Marocul, exemplul perfect de cum Africa de Nord poate deveni noua Europă de Est pentru companiile occidentale care vor costuri mici și pentru investitorii chinezi care au pus ochii pe UE

Companiile germane și alți jucători industriali mari occidentali ame­nință că își mută liniile de pro­duc­ție în țări mai prietenoase, cu energie ieftină și costuri mici, iar guverne precum cele ale Ungariei și Poloniei le primesc cu brațele deschise, ispitindu-le cu subvenții generoase. Se lasă ademenite acolo și companii asiatice sau americane.

Însă o pro­blemă care în curând va limita atracția econo­miilor est-europene pentru in­ves­ti­torii străini mari este penuria de forță de mun­că. Ungaria, unde politica de industriali­zare for­țată din ultimul deceniu a dus la crearea a peste un milion de locuri de muncă, importă deja mun­citori din afara UE pentru a acoperi deficitul de forță de muncă creat de zecile de fabrici care se construiesc în fiecare an. Însă cu o astfel de criză nu se confruntă țările nord-africane.

Sunt și mai ieftine, au și resurse naturale și un potențial uriaș de producere de energie solară și eoliană, iar unele se dezvoltă accelerat. Dacă pe scena politică regională se instalează și stabilitatea, Africa de Nord poate deveni un concurent economic formidabil pentru Europa de Est. Cu o industrie auto bine repre­zen­tată de companii mari in­ternațio­nale și cu exporturi agricole în creștere puternică, Marocul este deja, și este ajutat să se dezvolte de războiul co­mercial dintre Occident și China.

Uzinele grupului fran­cez Renault din Maroc pro­duc mai multe mașini Dacia decât cele din Româ­nia, ast­fel că această țară este bine stabilită în industria auto globală. Acolo mai produc autovehi­cule și mo­toare Stellantis, tot o mare companie fran­ceză, și BYD din partea Chinei.

Astfel de giganți industriali atrag constelații de furnizori, și cum în Europa crește curentul electromobilității, au început să-și construiască fabrici acolo și producători de baterii din China. La agricultură, Marocul a devenit o superpu­tere africană cu exporturi în creștere mai ales în Uniunea Europeană.

Dacă România a exportat produse agroalimentare, excluzând cereale, semințe și animale vii, de 1,5 mi­liarde de euro în primul se­mes­tru al acestui an, numai ex­porturile marocane de fruc­te și legume către UE la șase luni ating această va­loare. Anul trecut, ex­por­tu­rile totale agroali­men­tare s-au situat la 7,5 mi­liarde euro, nivel în creștere cu 20% și atins pentru prima dată în istorie. Industria nu poate crește fără energie, iar guvernul marocan are planuri mari cu producția de energie regene­rabilă și mai ales cu exportarea ei în UE.

Însă tocmai aici este cea mai mare slăbi­ciune economică a acestei țări. În prezent, Marocul depinde de importuri pentru a acoperi 90% din consumul de energie, potrivit unei analize BBC. În 2021, peste 80% din producția de electricitate a fost obținută prin arderea căr­bu­nelui, a gazelor naturale și motorinei. Contri­buția energiei eoliene a fost de doar 12% și a celei solare de numai 4,4%.

Dar ambițiile sunt mari. Planurile actuale prevăd ca până în 2030 peste 50% din electri­ci­tate să provină din surse regenerabile și ca e­ner­gia să fie exportată în UE și Marea Britanie prin cabluri submarine. Sunt planuri „nebu­nești“, după cum recunoaște chiar Xlinks, start-up­-ul care vrea să aducă electricitate curată marocană pe piața britanică printr-un cablu pe sub mare cu o lungime de 3.800 de kilometri.

Gaia Energy, unul din liderii energiei verzi din Maroc, dezvoltă proiecte de energie eoliană și solară despre care spune că pot acoperi până la 4% din nevoia de electricitate a Germaniei și Italiei. Gaia, dar și alte companii, se orientează și spre hidrogenul verde, produs cu ajutorul energiei regenerabile. Pentru astfel de planuri este nevoie de investiții mari, de fabrici și specialiști. O parte din bani vin de la Banca Mondială, care a adus câteva milioane de dolari pentru dezvoltarea sectoarelor de profil.

Dacă lucrurile merg bine, economia maro­cană va primi un impuls considerabil. Forța de muncă nu lipsește, rata șomajului fiind de peste 11% – față de minime istorice în statele est-euro­pene. Însă, se întreabă BBC, cât de sănătoasă va fi pentru economie prioritizarea exporturilor de energie în dauna satisfacerii nevoii interne? Companiile chineze nu-și pun astfel de între­bări, sau nu cred că economia marocană va muri de foame când are brânza în traistă.

Anul acesta mai multe companii chineze și-au anunțat intenția de a produce în fabrici marocane baterii pentru mașini electrice. Gru­pul chinezo-european Gotion High-Tech (cu VW în acționariat) a anunțat că va face acolo o gigauzină de 6 miliarde de euro. Tinci Materials Technology, care produce materiale pentru ba­terii, a anunțat în vară o investiție de 280 mili­oane de dolari în Maroc, menționând printre a­trac­țiile acestei țări resursele bogate de roci fos­fatice (din care se extrag materii prime nece­sare producției de baterii cu litiu), poziția geo­grafică bună și stabilitatea politică.

Săptămâna trecută, Huayou Cobalt din China și LG Chem din Coreea de Sud au spus că vor construi o rafinărie pentru litiu și o fabrică de materiale pentru baterii în Maroc. Valului i s-a alăturat CNGR Advanced Material, companie chineză și unul dintre cei mai mari producători de materiale pentru baterii, care vine cu o investiție de două miliarde de dolari în Maroc. Investiția a venit și cu avertismentul că companiile chineze evită sau amână investițiile directe în SUA și UE din cauza jocurilor geopolitice și a timpului lung de așteptare pentru primirea autorizațiilor.

Astfel, Marocul este câștigătorul nesperat din războiul comercial dintre SUA și China, notează Financial Times. Această țară este în poziția ideală pentru a servi și piața europeană și pe cea americană. Este apropiată geografic de Europa în timp ce interesul UE pentru Africa de Nord crește și are un acord de comerț liber cu SUA. După modelul Ungariei, unde companiile germane vin pentru a se întâlni cu companii chineze și consuma gaze rusești, Marocul este văzut ca o punte rapidă pentru companiile chineze către piețele vestice.