În mod normal, rețeaua Carrefour ar trebui să fie cumpărată de producătorii români, care susțin că nu au loc pe rafturile Carrefour, de PSD - pe modelul succesului magazinelor Unirea - ca să nu mai exporte nimeni profit, și de ce nu, de frații Pavăl de la Dedeman, ca să susținem capitalul românesc

Într-o perioadă în care toată lumea este ocupată cu situația bugetară, cu majorările de taxe și impozite și reducerile de cheltuieli, aproape că a trecut neobservată informația dată de ZF că gigantul francez Carrefour, cu afaceri globale de 85 de miliarde de euro, este în plin proces de revizuire a portofoliului de operațiuni externe, iar în acest context nu este exclusă și vânzarea operațiunilor Carrefour din România.

Mai mult decât atât, s-a format și o listă scurtă cu cine ar putea fi interesat să preia operațiunile Carrefour de pe piața românească, derulate prin 450 de magazine de toate tipurile, cu afaceri anul trecut de 14 miliarde de lei, adică 2,8 miliarde de euro.

Carrefour este pe locul trei în piață, după Lidl și Kaufland.

Conform anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din România, ediția 2024, grupul Carrefour a fost evaluat la 2,2 miliarde de euro, dar pe baza rezultatelor din 2023.

Înainte să vedem cine ar mai putea cumpăra rețeaua Carrefour din România, asta dacă francezii decid să o vândă, ca o paranteză, cred că este o veste proastă pentru România din punct de vedere geopolitic ca grupul francez Carrefour să plece de pe piața românească. România are nevoie în continuare de investitori mari, globali, cu nume, care să dea o anumită stabilitate economiei românești din punct de vedere economic, politic și nu în ultimul rând al securității, într-o perioadă în care avem nevoie de și mai multă securitate la granița noastră.

Până când vom vedea care va fi situația cu Carrefour, putem pune pe masă câteva nume care ar trebui să fie interesate de această rețea de magazine, dincolo de numele cu care discută deja grupul francez.

Într-o Românie în care retorica naționalistă, populistă, suveranistă câștigă teren, într-un spațiu public unde politicienii susțin că multinaționalele scot profitul produs în România prin prețul de transfer, într-o țară unde producătorii români susțin că nu au acces în rețelele de magazine controlate de străini, într-o țară în care importurile sunt baza, ar trebui ca cei care susțin acest lucru să iasă în față și să facă ceva practic:

1. Toți producătorii, și români și străini, care susțin că nu au loc în magazinele Carrefour, care susțin că trebuie să plătească taxe peste taxe, ar trebui să se unească, să angajeze un project manager, o echipă de bancheri și consultanți, să pună mână de la mână și să strângă 2 miliarde de euro sau chiar peste și să cumpere rețeaua de magazine Carrefour. Dacă fiecare ar pune câte 100.000 de euro sau chiar mai puțin, s-ar strânge repede acești bani.

Dacă reușesc că preia magazinele, își pot face propria politică, își pot pune produsele pe ce raft vor și la ce preț vor, și atunci nu mai au motive să se mai plângă.

Dacă au ratat achiziția Profi, o altă rețea care a fost scoasă la vânzare și pe care a cumpărat-o Mega/Delhaize, acum pot să intre în luptă, să cumpere Carrefour și să-și facă propria politică, să pună mere și pere românești, să nu mai pună mere poloneze, să pună numai brânză românească, să pună orice produse vor.

2. Cei mai interesați de magazinele Carrefour ar trebui să fie cei de la PSD, în special cei de la Agricultură, un fief tradițional al PSD care, după succesul înregistrat cu magazinele Unirea, unde ar fi trebuit să existe produsele românești pe care rețelele străine nu vor să le preia, Paul Stănescu/Florin Barbu/Liviu Dragnea/Petre Daia ar trebui să facă un pas înainte și să extindă succesul și modelul magazinelor Unirea la Carrefour, să aducă numai producători români, să aibă numai produse făcute în România pe raft, să aibă o politică națională de preț, adică să ofere prețuri cât mai mici dacă prețurile actuale sunt considerate mari, să elimine prețurile de transfer, să facă profit și să-l țină în țară.

PSD, care indiferent de lideri vine cu un discurs care începe și se termină cu multinaționalele care scot profitul din România și trebuie impozitate mai mult, ar trebui să scoată din fondul de rezervă al propriilor cercuri de influență (fondul de rezervă al guvernului, pe care l-a împărțit cu atât de multă generozitate Ciolacu – 65 mld. lei, nu mai este) 2 miliarde de euro și să cumpere rețeaua Carrefour pentru a arăta electoratului că fac și ceva practic în acest sens, și nu doar țin discursuri.

3. Dacă tot vrem să întărim capitalul românesc, ar trebui ca frații Pavăl de la Dedeman, cel mai mare grup antreprenorial românesc, să intre în luptă pentru achiziția rețelei Carrefour, mai ales că au și puterea financiară de achiziție, au experiență în domeniu și pot avea susținerea politică.

Foarte rar apar pe piață astfel de afaceri la vânzare, mai ales într-un domeniu în care magazinele aparțin rețelelor internaționale. Dacă frații Pavăl au avut puterea să câștige lupta cu rețelele internaționale pe piața de bricolaj, nu văd de ce nu ar avea succes și pe această piață de retail.

Nu știu cine va cumpăra rețeaua Carrefour, asta dacă francezii vor decide în final să o vândă, dar este o tranzacție interesantă, în care cei care susțin că străinii ne-au acaparat magazinele și controlează rafturile și prețurile la raft, care susțin că rețelele sprijină mai mult importurile decât producătorii interni, care susțin că scot profiul și nu plătesc suficiente taxe și impozite aici, pot intra în joc și să facă lucrurile altfel.