Meet the CEO. Mihai Pește, director general, Rețele Electrice: Eu chiar mi-am dorit să fiu inginer energetician

Mihai Pește și-a urmat pasiunea pentru energie electrică – chiar dacă în copilăria sa era un concept abstract -, iar aceasta i-a ghidat întreaga carieră. Încurajat de părinții săi „să învețe meserie”, a rezistat tentației de a pleca din țară și a fost primul din familie care a ajuns la facultate. Experiențele profesionale internaționale nu au lipsit însă din parcursul său. El spune că a fost răsplătit mai ales pentru calitățile sale umane, nu neapărat pentru cele de specialist.

„Sunt un profesionist în domeniul energiei electrice, dar de fapt sunt un om foarte, foarte normal, căruia îi place mult domeniul acesta”, se descrie, în câteva cuvinte, Mihai Pește, în deschiderea evenimentului Meet the CEO care  l-a avut ca invitat principal. Directorul general al companiilor de distribuție de energie electrică Rețele Electrice (Rețele Electrice Banat, Rețele Electrice Dobrogea și Rețele Electrice Muntenia), este unul dintre norocoșii care au știut încă din copilărie că își vor construi parcursul în acest domeniu. Era pasionat de lucruri tehnice, i-au plăcut electronica, electricitatea, astfel că alegerea profesiei a venit natural. „Chiar dacă nu aveam noțiuni foarte clare de transport, de distribuție, de energie, de producție, îmi plăcea conceptul, mă întrebam cum poți să controlezi ceva despre care se vorbește, se știe, nu o vezi, nu are miros. Era ceva oarecum abstract, dar interesant” – erau gândurile lui de atunci.

Originar din Brașov, după terminarea școlii generale Mihai Pește a studiat la Liceul Energetic din Brașov, iar mai târziu, la Facultatea de Electrotehnică, tot acolo. A fost încurajat și de părinții săi își urmeze pasiunea: ei nu aveau neapărat o preferință pentru viitoarea sa carieră, dar își doreau ca fiul lor să urmeze o meserie. „Părinții mei amândoi au fost muncitori, iar în familie  sunt primul care a ajuns la facultate, dar în afară de asta, și mama, și tatăl meu își doreau pentru mine să am o meserie și o meserie bună. Și-au dorit să pot trăi liniștit, să produc suficient, să țin o familie, să fie mândri. Să aibă urmași care fac ceva.”

A absolvit facultatea în anul 2004 și mărturisește că, la acea vreme, gândul plecării din țară nu a lipsit. „Chiar ajunsesem să-mi iau bilete, Italia era El Dorado la momentul respectiv, toți plecau să lucreze mai ales în construcții, dar cumva am rămas după ce am văzut că încep să asimilez destul de repede. Îi vedeam și pe părinți că erau  mândri de ceea ce fac și am reușit să merg înainte și să renunț la tentațiile acestea de a pleca.” Cu gândul de a-și construi totuși o profesie acasă, opțiunea pe care a ales să meargă după terminarea facultății a fost angajarea la Electrica, în Brașov. „Am lucrat acolo vreo două-trei luni, având în vedere că ținta după facultate mai ales după inginerie electrică, era să lucrezi în domeniile transportului sau distribuției de energie electrică. Erau și varii firme de proiectare, abia apăruseră atunci, erau foarte mulți contractori, piața nu era matură în domeniul privat. În Electrica erau puternice reorganizări la momentul respectiv, dar cea mai atractivă companie de la momentul acela într-adevăr era Electrica.” Nu a rămas însă prea mult acolo, iar după câteva luni a decis să meargă la un interviu la CFR, care avea o divizie de tracțiune electrică. „CFR-ul, cel puțin infrastructura din România, era în mare parte electrificată și cumva m-a atras domeniul acesta.” A obținut locul de muncă de acolo și își amintește despre experiența aceea că cel mai tare a fost impresionat de dedicarea colegilor săi pentru acel loc de muncă. „La CFR, cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost legat de angajamentul oamenilor față de asseturile lor, față de structură, față de infrastructură, față de căi ferate. Sincer, nicăieri, nici ulterior, dar nici până atunci n-am văzut oameni mai mândri să lucreze pentru ceva în țara asta – erau foarte atașați și dedicați. Erau oameni care spuneau cu o mândrie incredibilă despre ei că sunt văzuți ca o a doua armată; erau oamenii care țineau calea ferată și angajamentul pentru ei a fost cea mai de impact calitate. Cu unii dintre ei încă mai țin legătura.”

BIO

►Œ Mihai Pește este directorul general al companiilor de distribuție a energiei electrice ale Grupului PPC în România, după ce anterior a condus E-Distribuție Muntenia și operațiunile de distribuție a energiei electrice ale Enel în Rio de Janeiro, Brazilia, precum și departamentul de dezvoltare a rețelei de distribuție a grupului Enel în Brazilia, între 2020 și 2023.

► El s-a alăturat companiilor Enel în România în vara anului 2006, în rolul de inginer proiectant de rețele electrice. A urmat ulterior un program intens de dezvoltare managerială, astfel că, după 2011, timp de peste zece ani, a gestionat rețelele de distribuție din Ilfov și București și a coordonat (după 2015) distribuția de energie electrică în regiunea Muntenia.

►Ž În 2004, a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică a Universității Transilvania din Brașov, iar astăzi este unul dintre specialiștii de top din România în domeniul energiei.

Experiența italiană, via Dobrogea

După timpul petrecut la Electrificare CFR a ajuns într-un final și în Italia, locul în care visa să ajungă încă din perioada studiilor – dar nu ca angajat în construcții, ci prin intermediul unei noi oportunități profesionale. În 2005, compania Enel intrase în România prin achiziția a două firme de distribuție, iar în perioada de după finalizare a facultății aplicase acolo pentru un job. „M-au contactat cred că pe la sfârșitul anului 2005. Nici nu știam ce își doresc exact – am vorbit cu o doamnă într-o engleză nu foarte bună.” Ulterior, discuția s-a concretizat într-o serie de interviuri care au avut loc la București, cu managementul Enel de la acea vreme. „Până la momentul respectiv habar n-aveam cine sunt, dar după ce mi-au spus, m-am documentat. Începuseră expansiunea internațională și mi s-a părut foarte interesant să lucrez într-o companie străină care a venit să investească în România și mai ales în domeniul distribuției de energie. În plus, mi se părea că este  o bună oportunitate să călătoresc și să ajung în Italia.” Iar dacă interviurile pentru primele sale locuri de muncă au fost mai degrabă tehnice, în cazul Enel a avut parte să fie întrebat, în cadrul a trei interviuri de angajare, mai ales despre cultura sa de la momentul respectiv. A fost plăcut surprins de felul în care a fost tratat, servit cu apă, cafea și, mai ales, înconjurat de oameni preocupați să îl asculte. Iar primul interviu a fost chiar cu CEO-ul grupului din România de la momentul respectiv. „Nici nu știam exact ce înseamnă CEO atunci, știam că este cel mai mare director la momentul respectiv din grup. Mi-au prezentat viziunea grupului de la momentul respectiv, că au achiziționat prin privatizare două distribuții care nu era niciuna în București. La momentul acela erau Dobrogea și Banatul. Un alt șoc a fost că m-au întrebat unde mi-ar plăcea să lucrez, la Dobrogea sau la Banat. Și am ales sentimental, pentru că avusesem în facultate conexiuni destul de multe cu Constanța.”

A fost plăcut impresionat de faptul că se simțea ascultat, că a fost întrebat ce i-ar plăcea să facă și care este viziunea sa profesională. „Atunci mi-am clarificat că să avansez profesional nu-nseamnă doar să crești ierarhic, ci și să te specializezi pe un anumit domeniu. Și sincer, la momentul acela, că m-au întrebat ce prefer, am spus că vreau să fiu un bun specialist, nu m-am gândit că vreau să promovez  ierarhic și, prin urmare, am fost angajat ca inginer proiectant.” A avut câteva ezitări înainte să accepte, având în vedere că oferta nu îi aducea o diferență foarte mare față de salariul pe care îl avea deja la Electrificare CFR. A fost impresionat însă de abordare și „în plus, mi-au plătit chiria în Constanța. Eram tânăr, voiam să ajung cumva pe picioarele mele, trebuia să plec cumva de acasă. În Brașov, nu exista posibilitatea asta, să-mi plătească o companie chiria, cel puțin n-am întâlnit-o fiind de acolo. Și dacă la momentul respectiv Enel a avut dispoziția și disponibilitatea să îmi fac această ofertă, am fost foarte, foarte încântat. Am fost primul inginer efectiv angajat pentru zona tehnică după privatizare, în vechea Electrica Dobrogea.” Acolo spune că a întâlnit „o familie bine legată și consolidată”, în care nu se observa o diferențiere foarte mare în cadrul ierarhiei, iar în ceea ce îl privește, exista o curiozitate referitoare la motivele pentru care a fost ales de italieni. „Am început să merg în Italia mult pentru traininguri, iar acolo se vedea o diferență foarte mare, în ceea ce privea dotările folosite, echipamentele de protecție să spunem, tehnologiile”, își amintește el.

Din punctul de vedere al competențelor, diferențele nu erau însă chiar atât de mari. „România a avut și are în continuare specialiști foarte buni, electricieni, ingineri care s-au dus în afară și au performat foarte bine, diferența ținea mai degrabă între ce lucrau și cum făceau anumite lucruri la momentul respectiv; cu toate acestea, după ce s-a importat o grămadă de tehnologie, de know-how din afară, oamenii din România au asimilat foarte repede și ulterior au ajuns să contribuie foarte mult la creșterea tehnologică a grupului. România a fost pentru Enel practic prima țară unde s-au extins și cred cu destul de multă convingere că dacă România și businessul din România nu funcționau bine la momentul respectiv, nu cred că se mai extindeau.” Astfel, Mihai Pește este de părere că experiența din România a fost pentru Enel avântul de care avea nevoie pentru a se transforma într-o mare multinațională, iar ulterior România a avut mereu o contribuție importantă la creșterea atât tehnologică, cât și profesională a oamenilor din grup. „De-a lungul anilor, și eu am fost de multe ori reprezentantul companiei din partea României în varii grupuri de lucru, tot felul de întâlniri de reprezentare, de cunoaștere, de dezvoltare, chiar cercetare.”

În ce privește Dobrogea, cel mai interesant proiect a ținut de plantarea semințelor pentru ceea ce avea să fie primul val al eolienelor. „În 2005-2006 se studia destul de mult implementarea de energie regenerabilă în România. Țin minte că în 2006, când am ajuns în Dobrogea, singura turbină eoliană pe care o văzusem acolo era la Baia, era o turbină de 1,2 megawați, dacă nu mă înșel, și toți o studiau. Toți preluau date despre vânt, capacitate de producție, injecție. Noi la distribuție nu aveam neapărat contribuție sau cumva o legătură directă cu respectiva turbină decât din punctul de vedere al racordării. Dar atunci sistemul avea capacitate să preia zeci, sute de megawați. Nu erau problemele care sunt sunt acum, dar într-adevăr am prins acel boom.” Își aduce aminte că la sediul companiei, când începuseră să vină dezvoltatorii și investitorii în energie regenerabilă, era un flux incredibil, „părea un mic mall”: „Erau străini, consultanți locali, proiectanți, investitorii din varii țări care veneau pe acolo. A fost interesant pentru că ulterior a trebuit să diversificăm foarte mult zona de racordare, să înțelegem cum putem să-i racordăm, să le oferim condițiile necesare pentru a face asta. Dobrogea pentru vânt a fost primul spațiu unde s-a investit mult, pe fotovoltaice nu prea se punea accent. Toți visau și își doreau energie eoliană”. Vreme de trei ani a lucrat pentru companie în zona Dobrogea, timp în care a fost martorul creării unei noi lumi, conturate de investițiile din domeniul eolienelor. „Chiar am considerat mereu că șansa vieții mele a fost să intru să am parcursul ăsta profesional, deși scurt, poate în Electrica și pe urmă în Electrificare CFR, dar ulterior, cu Enelul, am fost convins că am ales și am reușit să merg pe trasa cea mai bună a carierei mele.”

Între a doua jumătate a anului 2010 și prima parte a anului 2011, în cadrul unui training de dezvoltare profesională ce viza și dobândirea de abilități manageriale, a locuit în Italia – mai întâi, în nordul Italiei, „unde se fac lucrurile mai nemțește”, și ulterior în sudul Italiei. „M-au testat în varii situații, de multe ori fără să știu, de exemplu m-au trimis la niște cursuri axate pe clienți, chiar dacă la momentul respectiv nu înțelegeam eu exact ce clienți are distribuția. Acolo au fost tot felul de traininguri prin care au fost varii evaluări atât psihologice cât și de capacitate managerială, simulări, programe diverse, iar când a fost momentul pentru programul din Italia, am fost selectați la momentul respectiv zece ingineri, care aveau să fie viitorul managerial al companiei în maximum cinci ani.” Astfel, s-a numărat printre cei aleși să preia funcții manageriale în companie – „asta inițial nu mi se părea cine știe ce, dar m-a tentat foarte mult când am auzit că trebuie să stau aproape un an în Italia, mi s-a părut o oportunitate incredibilă de dezvoltare”.

Își amintește că în cadrul acestui program au fost expuși atât la realități cât se poate de pozitive, dar și cu impact foarte puternic și de aceea erau plimbați în varii medii, în care nu se punea accent pe zona tehnică neapărat, cât pe felul în care se comportau, inclusiv cum erau acceptați de variile grupuri unde trebuia să lucreze. Și chestia asta a contat foarte mult, pentru că Italia implică foarte multe culturi puse împreună cu orgolii incredibile.” Exemplifică prin faptul că, în perioada în care a stat în sud, devenise chiar pasionat de mafie și aflase care sunt cele mai puternice organizații de la momentul respectiv – „Să reușești să activezi într-un ambient de felul acesta, să-ți faci bine și treaba, să menții etica, să menții coerența businessului nu e simplu”. A învățat acolo modul în care pot fi gestionate discuțiile și chiar și situațiile complicate și periculoase din punctul de vedere al integrității fizice sau în teren, cum poți să gestionezi riscuri, cum poți să conduci discuții astfel încât „să nu se termine rău”. Dincolo de aspectele manageriale, i-au plăcut și îi place în continuare cultura Italiei, bucătăria lor, cât și felul în care sunt ei ca oameni: „Simt că ei contribuie foarte mult în sectorul lor, că sunt cei care fac lucrurile esențiale în societate. Cei din nord erau mult mai concreți, abstracți; cei din sud aveau și latura sensibilă, personală, simțeau contribuția lor în societate, pe care o transpuneau și în muncă”.

De la inginerie la management

După 2011 s-a întors în țară, iar în Enel a avut loc o schimbare profundă de management, în care acesta a fost revigorat. Mihai Pește primise un proiect de construire a unei echipe pentru reducerea pierderilor comerciale. „Era un proiect foarte complex. Lucram cu consultanți, lucram cu personal profesional, lucram cu terți. Aveam ajutor inclusiv din Italia, mai ales din sudul Italiei, pentru că erau specialiști în zona de pierderi și știau multe lucruri pe care am putut și noi să le aplicăm aici. Ulterior, echipa aceasta de pierderi ajunsese într-un interval de doi-trei ani la un nivel de performanță atât de bună, încât la un moment dat i-am trimis în Spania, ca să îi ajute și pe ei să recupereze pierderile, deci chiar făcuse performanță.” Amintește că la momentul respectiv un punct procentual de pierderi valora în jur de 20 de milioane de euro. „Am privatizat Muntenia, că aici era consistența, procentul era de în jur de 15%, iar acum suntem la circa 9%.” A recrutat prima echipă de 20 de ingineri și, după ce a început să lucreze cu ei, în 2012 a preluat județul Ilfov ca distribuție, iar aceea a fost pentru el prima poziție managerială, în care vreme de doi ani a trebuit să gestioneze tot ce înseamnă rețea de distribuție. „În Ilfov erau foarte multe investiții, iar mai ales zona de pierderi era o zonă complicată. Ilfovul mereu a fost într-o expansiune incredibilă. Până să intru în profund în problemele din județul Ilfov, dar și în felul în care se dezvolta, nu cred că a mai existat undeva în Europa o regiune sau un județ care să se dezvolte în acest ritm.” Dacă în 2012, aici erau 120.000 de clienți, acum numărul este mai mult decât dublu, de 300.000 de clienți.  După Ilfov, a urmat Capitala: „Au fost doi ani de București în care, din rolul de inginer-șef, eram responsabil pe zonă. Am prins o perioadă foarte interesantă, mai ales din punctul de vedere al administrației publice și cumva a fost o piatră de încercare, nu cred că neapărat managerială, să îmi dovedesc că chiar pot să fac destul de multe lucruri după București. Oricum mi se consolidase destul de bine poziția că sunt unul din oamenii care rezolvă lucrurile. Am reușit cumva să facem și investiții masive și să îmbunătățim esențial relația cu autoritățile locale”. Între finalul anului 2015 și până în 2020, a fost directorul regiunii Muntenia – respectiv București-Ilfov, Giurgiu – „regiunea cea mai mică din perspectiva dimensiunii, dar cea mai consistentă ca business”. „Am reușit să ținem rețeaua nu numai în funcțiune, dar și să dăm posibilitatea să crească consumul cât se poate de mult în funcție de necesitățile oamenilor, companiilor, clienților noștri. Iar un aspect foarte important pentru București a fost faptul că prin rețeaua noastră de distribuție, de exemplu, putem să suplinim eventuale probleme în rețeaua de transport.”

Un alt punct de cotitură în cariera sa a venit în anul 2020, când, spune el, „și-au dat seama toți că deja stătusem prea mult la Muntenia”; iar în 2018 începuseră să îl curteze pentru a accesa o experiență internațională în Enel. A refuzat prima ofertă, Argentina, fetița sa fiind încă mică atunci. Ulterior a venit însă o ofertă din Spania, dar, fiindcă i-a luat destul de mult timp să se hotărască, aceasta nu a mai fost valabilă. În 2020, la începutul anului, a venit oferta și necesitatea acestei experiențe internaționale în Brazilia. „Experiențele de genul acesta sunt cele mai de impact și mai interesante atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Adică descoperi o cu totul altă lume, o cu totul altă realitate, toate acestea concură la dezvoltarea, nu doar profesională, dar și ca dezvoltare personală a celor care hotărăsc și au poate tăria sau entuziasmul necesar să acceseze astfel de provocări.” A fost încurajat și de colegii din management, având în vedere că refuzase experiențele anterioare, iar poziția din acel moment nu mai venea cu provocări noi pentru el.

În primă fază, oferta a fost pentru rolul de director de dezvoltare a rețelei din Brazilia, iar investițiile ce avea să le gestioneze, de aproximativ zece ori mai mari decât cele din zona de distribuție din Muntenia. „A trebuit să merg acolo, deși era pandemie. În primele luni am lucrat în videoconferințe.  În aproximativ două luni, după 13-14 ore pe zi de întâlniri brazilieni, am învățat portugheza. Când m-am dus acolo, la începutul lui 2021, m-am bucurat de experiență, de oameni, de mult experiența asta, mi-au plăcut oamenii.” Acolo, i s-a spus că profilul lui managerial este să gestioneze mai degrabă operațional o distribuție, nu doar investițiile. Astfel, i s-a propus distribuția din Rio de Janeiro. „Brazilienii reprezintă un popor cu foarte multe probleme sociale, într-adevăr, dar profesioniștii lor, oamenii care lucrează în industrie, sunt foarte bine pregătiți. Cred că principala lor caracteristică este legată de inovație – n-am întâlnit nicăieri în lume și n-am auzit nicăieri să ajung să văd atâtea propuneri de idei, atâta inovație cât se produce în Brazilia.” Ca exemplu, spune că în cadrul concursurilor de inovație organizate în România se propuneau circa 15-20 de teme; acolo, într-o săptămână, a primit 700 de propuneri. Încercau să facă lucrurile cu cât mai puține resurse posibile. De asemenea, l-a impresionat faptul că toți inginerii care termină facultatea, mai ales în domeniul industrial, în general știu programare, să codeze. „Din păcate nu sunt persoane care să-și impună punctul de vedere foarte pregnant. Adică sunt foarte docili și cred că asta la fel vine dintr-o zonă foarte culturală a lor; sunt angajați ideali, se chinuie să producă foarte mult, doresc să facă lucrurile bine acolo, dacă lucrurile nu ieșeau cum trebuie lucram foarte mult pe zona de susținere psihologică. Într-un interval de doi ani,  cred că nici zece oameni nu au venit să-mi spună că au nevoie de o creștere de salariu.” Formalismul, de asemenea, nu este specific culturii brazilienilor, mai degrabă simt nevoia să se apropie de persoanele din jur – Mihai Pește se obișnuise acolo cu îmbrățișarea ca formă de salut, de pildă. Contractul inițial pentru Brazilia era de doi ani, cu posibilitate de extindere. A cochetat cu ideea să rămână expat în Brazilia și să își mute și familia acolo, mai ales în contextul războiului care începuse la granița României. Mărturisește că a primit, de asemenea, și oferte din partea altor companii – dintre care două atrăgătoare pentru el. „Este foarte important unde te duci, companiile să fie foarte deschise, să ți se permită să testezi, să ți se permită să încerci să implementezi strategii. Trebuie să existe și ambientul și mediul necesar care să te stimuleze să faci lucruri noi.” După o discuție cu familia și în contextul în care Enel își vindea operațiunile din România, au hotărât revenirea sa în țară. La finalul anului 2022 a încetat colaborarea cu Enel Brazilia și s-a întors în  România, unde a urmat o perioadă de tranziție, perfectarea contractului de vânzare-cumpărare între Enel și grupul PPC și începerea noului său mandat în cadrul companiei Rețele Electrice.

Omul de la Rețele Electrice

Chiar dacă Mihai Pește nu l-a întrebat pe CEO-ul Enel de atunci ce a văzut la el la momentul recrutării ce avea să îi contureze parcursul profesional ce a urmat, după câțiva ani petrecuți în companie, în care a ajuns și el să facă recrutări, a înțeles că nu trebuie să angajeze neapărat pentru cunoștințele tehnice, pentru că acestea se pot dobândi în timp. „Cel mai important este să angajez pentru mentalitate și comportament, iar eu am fost norocos că prin natura mea am fost foarte entuziast și bucuros să pot să contribui, să fac ceva, acesta cred că este în continuare aspectul cel mai important de căutat la un om și în prezent. Acum tehnologia are o evoluție foarte rapidă, nu mă interesează formula puterii sau alte aspecte foarte tehnice cât mă interesează să văd oameni care își doresc să contribuie, că pot face, au inițiative și, mai ales, că au disponibilitate să greșească. Oameni cu inițiativă care vor să testeze. Testarea nu înseamnă neapărat să și iasă lucrurile imediat. Testarea înseamnă să încerci să vezi care ar putea fi rezultatul, iar asta implică, normal, greșeala.” Nu are un alt vis profesional – nici în rolul de antreprenor spune că nu se vede: „Parcursul meu profesional n-a fost foarte planificat, în sensul că nu m-am gândit la 20 de ani că vreau să fiu ceva, la 30 de ani să fiu altceva etc. Să ajung în Rio de Janeiro nu îmi imaginasem. Tatălui meu și acum dacă îi spun că sunt CEO nu cred că înseamnă foarte mult pentru el asta – dar am văzut cumva că pot să-mi depășesc continuu limitele, iar aceasta este într-adevăr o satisfacție profesională foarte mare. Încerc în același timp să mențin o doză de normalitate, adică să rămân același om OK, cu viziuni mai actuale, prelucrate în 20 de ani de carieră. Acum sunt într-o poziție managerială importantă, dar tot în același domeniu m-aș vedea și peste zece ani, inclusiv ca inginer proiectant. De multe ori mă gândesc cred că mi-ar plăcea din când în când să mai fac și proiectare.”

Titlul pe care el însuși l-ar da textului care îi descrie cariera? „Omul de la Rețele Electrice”: „Îmi place să cred că rămân și chiar îmi doresc să rămân în zona de umanitate maximă, de confort emoțional și de preocupare față de ceilalți. Tehnologia e importantă, ingineria e frumoasă, e nemaipomenită, poți să construiești, să vezi efectul muncii tale. Dar până la urmă, cel mai important e modul în care este călătoria pe care ți-o faci și pentru ceilalți. Mi-ar plăcea să fiu recunoscut și cunoscut pentru omul care am fost, nu neapărat pentru megainginerul care îmi imaginez eu că aș fi sau aș putea fi.”     ■

Zece sfaturi pentru un tânăr aflat la început de carieră:

1. Fii entuziasmat de ceea ce faci și menține-ți entuziasmul.

2. Atunci când îți alegi meseria, alege ceva ce îți place să faci.

3. Fii deschis să înveți lucruri noi.

4. Fii foarte mobil – să ai disponibilitate să călătorești, inclusiv când vine vorba de muncă.

5. Banii sunt importanți, dar nu primordiali.

6. Construiește foarte multe conexiuni, mai ales în zona profesională. Acest aspect este ideal pentru pentru viitor, pentru că aceste conexiuni, incredibil sau nu, durează ani – ani în care te reîntâlnești cu oameni, împarți experiențe și dezvolți tot felul de parteneriate care sunt incredibile din toate punctele de vedere, atât profesional, cât și personal.

7. Nu-ți construi restul vieții în funcție de profesie.

8. Există culturi și culturi. Dacă cineva identifică o cultură care-i place mai mult, să nu ezite să o acceseze.

9. Încearcă să alegi mereu echipe care te provoacă, dacă vrei să crești. E foarte ușor să te blazezi, e foarte ușor să te obișnuiești cu un ambient, dar dacă ești stimulat continuu, provocarea vine cu un impact și în zona profesională. 

10. Comunică foarte bine, spune tot ce ai pe suflet (iar acest sfat este prioritar, nu l-aș pune pe un loc final al listei). Rezultatul poate fi incredibil.

O nouă identitate

În data de 25 octombrie 2023, Grupul PPC a anunțat finalizarea tranzacției prin care a achiziționat participațiile deținute de către grupul Enel în România, încheind cu succes prima sa extindere majoră pe piața externă. Companiile Grupului PPC în România sunt companiile de furnizare a energiei electrice PPC Energie și PPC Energie Muntenia (cu aproximativ 3 milioane de consumatori rezidențiali, companii și instituții); companiile care activează în domeniul distribuției de energie electrică, Rețele Electrice Banat, Rețele Electrice Dobrogea și Rețele Electrice Muntenia (care distribuie anual  aproximativ 15 TWh de energie electrică prin peste 134.000 km de rețea – linii electrice subterane și aeriene de înaltă, medie și joasă tensiune) și PPC Renewables, companie axată pe producția de energie eoliană și solară (în prezent, compania a ajuns la o capacitate totală instalată de aproximativ 600 MW a centralelor eoliene și fotovoltaice în România, din care aproximativ 100 MW în fotovoltaice și 500 MW în eoliene, în timp ce proiectele în curs se ridică la 5 GW); precum și compania de mobilitate electrică PPC Blue, axată pe furnizare de soluții integrate de mobilitate electrică persoanelor fizice, companiilor și administrației publice din România.

Sursa: site-ul companiei