Martor la transformarea în cenușă a opt secole de istorie
Stupoare, agitație, nedumerire, pe alocuri panică, cam aceasta ar fi descrierea în câteva cuvinte a scenei pe care am suRprins-o aflându-mă în mijlocul mulțimii care privea cum flăcările mistuie un simbol al creștinătății și al Parisului.
Eram într-o deplasare de presă la Paris, iar pe 15 aprilie, la ora locală 19, aveam programată o vizită la centrul Pompidou, pentru a vedea atelierul lui Constantin Brâncuși. Ajunsesem cu vreo 15 minute mai devreme, însă, centrul fiind închis pentru public după ora 18, am așteptat puțin după ora 19 pentru ca echipa de pază să îmi permită accesul. În timp ce așteptam, am văzut un fum gros, portocaliu, care acoperea cerul deasupra pieței. „Notre Dame!”, s-a auzit de undeva.
Următorul lucru pe care l-am auzit era rugămintea coordonatorului nostru de grup să nu mă îndrept spre zona din care venea fumul gros. Imediat ce am trecut de clădirea centrului Pompidou, am văzut cum flăcările cuprinseseră deja turla principală a catedralei. Mii de oameni de pe bulevard se îndreptau către direcția focului, unii filmând, alții cu mâinile la gură și privirea supefiată, alții plângând.
Până am ajuns la piciorul podului d’Arcole de peste Sena, deja se adunaseră numai în raza mea vizuală zeci de mii de oameni care priveau flăcările. Pe o parte a râului Sena era mistuit de flăcări un simbol al Parisului și al creștinătății, pe cealaltă parte miile de oameni priveau încremeniți, se luau în brațe sau plângeau, filmau și transmiteau live pe rețelele de socializare. Sirenele se auzeau din toate direcțiile, în timp ce un elicopter survola zona, însă autoritățile păreau neputincioase în fața flăcărilor care, cu fiecare minut ce trecea, erau întețite de vântul care bătea.
M-am așezat pe marginea unei construcții ce părea a fi o fântână arteziană și am început să scriu un text pentru cititorii noștri, însă nu îmi găseam cuvintele ca să descriu ce se întâmplă în jurul meu. Încercam să transmit reportajul în redacție (fără succes, din cauză că nu mai aveam semnal pe telefon în mulțimea de oameni), când un vuiet a străbătut piața, dublat de un vaiet general al mulțimii. Turla principală cedase sub flăcări și se prăbușea sub privirile întregii lumi.
Flăcările și-au continuat avântul și nu s-au oprit până nu au decimat tot acoperișul catedralei. Am încercat să mă apropii mai mult, însă autoritățile franceze extindeau perimetrul de siguranță – în curând au evacuat ambele poduri din proximitatea locului în care mă aflam.
Înconjurat de mii de oameni, primesc un telefon de la coordonatorul de grup: „Răzvan, te rog frumos să vii chiar acum înapoi, CNN transmite că s-a confirmat că este vorba de un atac terorist!”. În momentul acela m-am uitat la miile de persoane în jur și mi-am imaginat cum ar primi vestea dacă pericolul exista într-adevăr. Căutările de pe Google mi-au arătat că a existat un tweet de la o anumită persoană care susținea așa ceva: „CNN can now confirm that Notre Dame fire was caused by an act of terrorism” („CNN poate să confirme acum că focul de la Notre Dame a fost cauzat de un act de terorism”), dar nicio altă informație. O știre care s-a dovedit a fi falsă, dar m-am îngrozit numai la gândul panicii care s-ar fi putut crea acolo. La insistențele colegilor din presă, m-am îndreptat către grupul nostru, care finalizase vizita la atelierul lui Constantin Brâncuși de la Pompidou.
Pe drum, în apropierea centrului, 10-15 persoane erau adunate și se uitau la un show de stradă, în cadrul căruia cinci bărbați dansau pe muzica unui sistem audio portabil. Privitorii păreau încântați și total deconectați de incendiul care, la 500 de metri de ei, mistuia catedrala Notre Dame din Paris, iar fumul umplea orizontul de deasupra artiștilor stradali.
Flăcările au fost stinse complet abia după aproape 14 ore. Pagubele și costurile reconstrucției încă nu au fost evaluate, însă încă din primele ore donațiile pentru refacerea catedralei au curs, în mai puțin de 24 de ore strângându-se aproape un miliard de euro.
Cele 16 statui din cupru care decorau turla, reprezentând cei 12 apostoli și patru evangheliști, fuseseră îndepărtate pentru restaurare cu doar câteva zile înainte de incendiul devastator. Relicvele prețioase aflate în vârful turlei au fost însă distruse după ce aceasta s-a prăbușit. Pe lângă daunele provocate de căldura excesivă, pompierii afirmând că temperaturile au ajuns la 800 de grade Celsius, experții va trebui să evalueze daunele cauzate de cantitățile mari de apă pe care pompierii le-au turnat în clădire.
Francois-Henri Pinault, președinte și CEO al grupului Kering care deține brandul Gucci, și tatăl său, François Pinault, vor dona 100 de milioane de euro prin compania Artemis, potrivit unui anunț lansat de familie.
Rivalii lor, familia Arnault, au ieșit doar la câteva minute distanță și au anunțat că vor da 200 de milioane de euro și vor pune la dispoziție expertiza și resursele arhitecturale și de design pe care le au prin intermediul grupului de lux LVMH, care cuprinde branduri precum Louis Vuitton și Moët.
De asemenea, și companiile românești au anunțat donații, prima fiind UiPath, prima companie românească din tech evaluată la un miliard de dolari, care a promis un milion de euro.
Catedrala Notre Dame din Paris, un monument ridicat în cinstea Fecioarei Maria, a fost construită între secolele XII și XIV, arhitectura de stil gotic fiind considerată una reprezentativă pentru arhitectura franceză. A avut o înălțime maximă de 69 de metri. Localizată în centrul capitalei Franței, este și sediul Arhiepiscopiei Parisului. A avut o capacitate de circa 10.000 de persoane, iar aici a avut loc ceremonia de încoronare a lui Napoleon.
Catedrala a avut o istorie tumultuoasă, care a culminat cu incendiul de anul acesta. În 1790, în timpul Revoluției Franceze, catedrala a fost profanată. Este considerată cel mai vizitat loc din Europa, cu circa 13 milioane de turiști anual.