Home Actualitate Model diferit de a face business: polone...
Actualitate

Model diferit de a face business: polonezii au mizat pe dezvoltarea de branduri de modă și mai puțin pe producție, pe când România e încă prizoniera lohn-ului

Polonia, cea mai dezvoltată economie din Europa Centrală și de Est, are circa zece branduri de modă - îmbrăcăminte și încălțăminte - care s-au extins pe piața-mamă, dar și la nivel internațional, unele ajungând să acopere și câteva zeci de țări din toată lumea. O parte dintre aceste mărci au și producție proprie, în timp ce altele colaborează cu fabrici partenere.

Model diferit de a face business: polonezii au mizat pe dezvoltarea de branduri de modă și mai puțin pe producție, pe când România e încă prizoniera lohn-ului
Model diferit de a face business: polonezii au mizat pe dezvoltarea de branduri de modă și mai puțin pe producție, pe când România e încă prizoniera lohn-ului · Foto: Business Magazin

Dezvoltarea de retail propriu aduce valoare adăugată mai mare pentru business și pentru economie. Lohn-ul presupune munca ieftină și pentru alții.

Polonia, cea mai dezvoltată economie din Europa Centrală și de Est, are circa zece branduri de modă – îmbrăcăminte și încălțăminte – care s-au extins pe piața-mamă, dar și la nivel internațional, unele ajungând să acopere și câteva zeci de țări din toată lumea. O parte dintre aceste mărci au și producție proprie, în timp ce altele colaborează cu fabrici partenere. Ce este interesant de observat este că o bună parte din producția de haine sau încălțăminte se realizează în Polonia, unde jucătorii din retail colaborează cu cei din zona de manufactură.

„Încălțămintea, principalul produs al grupului CCC, este importată din Asia (45% cotă de piață în valoare din punct de vedere achiziții), este achiziționată de la producătorii locali (38%) sau din alte țări (17%). Pantofii din piele pentru femei sunt produși în Polonia. Grupul CCC are și o fabrică proprie în Polonia“, spun reprezentanții grupului, al doilea cel mai mare jucător de pe piața românească de profil. Compania poloneză e de altfel prezentă în circa 20 de piețe din Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

Modelul de business al CCC a fost gândit ca unul de retail și producție proprie, însă odată cu dezvoltarea companiei au apărut și fabricile partenere.

Alte nume importante din moda poloneză precum LPP (ce deține brandurile Reserved, Sinsay sau Mohito) și Kazar au mizat pe comerț propriu și pe producție prin parteneri. Este interesant însă că au ales să lucreze cu mai multe fabrici locale, nu doar cu cele din Asia, deși acestea din urmă sunt clar mai ieftine.

„Nu avem fabrici proprii, doar parteneri. Designul e intern, iar producția se realizează în China pentru genți și accesorii. Pantofii bărbătești sunt produși 80% în Polonia și 20% în Portugalia și Italia. Încălțările pentru femei sunt „made in“ Brazilia, Europa (inclusiv Polonia – n.red.) și China“, spune Arkadiusz Brzostowski, director de vânzări și dezvoltare în cadrul Kazar, un brand polonez de încălțăminte, genți și accesorii activ pe segmentul premium al pieței. Local, marca a fost adusă în sistem de franciză acum opt ani de Peeraj, cel mai important grup de francize de modă din România, dar a ieșit între timp. Grupul se gândește la o revenire, dar mai întâi în online.

De departe cel mai cunoscut și puternic grup polonez de modă – atât acasă, cât și peste hotare – este LPP. România a contribuit cu 6,1% la cifra de afaceri a grupului ce deține branduri precum Reserved și Mohito, piața locală fiind a patra cea mai importantă țară pe harta retailerului.

Compania poloneză LPP – care are local cinci branduri, Reserved, Cropp, Mohito, House și Sinsay – a urcat pe locul patru în piața locală de modă, depășind C&A. Afacerile au sărit de 100 mil. euro după o creștere de 23% în pandemie.

„Produsele noastre sunt prezente pe 40 de piețe din Europa, Africa și Asia, iar numărul e în creștere. Avem o rețea de circa 1.800 de magazine (fizice, plus altele online – n.red.), iar în 2020 am vândut 233 de milioane de articole de îmbrăcăminte și accesorii, ajungând la afaceri de 7,8 mld. zloți (1,7 mld. euro)“, spun reprezentanții LPP.

Hainele vândute de ei sunt realizate în Polonia, în alte țări din Europa și în Asia. Fabricile din piața-mamă au realizat 1,3% din toate produsele date de LPP în producție. Printre țările care pun „made in“ pe etichetele produselor LPP se numără și România, însă piața locală nu e pe lista principalilor parteneri, unde cele mai multe nume sunt asiatice. „Noi nu avem producție proprie, așa că lucrăm cu parteneri externi care cos hainele gândite de noi. Acesta este un model foarte popular în industria de modă“.

Într-adevăr, multe dintre marile nume din moda mass-market – în frunte cu H&M și Inditex (proprietarul Zara) – mizează pe acest model. Ce este interesant este că hainele acestor branduri sunt produse printre altele și în România, o piață care este cunoscută drept croitorul Europei, dar care nu are niciun nume puternic în modă și niciun nume în zona de încălțăminte care să fi ajuns mare la nivel internațional.

România, spre deosebire de Polonia, nu a reușit în trei decenii de capitalism să construiască branduri locale de modă puternice, cu sonoritate locală sau internațională, rămânând la stadiul de croitorul Europei, cu mii de fabrici care lucrează ieftin și în sistem de lohn, adică pentru alții.

„Producția locală de haine și pantofi a avut și încă are forță de muncă înalt calificată. Dar ca un producător să își lanseze propriul brand e necesară o investiție masivă, iar marjele din industria textilă sunt mici și nu permit acest salt”, spune Irina Schrotter, designer și cea care a fondat în 1990 brandul de modă cu același nume. Antreprenoarea deține și o companie textilă care produse în sistem lohn pentru branduri din Italia în principal. În total, ea administrează două fabrici cu câteva sute de salariați.

Mai mult, designerul spune că în modă ai nevoie de șapte ani ca să dezvolți un brand stabil. De aceea, la noi și producătorii care au retail propriu, au doar câteva magazine momentan. E un business dificil și puternic competitiv, iar fără ajutor de la stat e aproape imposibil.

De altfel, puține afaceri românești au legat producția locală de retail, e vorba de Musette, Nissa sau Anna Cori. Iar în cazul lor, businessul este puternic ancorat pe piața-mamă.

În acest context, există foarte puține mărci românești de modă cu renume, pe o piață puternic concurențială, unde lupta se dă în special cu branduri internaționale ce au sute sau chiar mii de magazine. La polul opus, numele autohtone sunt aproape invizibile pe piețele străine.

În lipsa unui brand propriu sau a unei industrii locale de modă, șansa acestor fabrici de a supraviețui depinde de factori externi. Un exemplu concludent privind dependența de clienți străini este chiar al gigantului spaniol Inditex, proprietarul Zara și al altor branduri mari de modă. Acum opt ani Inditex lucra cu 80 de producători români de îmbrăcăminte și încălțăminte. În prezent, hainele Zara, Berskha sau Massimo Dutti sunt astăzi „made in” China, Turcia sau Portugalia, fiecare țară având peste 1.300 de fabrici partenere ale grupului de modă. România a fost astfel ștearsă de pe lista țărilor unde proprietarul Zara are parteneri în producție. Piața locală a rămas doar piață de desfacere, cu aproape 150 de magazine.

Spre deosebire de România, alte țări au reușit să își lege producția de retail, iar un exemplu concludent este Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

Polonia a dat României cei mai mare jucător de pe piața locală de modă – Pepco -, al doilea de pe segmentul de încălțăminte – CCC -, precum și o serie de companii mari din piețele de haine pentru copii, sport sau comerț online de modă. La polul opus, niciun nume românesc nu a ajuns să se impună în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună