Milioanele de pe șevalet. Câți bani se pot face din investițiile în artă și care sunt cei mai căutați artiști din România

În timp ce majoritatea investitorilor aleg să „parieze” pe bursă, real estate, aur sau bitcoin, arta are și ea adepții săi, chiar și în România. Un curator, o tânără artistă și un antreprenor care a ales recent să își ducă pasiunea de colecționar la următorul nivel ne-au povestit, printre altele, la ce valoare se ridică piața locală de investiții în artă, ce profil are investitorul român în obiectele din pasiune și ce noutăți există la ora actuală în industrie.

Dacă ar fi să ofer niște caracterizări foarte exacte pentru investitorul român, aș zice că este inteligent, are studii de specialitate și înțelege bine ce înseamnă rentabilitate și diversificarea investițiilor”, descrie Ioana Ciocan, curator independent și General Manager al Art Safari, unul dintre cele mai cunoscute evenimente de artă locale, profilul românilor care investesc în artă. Ei fac o investiție cam de 2-3 ori pe an, conform observațiilor sale. „Pandemia a influențat mult procesul de achiziție, tranzacțiile sunt mai accesibile și mai populare prin platformele online. La nivel global, piața online a continuat să se extindă în 2021, ajungând la o valoare de 13,3 miliarde de euro.”

Potrivit ei, valoarea pieței locale de artă se ridică la aproximativ 30 de milioane de euro anual, în timp ce tranzacțiile globale ale pieței de artă se situează la un estimat de peste 65 de miliarde de euro. „Christie’s și Sotheby’s sunt cele mai puternice case de licitație din lume, iar Sotheby’s este prezentă și în România prin intermediul Romania Sotheby’s International Realty, iar casa de licitații Artmark este principala platformă de promovare culturală.”

În Europa, țările cu cel mai mare apetit pentru investițiile în artă sunt Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Elveția, urmate de Polonia. „Anul 2021 a înregistrat o creștere de aproximativ 30% față de anul 2020. Pe plan european, domină piețele din Marea Britanie, Franța și Germania. Marea Britanie este chiar pe locul al treilea mondial, după Statele Unite și China. Economiile statelor dezvoltate au, în primul rând, o cultură a investiției și a economisirii. Banii cheltuiți cu o operă de artă reprezintă o investiție sigură, o investiție care nu se devalorizează. Achiziția de obiecte de artă sau ceasuri reprezintă (de secole!) o investiție sigură, valoarea acestora crescând constant.” Investitorii din statele dezvoltate își diversifică portofoliul de investiții și au avut timp să experimenteze rentabilitatea investiției în artă, unde totodată cultura este aceea de „usual family business”. „În 2021, regăsim pentru prima dată pe locul patru în lume Franța, care a înregistrat o performanță solidă, depășind pentru prima dată un miliard de dolari.”

Înapoi în România, Ioana Ciocan susține că preferata iubitorilor de artă este arta clasică, arta muzeelor, arta marilor maeștri, dar notează că opere importante ale artiștilor muzealizați apar în piață din ce în ce mai rar. Remarcă, de asemenea, și o preferință crescândă pentru ceasuri și bijuterii de colecție. „În 2021, pe 18 februarie, a avut loc cea mai bună licitație de artă contemporană organizată vreodată de casa de licitații Artmark, înregistrând un total de vânzări de 712.900 de euro și o rată de adjudecare de 84,4%. Atunci s-au adjudecat Adrian Ghenie, Untitled, cu 129.000 de euro, Sabin Bălașa, Călătorie, cu 31.000 de euro (record de autor), Costin Ioniță, Cavalerul Negru, cu 30.000 de euro (record de autor la secțiunea sculptură tânără), Constantin Brâncuși – Cap de fată (Premiere pierre directe) cu 14.000 de euro (record de adjudecare pentru o fotografie).”

În ceea ce privește NFT-urile de artă, în prezent pe val în rândul colecționarilor din toată lumea, executiva spune că valoarea vânzărilor acestora a ajuns la 2,6 miliarde de euro. În România, adaugă ea, există un mare interes pentru NFT-uri, dar se remarcă mai degrabă un interes crescut pentru arta contemporană în general. „Un NFT interesant adjudecat pentru 2.250 de euro care mi-a atras atenția a fost un NFT cu tematică religioasă, semnat de Daniel Codrescu și intitulat «Cea mai înaltă decât cerurile».”

Despre ArtSafari, ajuns la a noua ediție, Ioana Ciocan spune că anul acesta va funcționa diferit față de edițiile precedente, și asta pentru că în 2022 vor exista două sezoane expoziționale, ajungându-se „de la zece zile de artă pe an, la trei luni de artă per ediție”. Executiva descrie schimbarea drept „un maraton de artă pentru public, dar și pentru întreaga echipă Art Safari, care va avea la dispoziție (doar) o lună și jumătate de la finalizarea primei ediții, pentru amenajarea sezonului expozițional din toamnă”.

Potrivit ei, este pentru prima dată în istoria evenimentului când se va folosi doi ani la rând același spațiu, Palatul Dacia-România, în baza unui parteneriat între Art Safari și Muzeul Municipiului București. „Spațiile clădirii în care odinioară lucrau bancheri și funcționari vor fi cucerite încă o dată de artă, conturându-se astfel un spațiu expozițional contemporan.” Acestea vor găzdui în sezonul de primăvară-vară, între 12 mai și 7 august, de joi până duminică, cinci expoziții, una dintre cele mai așteptate fiind „Picasso, Dali & Falla – Pălăria cu trei colțuri”, care va expune arta grafică a celor mai importanți artiști spanioli ai secolului trecut: Pablo Picasso și Salvador Dali. Un alt obiectiv în cadrul evenimentului va fi Pavilionul Muzeal, dedicat lui Theodor Aman, marele maestru al picturii românești, întemeietor al școlii de belle-arte de la noi. „Aman a reușit să arate într-un mod extrem de amănunțit stilul de viață al elitei sociale și culturale românești prin scenele de gen cu instantanee din lumea contemporană.” Publicul va putea vizita, de asemenea, Pavilionul Aniversar, care va găzdui o expoziție de fotografie semnată de Barbara Klemm, care marchează 30 de ani de parteneriat germano-român în Europa. „Este o expoziție de neratat (…), care prezintă fotografii realizate de distinsa fotografă, cu Germania de Vest și de Est înainte de unificare, dar și fotografii realizate în aceeași perioadă în România.” În Pavilionul Contemporan, al cărui curator este Alexandru Rădvan, vizitatorii vor putea admira arta tânără, printre care se numără și lucrările Irinei Dragomir, „o artistă-fenomen, în plină ascensiune, care s-a remarcat încă de la absolvirea Universității de Artă din București prin arta numită „figurative pop”, și unul dintre artiștii favoriți ai Ioanei Ciocan. În anii trecuți, ea povestește că lucrările Irinei Dragomir au fost incluse în expoziții de grup și au fost printre preferatele publicului Art Safari, primind mii de share-uri pe rețelele de socializare, „astfel că am hotărât să îi dedicăm prima expoziție personală”. Ioana Ciocan amintește totodată și de tururile de noapte din cadrul evenimentului, în cadrul cărora lucrările pot fi descoperite „pe ritmuri de muzică live, la un cocktail party, cu ajutorul unui ghid carismatic care iubește arta și reușește să îi facă și pe vizitatorii noștri să se îndrăgostească de ea”.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Am stat de vorbă și cu Irina Dragomir, pentru a afla cum e viața de artist în România și care a fost evoluția sa până în prezent. Am aflat de la ea că frumos să trăiești din artă, dar nu este simplu. Despre sine spune că a crescut după o perioadă în care a muncit mult.
„În februarie 2020, lucrarea mea, Woman with Weapon, s-a adjudecat cu 600 de euro, în aprilie 2021, Love is Blind, cu 1.600 euro, iar în noiembrie 2021, Queen Takes King s-a adjudecat cu 3.500 euro! Sunt mândră că arta mea este dorită de colecționari și că ajuns și peste granițe.”

Pasiunea sa pentru pictură a început în clasa a 5-a, prin prisma tehnicii de predare a profesorului de desen de atunci. „Ne explica totul cu atenție și pasiune, era foarte diferit ce ceilalți profesori pe care-i avusesem. Tot el mi-a recomandat să mă înscriu la Școala gimnazială de arte nr. 1 (actualmente, Școala gimnazială de arte „Iosif Sava”). I-am urmat sfatul și lumea mea s-a schimbat! La școala de artă mi s-a deschis o altă lume care mi se potrivea de minune și am început să pictez cu mai multă seriozitate.” Își amintește că, în anii de școală, arta devenise aproape terapeutică: „Mă foloseam de ea ca să-mi exteriorizez frământările specifice vârstei”.

„Cred că părinților mei le era teamă ca nu mă voi putea susține financiar din artă, așa că nu am dat la Tonitza, ci la Informatică. Mi-am petrecut anii de liceu încercând să deslușesc tainele calculatoarelor și visând la atelierele de la liceul de artă.”  

Irina Dragomir, artist

La vremea aceea, spune însă că pictura nu era considerată o meserie de viitor. „Cred că părinților mei le era teamă ca nu mă voi putea susține financiar din artă, așa că nu am dat la Tonitza, ci la Informatică. Mi-am petrecut anii de liceu încercând să deslușesc tainele calculatoarelor și visând la atelierele de la liceul de artă.”

După terminarea liceului, nu s-a înscris imediat la UNARTE, pentru că i se părea că a rămas în urma față de cei care au studiat la liceele de specialitate. „M-am gândit că al doilea cel mai bun lucru pe care aș putea să îl fac cu viața mea ar fi să încerc să ajut oamenii care suferă, așa că am dat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București. A fost o idee bună, pentru că m-a pregătit pentru viața reală și mi-a oferit repere importante despre cum să mă raportez la mine și la ceilalți.” A continuat să picteze însă de-a lungul anilor, indiferent de ce a mai studiat și de ocupațiile pe care le-a avut. „Inima mea a rămas mereu acolo, dar îmi lipsea încrederea. Trecusem de 30 de ani când am hotărât să dau admiterea la UNARTE. Mi-am dat seama că mi-e mai frică de regretul (care m-ar putea urmări toată viața) că nu am încercat, decât de un posibil eșec.” Între timp, s-a maturizat și asta spune că se vede și în felul în care se raportează la pictură. „A devenit ceva foarte serios și intim, care nu mai ține doar de abilități tehnice. Este o pictură care crește și se transformă odată cu mine. Felul în care m-aș descrie pe mine se potrivește și cu lucrările mele. E ceva jucăuș și copilăresc, dar și ceva sobru și serios în ele și în mine.”

Obiectivul său principal a fost și este acela de a progresa și de a fi un artist bun, fără să se situeze într-un context sau o sferă anume. „Interesul publicului pentru lucrările mele a crescut începând cu anul 2019. În acel an, dar și în 2021, arta mea a împânzit tot orașul pentru a promova cel mai important eveniment din domeniul artelor vizuale, din România – Art Safari. Picturile mele au apărut pe afișe imense care îmbrăcau clădirile, pe autobuze și chiar pe cartele de metrou. În nici un caz nu puteau fi ignorate.”

Personajele sale spune că povestesc depre lucruri pe care le-a trăit și le-a gândit sau le-a văzut la oamenii din jurul său. „Sunt o persoană sensibilă și analitică, așa că tot ce văd și aud lasă urme în mine și devine potențial material pentru creația artistică. Simt că aș strica magia dacă aș povesti faptele concrete din spatele picturilor. Cred că privitorul trebuie să aibă libertatea de a-și suprapune propriile conținuturi peste imaginile pe care eu le creez. Vreau ca el să se joace în voie cu ceea ce vede și să decripteze poveștile în cheie proprie.” Irina Dragomir este de părere că arta poate fi considerată un teren periculos financiar. „De aceea, părinții nu m-au susținut neapărat în această direcție atunci. Acum mă susțin.” Expoziția sa din cadrul Art Safari, „Roșu, galben și albastru”, curatoriată de Alexandru Rădvan, spune că va vorbi despre culoare și putere. „Voi semna, de asemenea, și instalația din holul central al Palatului Dacia-România, unde se va desfășura Art Safari, care va fi și un omagiu adus lucrării „Roșu, galben și albastru” de Piet Mondrian.

Antreprenoriat în industria talentelor

Cu toate că au deja un business într-un domeniu total diferit (curățătoria ecologică Blue Lagoon Clean), ca pasionați de artă, antreprenorii Vlad Elias și Cristina Tarasevici au ales să dedice și acesteia o parte din timpul și resursele financiare de care dispun. Recent, au pus bazele galeriei de artă online englehARdT collection, cu o investiție operațională de 10.000 de euro și investiții în opere de artă, efectuate pe parcursul ultimilor 15 ani, care depășesc 100.000 de euro. „Galeria englehARdT collection s-a născut din pasiunea pentru artă și în general pentru frumos”, spune Vlad Elias, cofondator. Potrivit lui, galeria se axează pe trei piloni de dezvoltare, primul fiind patrimoniul expozițional, care nu este scos la vânzare și al cărui rol este de a promova și informa publicul despre valorile românești autentice, în materie de artă. Al doilea pilon este cel de vânzare propriu-zisă, unde antreprenorii au deja conturate două categorii de artiști care expun: cei foarte tineri, aflați la început de drum și cărora le pun la dispoziție o platformă online pe care să se poată exprimă și ajunge la public, categorie pe care au denumit-o „Capsula de artă”, și a două categorie, în care pun la dispoziția pasionaților de artă și nu numai, opere ale pictorilor contemporani consacrați. Al treilea pilon de dezvoltare este cel investițional, în care sunt expuse opere de artă cu randament mare, segment dedicat mai mult investitorilor în artă. Ideea galeriei povestește că a plecat de la propria colecție de ară, de la nevoia de a promova valorile românești autentice ca alternativă la ce este promovat și considerat „main-stream” în zilele noastre, dar și de la un sentiment puternic că românii sunt pregătiți și își doresc să investească în cultură și educație. „Poate fi considerat un pariu riscant, dar noi avem încredere că este un moment oportun pentru a investi și promova cultura românească.” Vlad Elias spune că, ținând cont de structura galeriei englehARdt collection, publicul țintă este unul vast. „Pentru iubitorii de artă, avem Patrimoniul expozițional unde au acces la lucrări care altfel nu ar fi expuse publicului. Pentru cei nou inițiați avem proiectul Capsula de artă, unde prețurile de achiziție pentru o lucrare variază între 300 și maxim 2.000 de lei, pentru lucrări originale, de calitate, lucrate pe pânză cu șasiu din lemn, tehnică ulei pe pânză sau tehnici mixte. Iar pentru pasionații de artă și colecționari, am pregătit zona de pictori contemporani consacrați, de unde își pot alege lucrările favorite.”

Printre artiștii expuși în cadrul Patrimoniului expozițional antreprenorul îl menționează pe Bogdan Mihai Radu, cu o un superb tablou intitulat «Fantoma din bibliotecă», amintind totodată de lucrarea „Femeie îmbăindu-se”, ce poartă semnătură lui Nicolae Tonitza, de o lucrare rară semnată de Ștefan Luchian – „Proiectul picturii Bisericii Amzei, dar și de lucrarea lui Lucian Grigorescu, „Interior din atelierul artistului”. Din cadrul portofoliului expozițional mai fac parte lucrări semnate de Lucian Liciu, Ția Peltz, Dumitru Macovei și Eugen Raportoru. „În cadrul Capsulei de artă – Volumul I, suntem extrem de mândri de colaborarea cu Liceul Tonitza în care avem 30 de lucrări semnate de patru dintre cei mai buni elevi ai liceului, dar și o colaborare cu Giulia Mara Gaga, o artistă talentată aflată la început de drum. La capitolul pictori contemporani consacrați, expunem spre vânzare nouă lucrări ale pictorului Mihai Noroc.” Obiectivele pe termen scurt și mediu ale fondatorilor țin de întregirea patrimoniului expozițional, astfel încât să dețină cel puțin o lucrare semnată de fiecare pictor reprezentativ pentru arta românească. „Pentru proiectul Capsula de artă ne dorim să extindem parteneriatele cu tinerii artiști aflați la început de drum, la nivel național, și astfel proiectul să capete reprezentativitate. Iar obiectivele pentru segmentul investițional țin de a oferi lucrări cu randament mare, semnate de pictori români celebri.” Potrivit lui Vlad Elias, apetitul românilor pentru artă este în creștere în ultimii ani, iar sfera de interes este diferită în funcție de etapa de dezvoltare a fiecăruia în materie de artă. Cei tineri, exemplifică el, sunt mai mult atrași de digital, NFT-urile fiind preferate „ca formă de artă digitală dacă îi putem spune așa”, cei care acum își conturează preferințele în artă, dar și bugetele alocate, sunt atrași mai mult de artă contemporană, în timp ce pasionații și investitorii sunt atrași de opere de calitate, indiferent dacă vorbim despre clasic, contemporan și mai nou, digital. „Dacă ne referim la segmentul sub 35 de ani, aceștia sunt mai mult atrași de arta digitală, aspect pe care îl considerăm pozitiv deoarece am observat o migrare a interesului de la digital la clasic, dar și invers. În orice caz, atât timp cât discutăm despre artă, în orice formă, digitală sau clasică, discutăm despre un beneficiu adus societății românești în ansamblul ei.”

Antreprenorul susține că lucrările bine alese pot aduce randamente anuale și de 20%, iar ca o medie, în ultimii câțiva ani „putem spune că arta, referindu-ne la pictori români consacrați, generează un randament mediu de 10%”.

„Lucrările bine alese pot aduce randamente anuale și de 20%, iar ca o medie, în ultimii câțiva ani putem spune că arta, referindu-ne la pictori români consacrați, generează un randament mediu de 10%.” 

Vlad Elias, cofondator, enGlehARdT collection și Blue Lagoon Clean