Miha Faur senior vice president și CIO, UiPath: Viața îți deschide anumite uși și depinde doar de tine să ai un „gut feeling”, să simți că aia este ușa pe care trebuie să mergi

Pasionat de matematică, Mihai Faur a terminat Cibernetica la ASE și a intrat apoi în zona financiar-contabilă, migrând repede spre consultanță. Momentul decisiv al carierei sale a fost însă întâlnirea cu Daniel Dines, în 2015, pe vremea când UiPath avea zece oameni și sediul într-un apartament.  De la funcția de director financiar până la coordonarea listării la NY și poziția actuală de CIO, Mihai Faur a trecut prin toate etapele de dezvoltare a companiei, prin toate momentele ei dificile și cele de succes. 

Text: Roxana Roșu, interviu: Cristian Hostiuc 

 Care a fost cea mai bună decizie din carieră?

E clară. De a mă întâlni cu Daniel și de a merge la UiPath.

Ai avut șansa de a semna, în calitate de director financiar, actele de listare a UIPath pe Wall Street. La ce te-ai gândit când erai acolo, pe podium, și a sunat clopoțelul? 

M-am gândit la cât de departe a ajuns compania și cât de mult am făcut noi pentru România. 

Mi-am dat seama că urma să avem un impact mare. Știam că, având numele pe lista de stocks, pe lista de companii publice, acest lucru vine cu ceva bun și pentru România. 

În 1999 ai terminat Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE. Cum a fost traiectoria ta? 

Cred că viața doar îți deschide anumite uși și depinde doar de tine să ai un „gut feeling”, să simți că aia este ușa pe care trebuie să mergi și, mai departe, să depui efort în ceea ce faci. Cred că trebuie să ai parte și de noroc.

Când ai venit la UiPath în 2016, aveai deja o carieră. Ai fost chief financial officer la Wolters Kluwer Romania. Ce te-a determinat să renunți la ceva sigur și să mergi la UiPath, care avea sediul într-un apartament? 

Eu am mai mult spirit de antreprenor decât genul de om care să întrețină ceva. Nu sunt tipul de corporat-ist care vine la serviciu la 9 și pleacă la 5, apoi își vede mai departe de viața lui. În toate joburile pe care le-am avut, după ce am construit, am ajuns la un nivel, cumva m-am satisfăcut de acea muncă, m-am hrănit cu ea și nu mai era suficientă pentru mine. Mi-am dorit întotdeauna o schimbare. Iar când l-am întâlnit pe Daniel, nu am realizat că voi ajunge unde sunt acum sau că UiPath va ajunge unde este acum. A fost un „gut feeling”. Și „gut feelingul” a fost în principal pentru Daniel, pentru persoana lui, și mai puțin legat de companie.

Dar tu înțelegeai atunci unde te duci și că pleci de pe o poziție foarte bună?

Am plecat la un salariu mai mic, de fapt. Ca director financiar, aveam niște beneficii, aveam mașină, salariul era destul de decent. Am plecat pe un salariu mai mic la UiPath, fără mașină și fără alte bene-ficii. Mi-a plăcut foarte mult de Daniel, am avut o chimie extraordinară cu el și am înțeles atunci ce înseamnă o companie de tehnologie. Nu erau atât de multe în 2015. Auzeai de Bitdefender ca fiind o companie românească de succes. Și îmi doream să intru în acest domeniu. În companiile de tehnologie întâlnești oameni foarte inteligenți, care te pot stimula intelectual, te pot provoca, poți să fii mai bun.  

Tu ai terminat Cibernetica. Ai fost un om al cifrelor, mai degrabă decât un programator. Nu ți-a fost greu să înțelegi limba lor și, până la urmă, ei să accepte un intrus care-i controla?

Eu am venit la UiPath ca CFO. O să vă povestesc ceva amuzant. Compania, fiind de automatizare de procese, și în general procesele de back office, în prima zi sau a doua zi m-am întâlnit cu un coleg, Mihai Moise, care este acum senior VP pe software engineering, în România. Facem cunoștință și el îmi zice: „și, tu ce ești?” Și eu zic că sunt CFO. Și el zice: „deci un fel de contabil. O să vă automatizăm”. A avut gura aurită cumva, astăzi chiar vorbim de automatizare în zona proceselor financiare, contabile. Ne-am înțeles foarte bine, pentru că ne înțelegeam foarte bine rolurile. Eu eram acolo ca să-l ajut pe Daniel să ridicăm bani, să putem să scalăm compania, să putem să construim o companie care să suporte toate operațiunile care au urmat ulterior, tot ce înseamnă sales și marketing. 

După ce te-ai terminat facultatea, ce ai făcut? 

După facultate, în primul an, nu am știut ce vreau să fac. M-a angajat tatăl meu la Uzina de Anvelope Danubiana, unde lucra el. Salariul era 100 de dolari. La departamentul de contabilitate. Și am fost sur-prins să văd, neștiind cum vor evolua lucrurile, cum se făcea contabilitatea. Efectiv aveau niște foi mari, cu conturile de debit și conturile de credit și trebuia să pui în mijloc tranzacțiile contabile. Mi-am dorit apoi să ajung în zona de consultanță, la 24-25 de ani, și am început să aplic la firmele din Big 5. Care apoi au devenit Big 4. Am fost respins, am continuat să aplic. 

Cine te-a respins? 

Cooper Lybranth. Când făceau merger cu Pricewaterhouse. Am fost foarte dezamăgit pentru că aplicasem insistent la ei și s-a întâmplat după anumite etape de recrutare, care erau destul de lungi. Am aplicat la Arthur Andersen și EY, și ambele mi-au făcut o ofertă. Mi-a plăcut mai mult la Arthur Andersen, mi s-au părut oameni mai pe genul meu, antreprenori.

Care a fost cea mai proastă decizie din cariera pe care ai luat-o?  

Nu știu dacă a fost o decizie proastă, poate o indecizie, de a pleca mai repede dintr-o anumită compa-nie. Și alte decizii în care nu am știut cum să ne negociez poate pachetul salarial, poate beneficiile mele, poate timpul meu. Nu am știut să mă negociez pe mine. Nici acum nu cred că știu să mă negociez pe mine atât de bine. Dacă îți știi valoarea și știi că poți să contribui la acea companie, trebuie să-ți nego-ciezi bine pachetul salarial din prima. Cred că noi, românii, avem cumva un simț al penibilului și ni se pare că nu ar trebui să cerem, pentru că nu merităm. Cred că trebuie să fim puțin mai duri. 

Te-ai gândit vreodată să pleci de la UiPath? Păi la urmă fondatorii care au fost alături de Daniel la în-ceput au plecat rând pe rând. Tu, care nu ai fost fondator, ai rămas. 

Nu m-am gândit. Dar nici nu mă gândesc că voi rămâne pentru totdeauna la UiPath.  Am avut diverse oportunități de a merge în altă parte, dar există o legătură puternică cu UiPath pe care nu aș putea să o rup așa ușor. În plus îmi și place ceea ce fac și faptul că am avut mai multe roluri. Daniel mi-a zis în 2019 că eu o să fiu primul CFO român care duce o companie românească la bursa americană. Nu am fost Fi-nancial Officer, am fost Funding Officer, mâna dreapta a CFO-ului și am semnat documentele. Am fost Global Controller pentru o perioadă, apoi Chief Information Officer.

Care a fost momentul de răscruce în care te-ai gândit că nu veți izbândi? 

În 2019. După mai mulți ani de creșteri spectaculoase, ești cumva euforic și bineînțeles angajezi mulți oameni de vânzări. În 2019 a fost un moment de cotitură pentru că, deși angajasem rapid oameni, nu am reușit să livrăm cifrele așa cum ne doream noi și ne îndreptam oarecum spre un dezastru. Apoi a venit pandemia, care a adus o chestie pozitivă pentru UiPath. Toate companiile s-au restructurat, iar automa-tizarea le permitea reducerea de costuri. Și atunci am crescut. 

Tu te-ai fi angajat pe tine la UiPath? 

Probabil că da.

De ce? Nu erai nici inginer de sistem, nici programator. Știai matematică, contabilitate, finanțe.

Cred că pentru atitudine m-aș fi angajat. Întotdeauna când angajez oameni aș vrea să văd atitudine. Ea este pe primul loc. Aptitudinea este pe locul doi. Dacă există atitudine, ambiție, dorință de a învăța și ca-pacitatea de a învăța, poți să crești, poți să evoluezi, poți să ajungi unde trebuie. Dacă ai aptitudine și nu ai atitudinea să investești resursele tale, chiar și timpul tău personal, pe care îl rupi de la familie, nu ai succes. Eu cred în mentorship. Mă îndrept foarte mult spre tineri, încerc să-i ghidez în carieră, să-i învăț lucruri din experiența mea.

Care ar fi un salariu OK de intrare într-un job? Echivalentul celor 100 de dolari pe care i-ai primit la Danubiana după ce ai terminat facultatea. 

Un salariu de intrare acum, pe o zonă financiară, ar trebui să fie cel puțin 1.000-1.500 de euro în mână. Cineva care termină facultatea, care începe să învețe lucrurile de jos. Eu cred că nu poți deveni lider pâ-nă nu înveți tot ce fac oamenii tăi. Eu am făcut inclusiv note contabile în primii ani la UiPath, pentru că nu aveam oameni. Am făcut plăți, copii după contract, am arhivat. Am făcut toată munca de jos, pe care nu credeam că o să o fac când m-am angajat la UiPath, dar lucrul acesta m-a format cumva să-mi dau sea-ma cât de greu e. Zicea cineva că e o muncă de chinez bătrân. Trebuie să faci și acea muncă. Și ca să poți să pui apoi valoare pe efortul pe care tinerii îl pun în acea muncă. Bineînțeles, acum automatizăm mult. Un tânăr poate să avanseze și să învețe mai repede anumite lucruri. Modul în care avansezi în car-ieră este diferit față de acum 10 ani-20 ani. 

Care sunt defectele pe care trebuie să le ai ca să fii un antreprenor de succes sau un vizionar cum este Daniel Dines? 

Nu știu dacă sunt defecte. Trebuie să fii nebun. Nu poți să faci ce-a făcut Daniel, nu poți să faci ce-am făcut noi, dacă nu intri în zona aia puțin. Nu zic că nu este o nebunie bună, doar zic în sensul în care să împingi lucrurile până la extrem, când uneori pare că este nebunie ce faci. Trebuie întotdeauna să testezi. Cu cât testezi mai repede, și asta nu e un defect, asta poate e o calitate, cu cât testezi mai repede anumite lucruri, cu atât îți dai seama unde greșești și te poți corecta. Un defect ar fi să nu as-culți. Eu zic că un antreprenor de succes ar trebui să își țină urechile deschise pentru cei care au ceva de spus. O idee, la un anumit moment, poate să schimbe toată filosofia producției, toată viziunea pro-dusului. În cazul lui Daniel, cineva din India i-a spus ce să facă cu acele elemente de user interface pe care produsul lui le colecta, să le pună într-un proces care să fie automatizat, care să salveze timp oa-menilor care făceau acele procese repetitive. Daniel știe să asculte.  

Crezi că ai putea să construiești o companie așa cum a construit-o Daniel?

E aproape imposibil. Poate nu imposibil, dar greu de făcut. Pentru că Daniel și toți programatorii fac pro-duse pentru ei, produsele pe care ei vor să le facă, fără să se gândească dacă produsul respectiv are cu adevărat o piață.

Să te apuci să faci un produs ca să adresezi o nișă, cred că poți să o faci. Eu, de exemplu, m-aș îndrepta pe zona financiară, pentru că o cunosc foarte bine și știu ce lipsuri ar fi acolo. 

Dar ar fi foarte greu să faci o companie ca UiPath. Pentru că UiPath are niște ingrediente care sunt dinco-lo de ce putem noi să facem cu forțele noastre. Momentul în care Daniel a venit cu produsul pe piață, oamenii pe care i-a angajat.

În 2019, când am decis să devenim o companie publică, nu știam că va veni pandemia și războiul din Ucraina. Am intrat pe bursă exact între cele două evenimente. Există noroc, există o chestie pe care o putem numi destin, care a ajutat. Alea nu le putem controla.

Care crezi că sunt calitățile tale, ce a văzut Daniel în tine? 

Ambiție, inteligență, efort depus, sacrificiu, jerfă, o minte asemănătoare. 

Merită la final, când tragi o linie acum, în 2025, după aproape nouă ani? Merită tot acest efort, fizic, uman, intelectual, financiar?

Depinde în ce perspectivă le pui. Dacă le pui în perspectiva infinitului și a nemuririi sufletului, probabil că nu contează. Sunt tot niște lucruri materiale, finite, care se termină, inclusiv banii, gloria, trupul. Mie mi-a plăcut să muncesc. Mi-a plăcut să muncesc cu Daniel. Mi-a plăcut să muncesc cu oamenii de acolo. Mie mi-a plăcut foarte mult munca și am transformat cumva munca într-un loc ca acasă. Am venit la ser-viciu ca acasă. 

Care a fost cea mai tensionată întâlnire pe care ați avut-o voi cu investitorii? 

Cea mai tensionată a fost în 2019, când a trebuit să explicăm că am angajat mulți oameni de vânzări, dar totuși nu reușim să aducem vânzările la nivelul dorit. Atunci a trebuit să dăm explicații. A fost destul de dificil și am simțit că nu nu am reușit să explic mai bine numerele în acel moment și mi-a fost destul de greu.

Crezi că era posibil atunci să ți se ceară demisia? 

Da, foarte posibil. De ce nu? 

Și erai pregătit să îți dai demisia?

Nu, nu sunt niciodată pregătit să-mi dau demisia. De ce aș fi pregătit? Cred că aș fi acceptat demisia doar dacă venea de la Daniel. El să mi-o ceară. Dar am depășit acel moment și în momentul IPO-ului, faptul că am ajutat compania să se listeze la bursă, împreună cu alți oameni, că am dus acest proiect până la capăt, a dovedit că sunt un om care livrează în mod continuu.

Dacă ar fi să dai puțin timp înapoi, ce școală ai vrea să faci acum? 

Cred că contează mai mult școala profesională, când intri în muncă și contează ce îți dorești tu să faci. Școala doar te formează puțin. Te poate chiar și deforma pe anumite locuri. Școala trebuie să îți dea niște instrumente generale. Dacă mintea ta este o minte pe procese, pe matematică, o să-ți fie ușor în zona IT, o să-ți fie ușor în zona engineering. Dacă mintea ta nu este structurată în zona aia, o să-ți fie greu și o să te lupți. Depinde foarte mult ce îți dorești. Eu nu mi-am dorit să fiu CFO neapărat, dar mi-am dorit să construiesc ceva.  

Ce au investitorii americani și nu au investitorii români? 

Investitorii americani au knowledge privind modul în care o companie poate scala produsul.

Au o foarte bună înțelegere a pieței din America și e foarte ușor pentru ei să extrapoleze o chestie care se întâmplă în România, pe un plan regional sau pe un plan european, dacă acel lucru poate fi scalat în America. Dacă poate fi scalat în America, vor investi. Investitorii din România n-au aceeași experiență de a investi. Nu au aceleași deal-uri. Pentru că nu există.

Care a fost cel mai bun sfat pe care crezi că l-ai primit în toată cariera ta de până acum? 

Să mă întâlnesc cu Daniel Dines. Prima întâlnire pe care am avut-o cu UiPath a fost cu unul dintre inves-titori, cu partenerul de la Early Bird Digital East Fund, Dan Lupu. Am avut o discuție, în 2015, i-a plăcut de mine și viceversa și mi-a zis că trebuie să vorbesc cu Daniel Dines.

În cât timp ai luat decizia să vii la UiPath? 

Destul de rapid. Discuția cu Daniel a fost o discuție foarte informală. El a zis: „îmi place să am lângă mine pe cineva cu care pot să beau o bere în afara orelor de program”. Orele de program nu se terminau. Puteai să bei bere și la birou, după 5-6. Cred că mediul ăsta informal potențează foarte mult creativi-tatea. Se făceau un fel de „all hands meeting” unde putea să spună oricine orice. Dar fără să fii defensiv. Chestia principală a lui Daniel a fost „nu mai fiți defensivi. Noi, românii, suntem cam defensivi”.

Ai fost vreodată în burnout? 

Da, am fost în burnout. Dar nu îți dai seama că ești în burnout. Când lucrezi, lucrezi, lucrezi și vezi că construiești și știi că mai e puțin până să ajungi la capătul tunelului, te împingi mult de tot. Stresul este principal factor. Te întrebi dacă se întâmplă ceva, dacă datele pe care le-am auditat conțin o eroare. A fost un stres care mie mi-a generat burnout. L-am ținut în mine foarte mult timp și m-a impactat după IPO,  la vreo 4-5 luni, când am luat COVID.

Ce carte ai citit în ultimul timp și ți s-a părut interesantă?  

Citesc despre „a fi și a avea”, de un filozof creștin francez, Gabriel Marcel, care vorbește despre faptul că a fi conștient de faptul că existăm și că ne avem pe noi este mai puternic decât modul acela cogito ego sum, adică gândesc, deci sunt.  Îmi place foarte mult filosofia lui „a fi” versus „a avea”. Pentru că „a avea” vine cu o anumită tristețe, pentru că toate aceste lucruri le vom pierde, toate atașamentele de care trebuie să ne rupem și să devenim mai mult „a fi” și mai puțin „a avea”. De ce să ții de un loc? Sau de o persoană? Am angajat foarte mulți oameni la UiPath și cu schimbarea rolurilor a trebuit să mă desprind de anumiți oameni de care mă atașasem. Și mi-am dat seama că atașamentul era greșit. 

Dacă ar fi să alegi între a sponsoriza o clasă de la Cibernetică, să aibă numele tău versus să fii CEO-ul UiPath, ce alegi? 

Prima, normal. M-am și gândit la lucrul acesta și poate că o să și materializez cândva. Nu știu dacă să sponsorizez doar ca să fie numele meu acolo, dar o bursă pentru niște studenți, ca să aibă șansa pe care am avut-o eu.

Dacă ar fi să scrii cartea carierei tale, ce titlu i-ai da?

Papini avea o carte care se numea „Un om sfârșit”. N-aș numi-o „Un om sfârșit”, dar aș spune „Un om fericit” poate, pentru că din punct de vedere profesional nu am ce să reproșez lui Dumnezeu. Sunt foarte fericit. Chiar dacă mâine m-ar da cineva afară, nu ar putea să șteargă toată experiența din urmă și nu ar putea să șteargă tot ce am făcut.   

Care a fost primul tău salariu după terminarea facultății? Și care era visul tău atunci? 

În școală am făcut mate-fizică și mi-a plăcut mult matematica. 

În 1993, m-am gândit că pot să dau la Politehnică, toată lumea se ducea acolo. Dar eu nu vedeam niciun viitor cu Politehnica, poate doar pe zona de Automatică și Calculatoare. Și atunci m-am gândit 

la ASE, iar la Cibernetică se dădea la examen matematică și fizică. Așa că am dat acolo. Dar nu m-am gândit niciodată că o să ajung om de finanțe sau contabil sau CFO. 

La tine cât a contribuit șansa,  norocul vs. knowledge-ul? 

Șansa poate să fie 1 dintre 100. Nu îți trebuie foarte multe șanse. Trebuie una, iar restul de 99% e efort. 

Dar, bineînțeles, când zic șansă, mă refer la momentul potrivit, să întâlnești o companie ca UiPath, să întâlnești un om ca Daniel (n.red. Daniel Dines – fondatorul UiPath) și să fie exact la timpul care trebuie.

Ce ai făcut cu primul milion de dolari? 

Am plătit casa în care stăteam și am început să fac investiții. În general, în venture capital sunt limited partner, în diferite fonduri de investiții și, cumva, prin aceste investiții dau înapoi companiilor de tehnol-ogie. Dincolo de bani, încă sunt atașat de startup-uri de tehnologie.

Care a fost pierderea cea mai mare pe care ai avut-o într-o investiție?

N-am tras o linie să văd unde am pierdut, dar probabil că voi pierde 30% în toate investițiile pe care le-am făcut. Fie că am investit în real estate și nu am mers pro-iectul, fie că am investit în companii de tehnologie care au rămas blocate la un anumit nivel, fie că prin venture capital nu voi reuși să atrag acel return, acel profit pe care mi l-aș fi dorit și pe care poate l-aș fi luat dacă aș fi investit în niște indici bursieri compoziți, ca S&P 500. Deci pierderi pot fi peste tot.