Matei Sumbasacu: Într-o zonă expusă hazardului seismic, unde se întâmplă cutremure, nu există clădiri fără risc seismic, există clădiri care au un nivel de risc seismic scăzut și clădiri cu un nivel mare de risc seismic
Anul acesta, în martie, s-au împlinit 45 de ani de la ultimul mare cutremur din România și, chiar dacă amintirile tragediei au rămas întipărite în memoria colectivă a românilor, informațiile referitoare la vulnerabilitățile clădirilor în care trăim sunt în continuare…
Anul acesta, în martie, s-au împlinit 45 de ani de la ultimul mare cutremur din România și, chiar dacă amintirile tragediei au rămas întipărite în memoria colectivă a românilor, informațiile referitoare la vulnerabilitățile clădirilor în care trăim sunt în continuare neclare, iar miturile legate de acestea continuă să se perpetueze. Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure și fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic (Re: Rise), și-a făcut o misiune din schimbarea acestei situații.
„Într-o zonă expusă hazardului seismic, unde se întâmplă cutremure, nu există clădiri fără risc seismic, există clădiri care au un nivel de risc seismic scăzut și clădiri cu un nivel mare de risc seismic, dar nu există clădiri fără niciun fel de risc. Nu există clădiri invulnerabile la cutremur, nici măcar centrala de la Cernavodă sau Casa Poporului nu se înscrie într-o astfel de categorie. Acea formulare are legătură cu faptul că respectiva clădire nu se găsește pe listele de clădiri expertizate”, descrie Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure și fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic (Re: Rise), una dintre cele mai folosite formulări când vine vorba despre anunțurile imobiliare.
Sumbasacu observa, în cadrul unei ediții speciale a webinarului Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, cu ocazia a 45 de ani de la cutremur, că puțini știu că formularea „fără risc seismic” este doar un mit, în contextul în care nu există clădiri fără niciun astfel de risc în zonele predispuse la cutremure – acele clădiri pur și simplu nu au fost încă expertizate. Potrivit lui Sumbasacu, listele clădirilor expertizate au înregistrate oficial rezultatele expertizării la primărie, dar numărul lor este foarte mic – în Capitală, de pildă, nici măcar 2% din fondul construit nu a fost expertizat din punct de vedere seismic.
În acest context, observă el, ar fi de preferat ca o clădire să fie încadrată într-o clasă de risc seismic III sau IV, care reprezintă clasele cele mai sigure, decât să nu apară pe o astfel de listă. Clasa a III-a de risc seismic include clădirile în care se așteaptă avarii în cazul unui cutremur mare, dar nonstructurale, iar clasa IV de risc seismic încorporează clădirile al căror comportament este în linie cu standardele actuale, acele clădiri ce s-ar comporta la fel de bine ca o clădire nouă.
Nici bulina roșie nu este lipsită de mituri, potrivit explicațiilor lui Sumbasacu.
Expertizarea tehnică este un proces laborios necesar dacă plănuim să și consolidăm clădirea respectivă, serviciu care costă între 1,5 – 2 euro pe suprafața construită – pentru un bloc interbelic, costul experizei tehnice s-ar ridica la între 5.000 și 6.000 de euro.
„Dacă clădirea respectivă nu are bulină, există mai multe riscuri. Există riscul ca, în primul rând, clădirea să fie încadrată în clasa I de risc seismic, adică să aibă bulină, dar bulina să nu apară pe fațadă. S-au demontat foarte multe buline – în București și în alte părți. De fapt, foarte multe buline roșii nici nu prea există; cel puțin în București, cam toate bulinele roșii s-au transformat în buline albe ca urmare a faptului că soarele le-a decolorat.”
De asemenea, în prezent, există foarte multe clădiri despre care cei de la Re:Rise spun că riscul este la fel de mare precum al celor din clasa I de risc seismic, dar care nu au bulină fiindcă sunt incluse în așa-numitele „categorii de urgență”. Acestea sunt alte liste incluse pe site-urile primăriei, clasificate însă în baza unor criterii mai vechi. „În acele categorii de urgență găsim clădiri care au fost expertizate în anii ‘90 după alte standarde și alte metode de clasificare a vulnerabilității și au fost găsite ca fiind foarte vulnerabile. După 1997 s-a schimbat sistemul de clasificare”.
Pe listele din București se află aproximativ 1.500 de clădiri înscrise în categoriile de urgență, clădiri care la reexpertizare (care este obligatorie pentru acele clădiri, dar care nu a fost realizată încă pentru toate acestea), ar intra, foarte probabil, în clasa I de risc seismic. „Așadar, când vorbim despre faptul că o clădire nu are bulină este ideal să analizăm și lista categoriilor de urgență, situație ce înseamnă că aceasta ar putea fi în clasa I de risc seismic, dar nu are bulină sau bulina a fost demontată. Pe scurt, faptul că o clădire nu are bulină nu ne spune în niciun caz că ar fi sigură”.
De ce nu au fost expertizate toate clădirile din Capitală? „Nu este un deziderat expertizarea tuturor clădirilor din București. Expertizarea unei clădiri este un proces care necesită resurse – atât umane – oameni foarte specializați –; dar și de timp, și bani, este un proces costisitor din toate punctele de vedere și este foarte potrivit atât pentru a estima vulnerabilitatea unei clădiri, cât și pentru a propune niște soluții de intervenție. Însă, pentru că expertizarea a evoluat într-un proces complicat, ne-am legat de mâini și de picioare și am ajuns în situația în care să nu vedem pădurea de copaci: ne uităm cu lupa la fiecare copac, dar nu știm cât de mare este pădurea – adică toată vulnerabilitatea clădirilor din București.” Matei Sumbasacu menționează că există inițiative la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale, reforme care au fost incluse și în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care vizează dezvoltarea unei unelte care să ajute la evaluarea la scară largă a fondului construit. „E adevărat, poate ne vor scăpa niște detalii, iar pasul următor ar fi să ne uităm cu lupa acolo unde va fi nevoie și să prioritizăm expertizarea, acesta este planul pentru următorii ani.”

Când vorbim despre faptul că o clădire nu are bulină este ideal să analizăm și lista categoriilor de urgență, situație ce înseamnă că aceasta ar putea fi în clasa I de risc seismic, dar nu are bulină sau bulina a fost demontată. Pe scurt, faptul că o clădire nu are bulină nu ne spune în niciun caz că ar fi sigură.
Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure și fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic (Re:Rise). Foto: Mediafax
Din datele pe care Re:Rise le are, incomplete însă până acum, există mai multe zone riscante în București. „În mod evident vorbim despre centrul Capitalei. Orașul a crescut concentric, cu nucleul său de clădiri, stratul cel mai vechi de clădiri fiind concentrat în mijlocul orașului. Avem acolo, de asemenea, străzi înguste și o posibilitate de blocare a unor segmente de drumuri după cutremur, ca urmare a faptului că vor apărea acolo dărâmături.” De asemenea, pe baza informațiilor centralizate de ei (și publicate pe platforma dupacutremur.ro), reiese că centrul Bucureștiului are un risc foarte mare de a fi izolat, în special anumite zone din acesta, cum ar fi zona Hristo Botev – Colței; Calea Victoriei și diferite străzi adiacente. Tot pe acea hartă, cei care au curiozitatea pot observa și situația cartierelor „dormitor”: „Să spunem Doamna Ghica: dacă ne uităm în acea direcție, vedem cum unele clădiri apar a fi vulnerabile, altele nu apar, acestea fiind clădiri tip, făcute de aceiași oameni, în același timp aproape, cu aceleași materiale, singurul lucru care diferă în mod semnifcativ, de la clădire la clădire, este stratificația geologică, straturile de pământ pe care este construită clădirea. Ne întrebăm – când vedem, de exemplu, la Doamna Ghica că 3 din cele 20 de blocuri identice au fost încadrate în categorii de urgență sau în clasa I sau II de risc seismic, ce se întâmplă cu celelalte clădiri similare?”
Motivul este că acestea nu au fost expertizate, explică specialistul, care punctează și că dacă o expertiză s-ar realiza în cazul acestora, ar intra, foarte probabil, I sau II de risc seismic. Menționează, de asemenea, că o problemă despre care nu se vorbește încă suficient și care probabil va deveni o temă în următoarea perioadă ține de blocurile din secțiuni tip, din cartierele dormitor. De exemplu, secțiunea OD (cu orientare dublă n.red.): „În 1977 a existat un colaps al unei secțiuni OD în cartierul Militari, iar în tot Bucureștiul există astfel de clădiri. Aceste clădiri tip au fost analizate ulterior și s-au găsit vulnerabilități inerente ale acestui tip de secțiune, care apare în nenumărate locuri din București, iar blocurile care sunt construite conform secțiunii OD sunt foarte vulnerabile. Nu putem vorbi despre zone periculoase fiindcă nu avem suficiente date ca să facem o comparație între centrul Bucureștiului și cartierele dormitor, unde nu s-au făcut atât de multe expertize și care par astfel mai puțin vulnerabile”.
1 din 2 români nu știe sau are falsa impresie că nu există acțiuni pe care le poate face acum pentru a se proteja în cazul unui cutremur
>80% dintre respondenții care își caută locuințe nu ar achiziționa proprietăți cu risc seismic de gradul I sau II
35% dintre respondenți au falsa impresie că există clădiri fără risc seismic
Sursa: sondaj realizat de Storia.ro în baza unui chestionar publicat pe Storia.ro și
OLX Imobiliare în perioada octombrie 2020 – februarie 2021, unde au răspuns 2.967 de respondenți la nivel național