Marius Boloș, un gentleman la București, printre artiștii lirici

Marius Boloș este un artist liric destul de atipic printre semenii săi. Un Gentleman la București. Un bun simț extraordinar, un suflet primenit în Ardeal, o dedicare în continuă învățare a tehnicii muzicale și un respect pentru colegii de breaslă și artiști în general, care nu îi este pe măsură compensat.

de Georgiana Gheorghe,
colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă

Pe basul Marius Boloș l-am remarcat acum 6 ani, când mi-am reluat obiceiurile din facultate, de a frecventa ritualic opera și teatrul. M-a impresionat extraordinar de mult în rolul Méphistophélès, din „Faust“-ul lui Charles Gounod. A interpretat perfect rolul complex al personajului, de la ludic la diabolic, trecând prin toate nuanțele de caracter. În actul IV – Noaptea Valpurgiei – domina efectiv scena, chiar și atunci când nu interpreta nicio arie. Mi se întâmplă rar să apreciez rolurile interpretate de bas sau bariton, întrucât urechea și inima îmi sunt legate într-un fel straniu și, la nivel mental, prin asociere cu rolurile negative în care ei sunt de cele mai multe ori plasați de compozitori, resping și tonalitatea joasă a vocilor lor. Marius însă, vine să îmi mai îmbuneze această percepție.

Am avut ocazia să discutăm de mai multe ori și, de fiecare dată, personalitatea lui manierată, elegantă și calină m-a ajutat să fac încă un pas către rolurile interpretate de bas-baritoni. Apogeul acceptării a fost chiar opera „Oedip“, recent montată la Opera Națională București, o operă dominată de voci masculine baritonale. Deși îl iubesc pe Enescu, nu am putut merge să văd vechea montare a Operei bucureștene. Afișul cu distribuția nu m-a convins. În noua montare în regia lui Stefano Poda, distribuția este generoasă și poți alege.

Marius Boloș este un artist liric destul de atipic printre semenii săi. Un Gentleman la București. Un bun simț extraordinar, un suflet primenit în Ardeal, o dedicare în continuă învățare a tehnicii muzicale și un respect pentru colegii de breaslă și artiști în general, care nu îi este pe măsură compensat, în opinia mea. L-am văzut în aproape toate operele în care are rol și în mai multe concerte și, de fiecare dată, am avut aceeași bucurie la final de spectacol. Ajuns la maturitate deplină în carieră sunt foarte curioasă cum va evolua, având în vedere ritmul foarte lent de proiecte noi în universul operistic românesc. Vă invit să citiți interviul cu basul Marius Boloș și să îl căutați pe afișele calendarelor operelor din țară sau ale concertelor de la filarmonici, Ateneu sau Casa Radio.

În ce spectacole te pot vedea iubitorii artei lirice? Care este cea mai longevivă producție a ONB în care ai rol?

Chiar dacă mai este puțin până la finalul stagiunii, sunt câteva spectacole pe care le am în repertoriu și le joc în următoarea perioadă, așa că vă aștept cu mare drag în sala Operei Naționale din București. Pe data de 10 mai va fi un spectacol „Don Carlo” de G. Verdi, în care interpretez rolul Marelui Inchizitor. Acest rol este unul care mă reprezintă și pe care îl joc cu foarte multă plăcere. Pot spune că este unul dintre rolurile mele preferate. Pe data de 19 mai va fi un nou un spectacol „Tosca” de G. Puccini. Ambele spectacole au distribuții de excepție, Aurelia Florian și Carmen Topciu, două voci remarcabile de talie internațională. Apoi, la finalul lunii iunie, pe 29 și 30, vom avea premiera operei mozartiene „La clemenza di Tito”. Regia poartă semnatura lui Tompa Gabor, iar scenografia, Adrian Damian.

Cea mai longevivă producție a ONB în care mă regăsesc și eu este spectacolul „Madama Butterfly”, de G. Puccini, a cărui montare împlinește anul acesta 70 de ani.

Care rol îți este cel mai aproape de suflet? Pe portativul cărui compozitor te simți în elementul tău, simți că timbrul tău se lipește cel mai bine?

Cred cu certitudine că în viața fiecărui artist al scenei lirice vine o vreme când știe ce este „scris pentru vocea lui“. Wagner și Verdi sunt, fără îndoială, în vârful preferințelor mele. Admir genialitatea gândirii muzicale, de a sparge granițele sonorităților tradiționale pe care apoi le împletesc cu fragilitatea sentimentului pur. Astfel au reușit să creeze opere atât de captivante și profunde. Dacă mă raportez la rolurile de care sunt legat sufletește, acestea sunt cele care mă pun în dificultate și pot scoate din vocea mea cele mai variate culori timbrale, conturând personaje intense și complexe. Mă simt foarte apropiat de personaje precum Hagen din „Götterdämmerung” și Marele Inchizitor din „Don Carlo”. Aceste roluri îmi permit să explorez întregul ambitus al vocii mele și să transpun în muzică cele mai înălțătoare emoții și trăiri. Sunt un om norocos și fericit pentru că pot trezi la viață un personaj dramatic sau comic și pot împărtăși această experiență și pasiune cu publicul.

Mi-aș dori ca R. Wagner să fie nelipsit în programul stagiunilor viitoare.

Se apropie vacanța de vară dintre stagiuni. Ce proiecte ai pentru vară pe plan artistic?

Am câteva debuturi la care lucrez. Unul dintre ele îl reprezintă rolul toreadorului Escamillo din opera „Carmen” de Bizet.

Ai colaborări internaționale, cu alte opere din Europa sau din afara spațiului european?

Momentan nu am. Am avut câteva colaborări cu opere din Germania, Norvegia și Bulgaria care mi-au adus mari satisfacții profesionale și au adus o valoare semnificativă proiectelor mele. Sunt și în căutarea unei agenții de impresariat artistic, deoarece în Europa funcționează lucrurile mult mai bine așa.

De trei ani, la începutul verii, ONB organizează Bucharest Opera Festival. Care este opinia ta referitor la acest ambițios proiect?

Consider că Bucharest Opera Festival este o inițiativă strălucită și necesară în peisajul cultural al capitalei noastre. Este impresionant de văzut cum acest festival și-a câștigat o recunoaștere internațională în doar trei ani de la debut. Apreciez eforturile și dăruirea managementului ONB în organizarea acestui eveniment, care aduce bucurie și artă în inimile publicului nostru și oferă posibilitatea de a vedea titlurile reprezentative ale celorlalte opere din România pe scena bucureșteană.

La ce festivaluri de operă ți-ar plăcea să mergi cu producții ale ONB sau cu ale altor teatre lirice cu care colaborezi?

Visul meu este să cânt la Arena di Verona, unul dintre cele mai iconice locuri din lume pentru operă. Atmosfera istorică și prestigiul acestei scene ar fi cu adevărat incredibil de experimentat, iar posibilitatea de a performa în acest cadru grandios ar fi o onoare fără egal.

Mi-ai spus că în afara rolurilor de operă, ești activ și în corul bisericii. Ce simți că îți aduce acum această colaborare? Făcând trecerea de la seminar către operă ți-ai dorit să nu pierzi legătura cu repertoriul coral de gen?

Colaborarea mea în corul bisericii aduce o dimensiune spirituală și comunitară aparte. Este o modalitate de a mă conecta cu muzica sacrală și de a împărtăși această experiență cu alți credincioși. În timp ce mă îndreptam către operă, mi-am dorit să păstrez legătura cu repertoriul coral deoarece consider că este o parte importantă a formării mele muzicale și îmi îmbogățește perspectiva artistică. De 18 ani, de când sunt în București, activez constant și în acest domeniu. Mi-am făcut mulți prieteni aici și am trăit momente foarte frumoase.

Cu ce alte instituții culturale colaborezi pentru opere în concert? Te-am văzut destul de des la Casa Radio.

Colaborez cu toate instituțiile culturale din România, atât opere, cât și filarmonici. Opera din Constanța este singura instituție unde încă nu am cântat, dar cu siguranță se va ivi acestă oportunitate.

Ai un artist liric care te inspiră și îți este model?

Sunt foarte mulți artiști pe care îi urmăresc și îi admir, dar cel care mă impresionează cel mai mult este Luciano Pavarotti. Uneori îmi doresc să fi fost tenor… Admir nu doar talentul său vocal extraordinar, ci și pasiunea și devotamentul pe care le-a adus în fiecare interpretare, completate cu o tehnică vocală fără cusur. El reprezintă un model pentru mine prin dedicarea sa față de arta operistică și abordarea sa autentică a muzicii. În afară de Luciano Pavarotti, îmi atrag atenția și alți artiști lirici, printre care se numără basul italian Cesare Siepi, basul american Samuel Ramey și basul finlandez Martti Talvela. Fiecare dintre acești interpreți aduce unicitate și profunzime în interpretările lor, contribuind la diversitatea și bogăția artei vocale.

Ce simți că lipsește universului artei lirice în România? Personal, am constatat ca sunt premiere destul de rare, se montează aceleași opere consacrate și foarte cunoscute. Crezi că nu există public pentru titluri noi? Buget sau regizori?

Este adevărat că în România, în universul artei lirice, lipsește uneori diversitatea în ceea ce privește selecția operelor montate și inovația în regii. Se montează adesea aceleași opere consacrate și cunoscute. Există mai multe motive posibile pentru această situație, printre care pot fi incluse bugetul limitat, lipsa de resurse financiare pentru producții mai elaborate, precum și lipsa de regizori și echipe artistice specializate care să aducă idei noi și proaspete în interpretarea operelor. De asemenea, există uneori o teamă de a risca cu titluri noi din cauza incertitudinii în ceea ce privește atragerea publicului. Cu toate acestea, ar exista probabil un public interesat de titluri noi și abordări creative, iar o mai mare diversitate și inovație ar putea aduce un suflu nou în peisajul operistic din România. Un exemplu de luat în seamă este noua montare a operei „Oedipe” de G. Enescu de pe scena Operei bucureștene, în regia lui Stefano Poda și conducerea muzicală a lui Tiberiu Soare, spectacol care s-a jucat cu casa închisă la toate reprezentațiile și care a reușit să-l plaseze pe Enescu pe înaltele culmi ale geniului creator.   

Bio

Basul Marius Boloș abordează o variată paletă repertorială și stilistică, timbrul și tehnica sa fiind calități remarcate în lucrări de la Bach și Mozart la Verdi și Wagner, fiind unul dintre cei mai valoroși artiști ai generației sale.

Odată cu debutul în Regele Heinrich din opera „Lohengrin” de R. Wagner în 2011 pe scena Operei Naționale București sub bagheta maestrului Cristian Mandeal se conturează viitorul drum spre repertoriul de bas dramatic. Urmează apoi debuturi încununate de succes în Zaccaria din opera „Nabucco” și Marele Inchizitor din opera „Don Carlos” de G. Verdi, Tiresias în opera „Oedipe” de G. Enescu, în Hagen din opera „Götterdämmerung” de R. Wagner.

Este solist angajat al Operei Naționale din București și solist invitat pe toate scenele importante din România, atât ale teatrelor de operă, cât și de concert.

A susținut spectacole de operă și concerte în Germania, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova și Norvegia.

La formarea artistului au contribuit cursurile Facultății de Muzică din Oradea la clasa profesorului Marian Boboia și numeroasele masterclassuri cu mari artiști ai scenei lirice: soprana Petra Lang și Adrian Baianu (în cadrul Festivalului de la Bayreuth), Ionel Pantea, Nelly Miricioiu, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco, Leontina Văduva, Marina Krilovici, Marcello Giordani.

A fost bursier al Studioului de Operă din Budapesta și laureat al mai multor concursuri de interpretare.

A colaborat cu dirijorii Frederic Chaslin, Christian Badea, Cornel Trailescu, Cristian Mandeal, Iurie Florea, Adrian Morar, Tiberiu Soare, Vlad Conta, David Crescenzi, Iosif Ion Prunner, Alfaro Sainz, Jin Wang, Horia Andreescu, Marc Tardue și regizorii Stefano Poda, Andrei Șerban, Stephen Barlow, Mario de Carlo, Valentina Carrasco, Vera Nemirova, Alexander Hausvater, Alexandru Darie, Plamen Kartalov.

ŒDIPE de George Enescu

tragedie lirică în patru acte (șase tablouri) pe un poem de Edmond Fleg

Durată spectacol: 3 h 15 min cu 2 pauze

Spectacol în limba franceză cu supratitrare în limba română

Regie, decor, costume, lumini și coregrafie: Stefano Poda

Dirijor: Tiberiu Soare

Regizor asociat: Paolo Giani

Dirijori de cor: Daniel Jinga, Adrian Ionescu

Asistent coregrafie: Silvia Sisto

Asistent dirijor: Mircea Pădurariu

Asistenți regie: Paula Stoica, Claudia Machedon

Coordonator cor de copii: Smaranda Morgovan

Coordonatori de balet: Monica Petrică, Antonel Oprescu

Personajele:

Oedip – bariton

Tiresias – bas

Creon – bariton

Păstorul – tenor

Marele Preot – bas

Phorbas – bas

Paznicul – bas

Tezeu – bariton

Laios – tenor

Iocasta – mezzosoprană

Sfinxul – mezzosoprană / contralto

Antigona – soprană

Meropa – mezzosoprană

O femeie tebană – mezzosoprană

LOHENGRIN de Richard Wagner

Libretul de Richard Wagner

Durată spectacol: 4 ore, cu două pauze

Limba germană cu supratitrare în limba română

Regie: Silviu Purcărete

Scenografie și light design: Dragoș Buhagiar

Maeștri de cor: Daniel Jinga, Adrian Ionescu

Colaborator artistic regie: Rareș Zaharia

Asistent regie: Paula Stoica

Asistent decor: Vladimir Iuganu

Asistent costume: Andrada Chiriac

FAUST
de Charles Gounod

Libretul: Jules Barbier și Michel Carré după „Faust“ de J.W. Goethe

Limba franceză cu supratitrare în limba română

Durată spectacol: 4 ore 30 min, cu 3 pauze

Regia: Alexandru Tocilescu

Scenografia: Cătălin Ionescu Arbore

Coregrafia: Alexa Mezincescu

Mișcarea scenică: Roxana Colceag

Asistent de regie: Ștefan Neagrău

Maeștri de cor: Daniel Jinga, Adrian Ionescu

Maeștri de repetiții soliști: Laura Blică-Toader, Monica Petrică, Virgil Ciocoiu

Maestru de repetiții ansamblu: Raluca Ciocoiu