Mihaela Feodorof, Executive Coach și Business Consultant, Performanceway: Valorile te cheamă

M-am întors la această temă după doi ani altfel. Faptul că am traversat o perioadă diferită de toate așteptările noastre, fiecare cum a putut mai bine, a generat o nevoie de realiniere. Credințele noastre și modul în care ne ajutăm de ele în diverse situații de viață sunt subiecte mereu revelatoare.

În acest context, diverse echipe, indiferent de dimensiune, și-au alocat timp cu prioritate pentru a se reîntâlni și a se uita din nou, dar altfel, la valorile lor. Am întâlnit organizații care exercită o forță coagulată în cele mai sănătoase comportamente în situații de criză, dar și companii cărora, oricât de bine le-ar fi, tot mai au de exprimat formule de nemulțumire. Uitându-mă către toți cu același drag, îi asemui uneori cu copilul determinat și de nădejde, comparativ cu cel cocoloșit și mofturos care nu știe ce sunt lipsurile și adevărata putere a familiei.

Perlajul valorilor este un exercițiu necesar, de igienă individuală și a grupului căruia i te alături. Neconcordanțele la acest nivel, în adâncimea ființei tale și a celei organizaționale, se concretizează într-o serie de atitudini și manifestării nepotrivite, sau cel puțin nefolositoare.

Barca în care vâslașul trage în direcția opusă și/sau în ritmul diferit își schimbă direcția, ajunge mai târziu și cu mai mult efort la mal. Există și ambarcațiuni în care parte dintre vâslași nu trag deloc sau o fac fără elan, iar rezultatul este unul mediocru și nimeni nu este entuziast când ajunge la destinație, dar toți își spun în sinea lor „bine că am ajuns la mal”.

Valorile au nevoie să fie descoperite. Declarațiile răsunătoare, în rime și cuceritoare, nu sunt mereu formularea ideală. Simplitatea și frumusețea cuvântului, puterea acestuia care dă viață principiilor după care te ghidezi în toate demersurile tale, sunt esența. Avem fiecare propria modalitate de a ne transpune credințele, ne alegem formula care ne reprezintă, dar avem înțelegere comună a conceptului atunci când ne regăsim valorile în relația cu altă persoană sau comunitate.

Valorile au nevoie să fie păstrate în viață. Împăiate pe pereți, valorile rămân doar un decor în culorile brandului. Deseori se fac glume pe seama lor, ceea ce semnifică că încă pot fi readuse la viață, dar nu este asta prioritatea noastră pentru că avem de atins obiective, de făcut față unei perioade care se anunță complicată. Tracțiunea pe care te aștepți să o ai de la membrii echipei se hrănește tocmai din ceea ce ne unește. Greu de crezut că vei ajunge la destinație cu cel mai performant vehicul fără să-l alimentezi.

Valorile au nevoie să fie acționabile. Să le poți identifica cu ușurință din modul de viață al membrilor comunității. Ești un om bun, vii în preajma colegului tău și îți pasă de starea lui și cum îl poți ajuta fără să scrie în fișa postului. Unul dintre exercițiile bine primite de grupuri este a scotoci în tine și bogăția limbajului tău pentru a înviețui valoarea. Felul în care te îmbracă ea, te diferențiază și te susține în contexte diferite de viață este formula secretă a echipelor de vis.

Măreția și bogăția cuvântului, a vorbei prin care folosești valoarea ca mai apoi prin acțiunile tale să-i dai putere ajutându-te să obții rezultatele la care tinzi, este doar la tine, la fiecare dintre noi.

N-am găsit o altă explicație la cererea de a revedea în acest an, al treilea de viețuire diferită, valorile fiecărei comunități. Grija purtată nouă și celor din jurul nostru este un demers natural al ființei omenești. Indiferența, lupta pentru supraviețuire până la agresiune, retragerea din relațiile sociale, hrănirea egoului și manifestarea unor comportamente dictatoriale sunt doar câteva dintre formele de autodistrugere a individului și deteriorare a grupului din care acesta face parte.

Mai vreau să citez pe cineva, de astă dată pe unul dintre participanții unui proiect de team coaching, de altfel o persoană cu competențe tehnice înalte ale cărui vorbe cântăresc greu atunci când le glăsuie: „Suntem noi înșine atât timp cât nu-i călcăm pe ceilalți în picioare.” Atât! Sună extrem de bine, dar cum se transpune această valoare în viața organizației sau a echipei, o să vă întrebați. În primul rând, prin repoziționarea față de client. Din perspectiva „clientul nostru, stăpânul nostru” în „partener de încredere”. Apoi în interiorul companiei, în echipă, prin grija pe care o porți fiecărui membru astfel încât munca lui să poată fi făcută într-un ritm sănătos. În acest an, doi dintre clienții mei organizaționali au închis câte un contract, valoros de altfel din punct de vedere financiar, cu un beneficiar care manifesta comportamente nocive în relația cu angajații săi. Colegii din echipă erau afectați  de relațiile nocive cu clientul, deveniseră la rândul lor pasiv agresivi sau alunecaseră  pe panta muncii în exces, peste program, din dorința de a tempera comportamentele dominatoare ale clientului. Nu găsești din prima sursa care hrănește astfel de reacții și este greu chiar să-l ajuți pe cel în cauză să privească din afară la context și să realizeze cum a reacționat. 

Nu are sens să vă spun că în locul acestor clienți, care nu erau în valorile lor, au venit alte oportunități și proiecte împlinitoare. Acesta este un alt exercițiu, al curajului pe care îl manifești în a fi tu însuți și la care răspunsul pieței este unul apreciativ.

Cresc mereu alături și mulțumită oamenilor pe care îi însoțesc. Fiecare proces, individual sau în echipă, este un prilej de a primi daruri de acest fel pe lângă cunoașterea omului, a profesionalismului său și a industriei în care lucrează. 

Ne împuternicim unii pe ceilalți. Atunci când poți atinge valorile și credințele, când știi exact unde sunt și cum să te folosești de ele, simți că ai descoperit o resursă naturală și nemăsurată de a fi și rămâne autentic.