Mișu Negrițoiu, la BM Storytellers: Dacă perioada 2005-2006 nu ar fi existat, trebuia să o inventăm

Iată discursul lui Mișu Negrițoiu, chairman ING Bank, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existență a revistei Business Magazin:

În ultimii zece ani, România a trăit o istorie concentrată, cu bune și cu rele, cu libertăți și cu constrângeri. Dacă nu le-am fi trăit în acești zece ani, poate că ne-am fi întins cu ele pe 50 de ani și nu știu dacă ar fi fost mai bine.

Din punct de vedere personal, pentru mine 2005 a însemnat ruptura și renunțarea totală la viața politică și publică. Până atunci, eram într-o formulă pentru un guvern de centru-stânga care s-ar fi instalat în 2005. În 2005 încă mai cochetam cu ideea de a mă întoarce în politică, dar până la urmă nu a mai fost cazul. Decizia a fost mai ușoară așa.

În schimb, 2005-2006 a însemnat pentru mine consolidarea carierei mele profesionale. Am dat ocazia Ziarului Financiar de a mă titra pe prima pagină ca primul CEO român al unei bănci străine și al unei multinaționale, într-o perioadă când era o ofensivă de aducere de expați la conducerea băncilor; în 2006, Business Magazin mă punea pe copertă cu un titlu sugestiv: „Români, ocupați băncile„. Cu emoție, în 2005 am pregătit ascensiunea mea pentru conducerea băncii, iar în 2006 ea a căzut ca un fruct copt.

Zece ani este o istorie concentrată, dar când această istorie a început nu știam exact ce va urma și simțeam că lucrurile sunt destul de fragile. Leul se aprecia, iar politicienii spuneau că ne este mai bine și că a crescut nivelul de trai pentru că s-a apreciat leul (am verificat acum și în 2005 ajunsese la 3,2 lei). Un coleg de-al meu, care a fost predecesorul meu la conducerea băncii (iar acum este președintele grupului ING), mă întreba ce se mai întâmplă în România și eu îi spuneam: «Păi ce să îți spun despre România? Se crește fără să facem nimic!». Aduceți-vă aminte – GDP-ul creștea, piața creștea, creditarea s-a dublat, șomajul dispăruse, lumea era happy, tot omul cumpăra o mașină, renova o casă. Era un romantism frumos, dar nesănătos.

Cred despre toată această perioadă că, dacă nu ar fi existat, trebuia să o inventăm. Obsesia mea erau străzile pline de Daciile alea vechi; în Cehia sau Ungaria mașinile se înlocuiseră deja, dar în România anilor 2000 era încă plin de mașini vechi pe stradă. Din 2005 încolo problema asta s-a rezolvat, dar s-a rezolvat și atitudinea oamenilor; oamenii au văzut că prin muncă își pot plăti renovarea casei, cumpărarea unei mașini noi sau a unei case – nici nu mai conta cât dădeau pe case și nici pentru mine nu a contat, deși ar fi trebuit și investițiile imobiliare sunt singurul lucru pe care l-aș schimba din ultimii zece ani.

Lumea voia să facă ceva să schimbe nivelul de trai, chiar dacă nu avea cu ce. Noi o numim perioada de boom și a fost una dintre puținele perioade din istoria recentă a României când ne întrebam cine e FMI-ul ăsta și ce vrea de la noi, că noi știm să ne conducem țara. În perioada aceea, ministrul de finanțe îmi povestea că le-a dat atâția bani la primării că nu or să poată să îi cheltuie.

Cred că sunt primării care au rămas cu bani de atunci. 2005-2008 a fost cea mai bună perioadă pentru administrațiile locale – unii au făcut treabă bună cu banii, alții au făcut treabă de fațadă: au zugrăvit biserica, au renovat grădinița, iar până la urmă au rămas doar cu biserica și grădinița, ca orașele-fantomă din America, pentru că nu au creat locuri de muncă.

A venit apoi recesiunea. Nu a fost să fie să prind și eu ca CEO o perioadă de creștere continuă. Cred că și de recesiune a fost nevoie. Oamenii nu înțelegeau multe lucruri din ceea ce se întâmpla.

Apoi a venit însă cea mai mare schimbare de pe piața din România, liberalizarea contului de capital, pe care cred că și acum o mai jelesc unii: s-au desființat frontierele pentru bani și cred că ar fi mulți care ar dori încă să controleze intrările de capital. La un moment dat, după liberalizarea contului de capital, mi-a dispărut din bilanțul băncii, în decurs de câteva luni, aproape un miliard de euro.

De atunci am început să construiesc businessul sustenabil al ING și acum suntem pe locul 7 în sistemul bancar, dar coborâserăm pe 10. În curând vom da rezultatele financiare pentru 2013 și veți vedea că ING a crescut de la an la an. Am trecut foarte bine prin această recesiune.

Tinerii ar trebui să facă lucrurile corect, cu seriozitate și la timpul potrivit. Cam asta am făcut și noi la ING în acești ani și cam asta trebuie să facă țara. Eu cred că lucrurile arată mai bine și mai corect acum și cred că țara este mult mai solidă decât era acum zece ani.