Metodele controversate prin care companiile ne fac să ne punem mai mult zahăr în cafea

În Germania, mai mulți medici pneumologi au susținut recent că actualele limite impuse emisiilor poluante ale mașinilor diesel sunt exagerate deoarece nu reprezintă un pericol serios pentru sănătate. Doctorii au recunoscut ulterior că datele pe care le-au folosit sunt inexacte după ce un ziar german le-a indicat eroarea.

Scandalul Dieselgate în care sunt implicați producătorii auto germani este binecunoscut, la fel și cercetările controversate (pe maimuțe și chiar oameni) pe care le-au finanțat. Scandalul Dieselgate este destul de recent și sunt puțini cei care contestă faptul că poluarea produsă de motoarele cu combustie internă este periculoasă pentru sănătate. Însă ceea ce au susținut în public medicii germani amintește de puterea pe care o au banii, afacerile și interesele asupra cercetărilor științifice.

În SUA, locul de unde a pornit scandalul care remodelează acum industria auto, o altă controversă persistă de zeci de ani: contribuie sau nu zahărul la producerea bolilor de inimă? Industria zahărului a plătit bani grei unor cercetători să conteste literatura de specialitate de până atunci și să dovedească că nu. Efectele acelor „clarificări” au ecouri și în prezent, cu toate că de atunci a trecut o jumătate de veac.

Într-o lucrare publicată în JAMA Internal Medicine în 2016, o echipă de cercetători sugerează că în anii 1960 industria zahărului a plătit oameni de știință pentru a opaciza relația dintre zahăr și bolile de inimă, trimițând astfel pe drumuri greșite știința nutrițională și reglementările pentru anii ce vor urma. Mai aproape de zilele noastre, doi cercetători de la Universitatea Columbia contestă aceste idei, spunând nu sunt susținute de dovezile adunate de-a lungul timpului și că, promovând teoria unei „conspirații a zahărului“, este împiedicată înțelegerea felului în care se face în realitate știința.

În 2016, după consultarea unor documente interne ale industriei, cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco (UCSF), au descoperit că un grup de lobby numit Sugar Research Foundation (SRF – Fundația pentru Cercetare a Zahărului) a plătit oameni de știință de la Harvard să revadă ceea ce literatura spunea în urma unor cercetări din anii 1950 despre rolul grăsimilor și zahărului în bolile de inimă. Analiza, publicată în 1967 într-un jurnal de specialitate de prestigiu, a minimalizat rolul zahărului și, în schimb, a dat o importanță mai mare, în sens negativ, grăsimilor saturate. În 2017, același grup UCSF a publicat o altă lucrare în care susține că în anii 1960 SRF a oprit finanțarea cercetărilor care începeau să arate că șobolanii cu dietă bogată în zahăr aveau niveluri ridicate de trigliceride, ceea ce crește riscul bolilor cardiace. „Au putut să schimbe cursul discuției despre zahăr timp de decenii“, a declarat Stanton Glantz, unul dintre cercetătorii de la UCSF, pentru The New York Times.

Echipa de la UCSF a analizat, de asemenea, simpozioane și articole mai vechi. În 1954, spun cercetătorii californieni, președintele fundației, Henry Haas, a prezentat un discurs care evidențiază potențialul reducerii consumului de grăsime de către americani și recâștigarea acelor calorii sub formă de carbohidrați, ceea ce ar crește consumul de zahăr pe cap de locuitor cu mai mult de o treime, notează Reuters.

În 1962, o analiză de nutriție a Asociației Medicale Americane a indicat că dietele cu conținut scăzut de grăsimi, dar cu conținut ridicat de zahăr de fapt pot favoriza dezvoltarea colesterolului. Doi ani mai târziu, vicepreședintele SRF John Hickson a propus ca fundația să lanseze un program de amploare pentru a contracara „atitudinile negative față de zahăr“.

Din ce în ce mai mult, rapoartele epidemiologice sugerau că mai degrabă zahărul din sânge decât colesterolul sau hipertensiunea arterială este un indicator mai bun al depunerii plăcii în interiorul arterelor. La două zile după ce The New York Herald Tribune a publicat un articol de o pagină despre legătura zahărului cu bolile de inimă în iulie 1965, SRF a aprobat „Proiectul 226“, o revizuire a literaturii despre metabolismul colesterolului sub conducerea lui Mark Hegsted, profesor de nutriție care mai colaborase cu fundația, și a lui Fredrick Stare, un alt nutriționist de la Harvard cu legături financiare cu industria zahărului. Autorii Proiectului 226 au primit în cele din urmă 6.500 dolari, sau 48.900 de dolari în valoarea din 2016 a monedei, de la SRF.

Nouă luni mai târziu, scriu Laura A. Schmidt și colegii săi de la Universitatea California, Hegsted a explicat că proiectul a fost întârziat repetat pentru a actualiza analiza cu dovezile apărute între timp și care legau zahărul de bolile de inimă.
Până în septembrie 1966 Hickson a solicitat drafturi ale analizelor de revizuire a literaturii de la cercetătorii de la Harvard, însă nu există dovezi directe că fundația a adăugat comentarii sau a editat proiectele. Pe 2 noiembrie, Hickson a aprobat ultimul draft ca fiind „ceea ce am avut în minte“. Analiza în două părți, care concluzionează că singura schimbare necesară pentru a preveni bolile cardiace ar fi reducerea aportului de grăsimi alimentare, a fost publicată în NEJM în anul următor, fără a fi menționată participarea sau finanțarea din partea SRF. Jurnalul nu a solicitat dezvăluirea conflictelor de interese până în 1984.

Aceste concluzii sunt exagerate și nu sunt susținute complet de dovezi, arată un articol publicat anul trecut în revista Science, de altfel una prestigioasă. „Noi nu pretindem că industria zaharului nu a avut nicio influență asupra cercetării privind nutriția la Harvard sau pe teren în general“, spune articolul, citat de revista The Verge, care a făcut și ea o incursiune în „interiorul luptei privind conspirația zahărului”. „Dar credem că nu există niciun motiv întemeiat pentru a concluziona că sponsorizarea de la SRF a unei revizuiri a literaturii a influențat în mod semnificativ cursul științei și politicii alimentare.“ Mai mult, alte câteva grupuri de lobby pentru industria alimentară – cum ar fi industria cărnii și cea a produselor lactate – au finanțat la acea vreme cercetări asemănătoare. „A concentra totul asupra industriei zahărului, în opinia noastră, înseamnă să nu redai întreaga imagine“, spune David Merritt Johns, doctorand la Departamentul de Științe Sociomedicale din Columbia și unul dintre autorii articolului din Science. SRF încă mai există, sub numele de Sugar Association (Asociația Zahărului).

Astăzi, știm că introducerea în alimentație a multor zaharuri adăugate – spre exemplu în sucuri – precum și a unor tipuri de grăsimi, cum ar fi grăsimile trans, poate crește riscul de boli de inimă sau de diabet. Însă, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, când obezitatea și bolile de inimă începuseră deja să devină epidemii pentru americani, dovezile nu erau clare. Până în anii 1960, grăsimile au devenit un vinovat plauzibil, iar unii cercetători bănuiau și zahărul. La acea vreme, era ceva normal ca industria alimentară să finanțeze cercetările, iar revistele nu cereau cercetătorilor să dezvăluie de unde provin banii lor, explică Johns pentru The Verge.

Cercetătorul de la Harvard Mark Hegsted a fost unul dintre cei plătiți cu 6.500 de dolari de industria zahărului pentru a revizui cercetările privind grăsimile, zahărul și bolile, potrivit The New York Times. Rezultatele sale, publicate în 1967 în New England Journal of Medicine, învinovățeau mai degrabă grăsimile saturate decât zahărul pentru apariția sau agravarea bolilor de inimă. Mai mult, SRF a avut mână liberă în a alege ce analize trebuia revăzute. „Hegsted și colegii săi au aplicat un dublu standard asupra criticii lor privind dovezile epidemiologice, experimentale, și mecanice care leagă zahărul de bolile de inimă, spune Cristin Kearns, profesor asistent la Școala de Stomatologie a Universității din California.

Acestea fiind spuse, Johns crede că Hegsted avea „o reputație de individ foarte scrupulos“ și a făcut și alte studii, ale căror rezultate nu s-au aliniat cu direcția dorită de finanțatorii săi, cum ar fi Institutul Nord-American al Cărnii. „Sub conducerea lui Reagan, Hegsted va fi îndepărtat de munca sa de a dezvolta primele ghiduri dietetice americane după ce propunerea sa de reducere a consumului de grăsimi a provocat furia industriei cărnii de vită“, se arată în articolul Science. Iar în 1977, Obiectivele Dietetice pentru Statele Unite, care au fost editate în principal de Hegsted, au recomandat, de asemenea, scăderea consumului de zahăr cu 40% din cauza legăturii sale cu cariile dentare și, posibil, cu diabetul zaharat.

Accentul pe grăsimile din dietă a continuat să influențeze liniile directoare pentru anii următori. În anii 1980 și 1990, americanii au fost încurajați să mănânce mai puține alimente grase. Ca rezultat, toate tipurile de grăsimi – bune și rele – au fost reduse, în timp ce aportul de zahăr a crescut, spune Walter Willett, profesor de epidemiologie și nutriție la Școala de Sănătate Publică T.H. Chan din cadrul Harvard. Unii cred că aceasta a fost scânteia care a aprins epidemia de obezitate care afectează SUA în prezent, scrie The New York Times. Mai mult de 30% dintre adulții americani sunt obezi; și obezitatea costă SUA aproximativ 147 miliarde de dolari pe an. „Acest demers a fost, din nefericire, mai mult rezultatul unor oameni bine intenționați care nu au acordat atenție datelor“, spune Willett pentru The Verge. „Industria zahărului nu a avut cel mai mare rol.“

Johns crede la fel. „Răsturnările și transformările din știință și politică nu sunt întotdeauna produsul forțelor răului“, spune el. Însă cercetătorii de la UCSF nu sunt de acord cu acest lucru. „Nu ne-am concentrat pe motivațiile (neobservabile) sau pe etica anumitor persoane“, explică Kearns. „Accentul nostru este pus pe înțelegerea impactului programului de cercetare al industriei zahărului, care se întinde pe mai mult de 50 de ani.“
Un lucru este clar: industria alimentară continuă să finanțeze cercetările de astăzi – cu consecințe directe. În 2015, The New York Times a scris că gigantul Coca-Cola a plătit cercetători să distragă atenția publicului de la legătura dintre băuturile cu zahăr și obezitate. Iar în 2016, The Associated Press a arătat că producătorii de dulciuri au finanțat un studiu care spune că acei copii care mănâncă bomboane au o greutate mai mică decât aceia care nu fac acest lucru. „Într-o lume ideală, probabil că cercetarea în domeniul nutriției ar fi mult mai puternic finanțată de guvern“, spune Johns, „însă guvernul are resurse limitate de bani și trebuie să aleagă prioritățile.“
În SUA, circa 610.000 de persoane mor în fiecare an din cauza bolilor de inimă, potrivit datelor oficiale, ceea ce face ca aceste afecțiuni să fie principala cauză de deces atât la femei, cât și la bărbați. Când producătorii de alimente au eliminat grăsimile, au adăugat zahăr. Cantitățile mari de zahăr sau grăsimi sunt nocive pentru sănătate, iar efectele lor sunt greu de separat, spune Marion Nestle, de la Universitatea New York. De aceea, pare rezonabil ca doza zilnică de zahăr să nu depășească 10% din caloriile consumate.