față de premierii noștri, care sunt vai de mama lor (vezi Viorica Dăncilă, de care își amintesc toți).

Partenerii mei de discuție cred că Viktor Orban are o strategie pentru țara lui, față de liderii noștri politici care nu au nimic, care ascultă ordinele care vin de la Bruxelles și, mai nou, din cauza războiului, de la americani.

Vorba aia, noi ce treabă avem cu războiul din Ucraina, ce treabă avem cu ucrainenii, să nu-i supărăm pe ruși că vin peste noi, nu mai bine stăm noi în banca noastră, ce ne trebuie baze militare americane în România?

Aceste opinii sunt prezente în discuțiile de cafenea dar și în cele publice.

O parte din oamenii de afaceri români care au 60, 70, chiar 80 de ani, se uită cu ceva admirație către Viktor Orban, în comparație cu Iohannis, cu guvernul/guvernele de la noi, sau cu miniștrii de la noi.

Ca să nu mai vorbim de cei din administrația publică aproape de pensie, care sunt fanii lui Viktor Orban și a modelului lui, în care statul, deci instituțiile de stat, deci cei care lucrează la stat conduc tot.

Modelul lor de business este capitalismul de stat, un amestec între modelul lui Viktor Orban, modelul chinezesc și chiar rusesc. Pentru oamenii de afaceri din prima generație, care au privatizat întreprinderile de stat, modelul lor ideal se bazează pe comenzile de stat, pe influența statului în economie, adică statul să le deschidă ușile în economia capitalistă, să le dea contractele, dar banii să rămână la ei. Și dacă s-ar putea, capitalismul de stat să fie fără concurență. Uniunea Europeană, cu Bruxellesul, îi încurcă.

Dacă te uiți puțin în ADN-ul lor, unii chiar sunt admiratorii modelului lui Putin sau cel puțin erau, până la izbucnirea războiului din Ucraina. Pentru mulți, faptul că Putin eșuează în cucerirea Ucrainei este o foarte mare surpriză, având în vedere imaginea pe care o avea în lume. Dintr-odată lumea realizează, în special admiratorii modelului rusesc, că armata rusească nu este ceea ce ne speria pe toți. Poate nu a fost niciodată în realitate, așa cum economia rusească, pe care mulți o considerau puternică, de nivelul americanilor, nu este ceea ce părea, ci dimpotrivă.

Revenind la Viktor Orban, la modelul lui, așa cum este el perceput la nivelul publicului din România, nu de puține ori am auzit afirmații de genul să ne luăm Petromul înapoi, să ne luăm BCR-ul înapoi, să ne luăm Banca Agricolă (Raiffeisen) înapoi, mai ales în contextul votului negativ dat de Austria la solicitarea noastră de a intra în Schengen.

Am asistat la Palatul Victoria la o astfel discuție, off the record, unde oameni de afaceri români cereau să ne luăm companiile și băncile pe care le-am vândut străinilor înapoi.

De ce am face acest lucru? Ca să luăm credite cu dobânzi mai mici, ca să avem benzină mai ieftină, ca să avem gazul mai ieftin, ca să nu mai ducă străinii/multinaționalele profitul făcut în România în afară.

Pe lângă companiile din energie și bănci, care nu mai sunt ale noastre, toți ochii sunt pe retailerii străini, care îi omoară pe furnizorii români, care nu pot să-și vândă marfa în marile magazine.

Cam aceasta este retorica care se discută câteodată la nivel înalt.

Este modelul lui Viktor Orban, de conducere autocratică, de capitalism de stat, de remaghiarizare a economiei, un model la care să ne raportăm?

Ce spun datele statistice?

Din 2010, de când a preluat puterea în Ungaria, în al doilea mandat, fără să aibă deloc opoziție, Orban a condus Ungaria cu o mână de fier. În comparație, în România puterea politică a trecut de la unii la alții, dând senzația că România se îndreaptă într-o direcție greșită, că românii sărăcesc, în timp ce ungurii se îmbogățesc.

Conform datelor de pe platformele economice – countryeconomy.com –, în 2010 PIB-ul Ungariei era de 131,9 miliarde de dolari, cu un PIB/capita de 13.173 de dolari. România avea un PIB de 166 de miliarde de dolari, cu un PIB/capita de 8.195 dolari.

Salariul mediu brut era în Ungaria în 2010 de 724 de euro, în timp ce în România era de 452 de euro.

În 2022, deci după 12 ani de conducere economică politică neîntreruptă și, repet, fără opoziție, atât politică cât și civică, a lui Viktor Orban, PIB-ul Ungariei a ajuns la 182 de miliarde de dolari, deci o creștere de 37,8%. PIB/capita a ajuns la 18.732 de dolari, deci o creștere de 42%. România a ajuns la un PIB de 304 miliarde de dolari, deci o creștere de 83%. PIB/capita a ajuns la 15.751 de dolari, înregistrând o creștere de 92%.

Dacă ne uităm la salariul mediu brut, Ungaria a ajuns la 1.686 de euro, o creștere de 132% față de 2010. România a ajuns la un salariu mediu brut de 1.440 de euro, deci am avut o creștere de 218%.

Deci în 12 ani de guvernare Viktor Orban România a avut o creștere dublă față de Ungaria, cu un Iohannisperceput ca absent și cu schimbări repetate de guvern și de prim-miniștri încât am uitat cine a trecut pe la Palatul Victoria.

Dacă mai dăm puțin timpul înapoi, noi am pierdut anii ’90, când am avut capitalism de stat, pe care o bună parte din oamenii de afaceri de 60-70-80 de ani și-au clădit businessul.

În 1990 Ungaria avea un PIB de 34 de miliarde de dolari, față de 38 de miliarde de dolari, cât a avut România.

În 2000, PIB-ul României a fost de 37 de miliarde de dolari, deci în 10 ani nu am reușit să ne îmbunătățim condiția economică, în timp ce Ungaria a ajuns cu PIB-ul la 47 de miliarde de dolari.

În deceniul ’90 Ungaria a beneficiat de investiții străine și de prezența multinaționalelor.

Dar după 2000, de când au venit multinaționalele la noi, creșterea noastră economică a fost mult mai susținută. De la 37 de miliarde de dolari am ajuns la un PIB de 304 miliarde de dolari, deci o creștere de nouă ori, în timp ce Ungaria a crescut de la 47 de miliarde de dolari la 182 miliarde de dolari, deci o creștere de patru ori.

Revenind în timpurile noastre, mulți dintre cei care invocă dobânzile mari din România și ce face Isărescu la Banca Națională, că nu ne susține deloc, nu știu că dobânda de referință în Ungaria este de 13%, în timp ce la BNR este de 7%. Deci cu toată puterea pe care Orban o are, de a stabili inclusiv dobânda, acolo dobânzile sunt mai mari.

Inflația este în Ungaria de 25,7% – ianuarie 2023, în timp ce noi avem o inflație de 15,07%. Cum de nu a putut Viktor Orban, care conduce cu o mână forte țara, să stopeze creșterea prețurilor, așa cum se cere în România de la guvern și de la Isărescu?

Nu știu care a fost un model economic mai bun – cel de la noi, cu un președinte ca Băsescu și cu un președinte ca Iohannis, considerat absent, cu premierii pe care i-am avut la Palatul Victoria, cu miniștrii pe care îi avem, cu clasa politică pe care toată lumea o înjură, cu multinaționalele care ne-au cucerit și care scot profitul din țară, dar cu care am avut o creștere economică de 92%, sau modelul politic și economic al lui Viktor Orban, unde nimeni nu a putut să îl contrazică, unde a remaghiarizat tot ce a putut din economie, și unde creșterea economică este la jumătate față de a noastră.

Acum 20-30 de ani românii de la granița de Vest se duceau în Ungaria să cumpere produse și să muncească. Acum, ungurii vin în România să cumpere produse, care sunt considerate mai ieftine, și chiar să muncească, având în vedere că pentru anumite poziții salariile sunt mai mari decâ la ei. Cine ar fi crezut acest lucru?

Joi, Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen, a prezentat într-o conferință organizată la BNR un grafic extrem de interesant legat de evoluția economică a României comparativ cu celelalte țări din regiune, în care se vede cel mai bine evoluția României și evoluția Ungariei.

Citiți analiza lui ionuț Dumitru, prezentată la conferința de la BNR organizată de Curs de Guvernare.