Migrația inversă a început. Autoritățile italiene încep să fie îngrijorate de numărul în creștere de români care părăsesc Italia și se întorc în România, pentru că acest lucru va afecta demografia și economia peninsulei

Anul trecut, mai mult de 35.000 de romani au ales să plece din Italia și să se întoarcă in Romania, reprezentand circa 3,3% din cei 1,07 milioane de Romanian care locuiau in Italia in 2024.

Populația Italiei este în declin constant din 2014, țara pierzând, în ultimul deceniu, echivalentul întregii populații a orașului Milano. Tendințele suprapuse de scădere a natalității și creștere a longevității au dus la o rată tot mai mare de dependență a vârstnicilor și la o cohortă tot mai mică în rândul grupelor de vârstă cuprinse între 0 și 9 ani, ceea ce ar putea duce, potrivit proiecțiilor Scope Ratings, la o reducere uluitoare de 19% a forței de muncă din Italia până în 2040.

Din datele ISTAT (Istituto Nazionale di Statistica) rezulta ca această tendință demografică îngrijorătoare este determinată în principal de declinul natural al populației: rata natalității din Italia se menține la un nivel redus, iar rata fertilității, de doar 1,18 (mult sub nivelul de înlocuire de 2,1) contribuie semnificativ la pierderea  naturală cumulată de până la 3 milioane de persoane înregistrată în ultimul deceniu.

Deși migrația netă rămâne pozitivă, diferența dintre numărul imigranților și cel al emigranților se micșorează. Datele ISTAT ne arata ca în 2022, migrația netă a crescut populația cu 289,000 de persoane, însă până în 2024 această cifră a scăzut la doar 200.000. Deosebit de îngrijorător este exodul pronunțat al forței de muncă calificate: aproape jumătate dintre emigranții italieni au cel puțin studii universitare, ceea ce a dus la o pierdere netă de aproximativ 97,000 de persoane cu studii superioare în ultimii 10 ani, conform uniun articol publicat în mai în Financial Times.

Dintre cei 191.000 de oameni care au emigrat din Italia în 2024, aproximativ 35.000 au fost rezidenți români de lungă durată care s-au întors în țara de origine. Potrivit raportului OECD Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants, în 2019, 87% dintre românii care locuiau în Italia erau de vârstă activă, majoritatea fiind angajati în mod tradițional în sectoare precum cel al construcțiilor și ospitalitatea.

Totuși, în ultimii ani se remarcă o creștere vizibilă a numărului de studenți români care se înscriu la universități italiene. De exemplu, Universitatea din Bologna a raportat o creștere de 24% a numărului de studenți români pentru anul universitar 2024/2025. Această tendință sugerează că românii ar putea juca un rol tot mai important în exodul forței de muncă calificate din Italia, mai ales dacă absolvenții aleg să părăsească țara după finalizarea studiilor.

Constrângerile de pe piața muncii sunt așteptate să se înăsprească în sectoarele de turism și construcții, potrivit Guvernatorului Băncii Italiei, și ar putea fi accentuate de relocarea rezidenților români pe termen lung. Mai mult, întrucât copiii imigranților români reprezintă cel mai mare grup de studenți străini născuți în Italia, conform Ministerului Educației din Italia, este important să fie analizat impactul tinerilor româno-italieni care părăsesc Italia – reducând astfel contribuția lor la forța de muncă internă.

De ce se întorc românii din Italia?

În România, salariul mediu brut s-a dublat în ultimii cinci ani, crescând de la 955 de euro în 2019 la 1.850 de euro în 2024, conform datelor Eurostat. În contrast, salariul mediu din Italia a rămas relativ stabil, înregistrând o creștere de doar 100 de euro în aceeași perioadă, ajungând la 2.700 de euro. În timp ce sistemul fiscal progresiv al Italiei impune o rată minimă de impozitare de 23% si maxima de 43%  asupra veniturilor brute, România menține o cotă unică de impozitare de 10%.

În ceea ce privește costul vieții, bunurile de bază incluse în indicele prețurilor de consum sunt considerabil mai accesibile în România. De exemplu, o pâine albă proaspătă costă aproximativ 1 euro în România, comparativ cu 2 euro în Italia. Per ansamblu, datele Expatisan ne arata ca prețurile la alimente sunt cu 58% mai mari în Italia decât în România, iar costul general al vieții este cu 54% mai ridicat în Italia.

Mulți angajați aflați la început de carieră depind de locuințe închiriate. Potrivit datelor disponibile pe Global Property Guide, chiria medie lunară pentru un apartament în București este de aproximativ 650 de euro, în timp ce în Roma—orașul cu cel mai mare număr de rezidenți români din Italia—chiria medie ajunge la 1.500 de euro. Această diferență substanțială în ceea ce privește costurile de închiriere contribuie semnificativ la atractivitatea relocării în România, în special pentru segmentele mai tinere ale populației active, care se bazează în mare măsură pe locuințe temporare, precum cele închiriate.

Dacă rata anuală a migrației inverse se menține, Italia va trebui să încurajeze o parte semnificativă a migrației legale în turism și construcții pentru a înlocui angajații români.

Italia nu este însă unică între țările afectate. Fenomenul migrației inverse al muncitorilor europeni a fost evident în Marea Britanie mai ales după Brexit, care a reprezentat un factor decisiv. De exemplu, numărul rezidenților polonezi a scăzut de la peste 1 milion în 2016 la 600.000 în 2021. În mod similar, fluxurile nete de migrație din România și Bulgaria s-au redus cu 40% în primii cinci ani de la Brexit.

Spania înregistrează poate cele mai impresionante schimbări: numărul rezidenților născuți în România a crescut de la aproximativ 2.000 la începutul anilor ’90, la un vârf de peste 800.000 în 2012, dar a scăzut cu o treime de atunci, ajungând recent la aproximativ 550.000.

În primul rând, progresul economic rapid al României, chiar dacă a fost distribuit inegal, a făcut România atractivă: între 2000 și 2023, PIB-ul pe locuitor al României, exprimat în euro, a crescut de aproape 8 ori, al doilea cel mai rapid ritm de creștere din lume, după China. Influența aderării la Uniunea Europeană a fost imensă. România este acum o economie cu venituri ridicate, după standardele Băncii Mondiale.

În al doilea rând, situația economică din principalele țări de destinație a stagnat, în cel mai bun caz. Italia și Spania au fost puternic afectate de criza financiară din 2008.

În al treilea rând, pandemia COVID-19 și măsurile restrictive implementate de toate țările au redus stimulentele pentru imigrație; a fost un moment în care apartenența la familie și la comunitate a contat cel mai mult.

În sfârșit, creșterea sentimentului naționalist și anti-imigrație i-a împins, de asemenea, pe mulți să își reconsidere perspectivele pe termen lung în alte țări.

Migrația inversă a început. România nu este pregătită pentru ea – abia dacă avem date să o documentăm și nu avem nicio politică adresată migranților care se întorc.

Înainte de pandemie, unul din patru români cu vârstă de muncă lucra în străinătate și contribuia la PIB-ul altor țări. Acum, întoarcerea lor va naște provocări de reintegrare, dar ar putea să fie și scânteia de care era nevoie pentru a susține rate de creștere economică și mai mari.