Marele boss vs. micul antreprenor

Citatul de mai sus îi aparține unui mare cineast independent, Jim Jarmusch. Este important pentru că stabilește, subtil, niște reguli importante în materie de inspirație; cineva grăbit ar putea crede că regizorul este de acord cu plagiatul, furtul de idei, contururi arhitecturale sau fraze muzicale. Nu este așa, omul spune de fapt că trebuie, pentru a fi creativ, să îți umpli mintea și inima cu idei, contururi arhitecturale sau fraze muzicale, cu intrigi de roman sau cu versuri – și firesc, din acest amalgam, se va naște inspirația.

Unde vreau să ajung? România vrea creștere economică și locuri de muncă. În actualul climat așa ceva nu este posibil – două treimi din întreprinzătorii din România reclamă scăderea cererii interne, iar jumătate sunt nemulțumiți de fiscalitatea excesivă, de inflație, de birocrație și de corupție. Singurele căi de a alimenta creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă sunt atragerea de investiții străine, fondurile europene și…. creativitatea.

Pentru investiții străine nu cred că ne calificăm, Europa în sine, Estul cu atât mai mult și România cu mult mai mult, în starea actuală, devorată de corupție, hoție și politicianism ieftin, și-au pierdut din atractivitate; în fondurile europene pur și simplu nu am încredere, s-au transformat fie într-un soi de șmecherii politicianiste, fie în mașinării năclăite în birocrație și nepăsare – este vorba de modul în care își achită statul obligațiile financiare, de exemplu.

Creativitatea însă o avem cu toții – și o companie bazată pe creativitate va învinge mereu. Cel mai bun exemplu este regretatul Steve Jobs și Apple – vă puteți închipui că tableta iPad a apărut cu numai 18 luni în urmă? Numai un an și jumătate și dispozitivul a indicat, practic, atât direcțiile de dezvoltare în IT, cât și un viitor cât se poate de sumbru pentru desktop, laptop și netbook. Cei mai mulți vor spune că nu putem spera noi, ca nație și nivel de dezvoltare să lansăm produse care să facă istorie. Păi tocmai aici e problema, că ne închipuim fie că suntem buricele pământului, fie cei mai netoți din lume, ambele chestiuni false.
Să mai identificăm două tendințe. Prima, au apărut deja și sunt din ce în ce mai multe companii care au început să își mute acasă unitățile de producție din China; Boston Consulting Group crede că undeva prin 2015 diferențele dintre “a produce în Statele Unite” și “a produce în China” vor dispărea pentru multe din bunurile produse acum în Asia. Salariile cresc în China cu 15 – 20% pe an, astfel încât avantajul forței de muncă ieftine va fi anihilat de productivitatea mai mare a muncitorilor occidentali. O serie de cheltuieli, cum sunt cele de transport, impozitele sau chiriile, vor începe să se apropie ca valoare. Consumul în creștere din zona emergentă a Asiei va determina marile corporații să se orienteze spre piața locală și să redeschidă capacitățile de producție din Occident. În joc vor intra alte state emergente, cum sunt Vietnam, Indonezia sau Mexic, dar acestea au serioase probleme de infrastructură și capabilități umane, alături de slaba productivitate sau corupția. Și asta ar fi o șansă pentru România.

A doua tendință, ieșirea din stagnare. Mulți antreprenori europeni prinși acum într-un soi de cerc vicios vor ieși din această zonă; este vorba de multele clone ale Facebook, Groupon sau Twitter. Întreprinzătorii se mulțumesc să cloneze ideile, iar investitorii se mulțumesc să le finanțeze, pentru că se fac astfel o mulțime de bani – povestea fraților Marc, Oliver și Alexander Samwer, care au dat lovitura adaptând la piața europeană proiecte precum eBay, Facebook si Groupon, este emblematică. Ulterior cei trei au vândut afacerile tot americanilor și au câștigat sute de milioane de dolari. Un grup de companii berlineze, grupate în jurul unui start-up pe nume 6Wunderkinder (Google!), își propune să determine Berlinul să iasă din stagnarea în care se află și să aducă inovația și creativitatea în locul copiilor la indigo. Dacă demersul lor va reuși, sunt sigur că și alții îi vor imita și vor marșa pe creativitate și inovație.

Găsesc și la noi idei din aceeași zonă: Ștefan Iordache, COO la Leo Burnett România, spune că, privind în retrospectivă, de-a lungul timpului ar fi trebuit să perceapă tarife mai mari clienților și să educe, astfel, piața. El crede că putea face mai mult în privința remunerării ideilor creative și că, din punctul său de vedere, atât publicitarii, cât și clienții trebuie să se întoarcă la îndrăzneala de acum 10 ani, când companiile nu erau reticente la experimente.

Primul experiment valabil, în cazul românilor, ar fi să realizeze că la baza capitalismului nu se află marele boss din spatele biroului, ci micul antreprenor.