Mareea crizei economice provocate de război urcă centimetru cu centimetru: Scumpiri la alimente, rafturi goale în magazine, cât mai rezistă lanțurile de aprovizionare?

Siguranța alimentară a României, vecină directă cu Ucraina, unde milioane de cetățeni au deja sau vor avea dificultăți majore în aprovizionare, începe să ridice semne de întrebare.

Războiul din Ucraina, iz­buc­nit acum mai bine de o săptămână după ce Rusia a invadat țara afla­tă la nord de România, a dus la o explozie a prețului la cereale pe burse, fapt ce a început să ridice o serie de semne de întrebare în ceea ce privește siguranța alimentară nu doar a celor două țări implicate în conflict – ambele jucători de top pe piața ce­rea­lelor -, ci și a celorlalte, inclusiv a Româ­niei, aflată în imediata vecinătate.

România este la rândul său unul dintre mari producători și exportatori agricoli din Europa, însă 2022 se anunță a fi un an dificil, pentru că fermierii sunt îngrijorați din cauza lipsei apei din sol, pen­tru că iarna nu a adus precipitații și nici zăpadă și Adrian Chesnoiu, mi­nistrul agriculturii, a anunțat recent că Româ­nia s-ar putea confrunta cu o se­cetă se­veră. Iar situația rezervelor de stat este și ea acută, conform datelor ZF din piață, dat fiind că organismul responsabil ține secrete cifrele, deși ele sunt de interes na­țional, mai ales în situația actuală.

„Rezerva de stat este un secret, dar avem stocuri de cereale în acest mo­ment“, spune Georgian Pop, preșe­din­te, cu rang de secretar de stat, al Ad­mi­nis­trației Naționale a Rezerve­lor de Stat, aflată în sub­or­dinea MAI. El nu a dat nicio altă informație.

Unii traderi de cereale susțin însă că la începutul anului a fost scoasă la vân­zare o parte din rezerva de stat, prin li­citație. De asemenea, ei afirmă că sto­curile s-ar situa la doar 300.000 de tone pentru grâu, în con­di­țiile în care popu­lația României con­su­mă 2 mi­lioane de tone de grâu anual. Alte 0,5 milioane de tone sunt folosite pen­tru sămânță, iar o cantitate similară (0,5 milioane de tone) merge pentru furaje, susțin specialiștii din agricultura românească.

Problema rezervelor de stat la ce­reale apare într-o perioadă în care pre­țul a explodat, grâul ajungând să fie cotat pe bursă vineri la 426 de euro/ tonă (pentru contrac­tele din luna martie), cu aproape 50% mai mult ca în 23 februarie. Această criză din indus­tria cerealelor se propa­gă în lanț în întreaga in­dustrie alimentară din toată lumea, dat fiind că orice război nu rămâne nici­odată o problemă locală, mai ales când țările implicate au un cuvânt greu de spus în anumite sectoare precum agricultura.

Ucraina, spre exemplu, este al doi­lea producător de grâu din Europa și produce anual 25-30 de milioane de tone, de 2,5-3 ori mai mult decât Româ­nia, potrivit USDA, Departamentul de Stat în Agricultură al SUA.

Jucători din industria alimentară vorbeau deja de scumpiri de prețuri de la finalul lui 2021, când inflația își ară­tase colții, dar când războiul era doar un scenariu. Acum estimările ini­țiale de preț sunt doar o amintire. Nicu Vasile, președinte al Ligii Asociațiilor Produ­că­to­rilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit esti­mărilor sale prețurile alimentelor vor crește cu alte 20% față de nivelul actual.

„Prețurile cărnii sunt volatile. Pe piața europeană au crescut, dar nu semnificativ. Prețurile în creștere la cereale vor duce la majorarea costurilor de producție a cărnii, iar pentru că în România avem și presiunea pestei porcine africane, va exista un avans“, spune și Dana Tănase, președinte al Asociației Române a Cărnii.

Presiunea pe industria alimentară e cu atât mai mare cu cât în Ucraina se discută deja de mai multe zile despre o întrerupere a producției și a lanțurilor de distribuție.

Fabricile de alimente sunt oprite, cel puțin cele din zonele de conflict, așa că s-ar putea discuta de o aprovizionare din vecini, inclusiv din România. Spre exemplu, grupul ame­rican Corteva, care are un birou comer­cial în Kiev, o stație de semințe în Stasi și un centru de cercetare în Tarasivk, a evacuat toate unitățile la începerea războiului.

„Este posibil (să apară o criză ali­mentară – n.red.). Depinde totul de cât du­rează operațuinile nebunești pe care le trăim în prezent. Marfă acum există parțial, dar depinde de zonă. Marea pro­blemă este transportul. Nu se găsesc ca­mioane și, din cauza fluxului masiv de persoane, dar și din cauza filtrelor de poliție, un transport ce dura anterior 6-8 ore se efectuează acum în 18-24 de ore“, spunea încă din primele zile de război executivul român Adrian Pascu, unul dintre cei mai puternici expați români, care a locuit în ultimii doi ani la Kiev, dar care a plecat împreună cu familia în ul­ti­mele zile din cauza invaziei ruse. El este general manager pentru lactate și nu­triție specializată pentru Danone Ucraina.

În ceea ce privește România, lan­țurile mari de retail spun că nu există mo­mentan probleme cu stocurile și nici nu se remarcă o schimbare a compor­ta­mentului de consum similară celei din pri­mele săptămâni de pandemie. Astfel, ro­mânii nu își fac stocuri de alimente și bu­nuri de larg consum nealimentare așa cum se întâmpla acum doi ani. Totuși, în zo­nele din apropierea graniței cu Ucraina se manifestă o creștere a co­șului de cumpărături față de în mod obișnuit.

„Acest lucru nu e însă neașteptat în contextul în care multă lume fie a cumpărat suplimentar pentru a duce la graniță ajutoare pentru cei care și-au părăsit căminele și s-au refugiat în România, fie găzduiește familii de refugiați, ceea ce a dus la creșterea con­su­mului familial“, spun reprezentanții Profi, o rețea de 1.500 de magazine.

La nivel macroeconomic, asi­gu­ra­rea securității alimentare trebuie să fie prin­cipala prioritate a guvernelor pen­tru următorii ani, întrucât toate trans­for­mările din ultimii doi ani vor ge­nera schimbări și neliniști sociale în multe țări, consideră Iani Chihaia, pre­ședinte al Asociației Naționale a Fabri­canților de Nutrețuri Combinate (ANFNC).

„Pe termen lung, consider că era clasicei teorii „cerere și ofertă“ a apus. În acest moment nu mai vorbim de o piață competitivă clasică, determinată de cerere și ofertă. Fluxurile mondiale de mărfuri sunt blocate de capacitatea de transport și livrare, de termenele și livrările pentru componente (ingrediente, piese și furnituri), fapt care afectează fundamental economia globală, împinge inflația și ne va conduce inevitabil către o criză economică globală.“

Totuși, sunt voci care spun că acest război între Rusia și Ucraina ar putea să pună România într-o poziție favorabilă.

„Competiția pe piața cerealelor este una globală, iar România poate să folosească acest domeniu ca o pârghie în poziționarea mai bună pe scena europeană și mondială“, spunea recent Florian Ciolacu, directorul executiv și Laszlo Becsek, președintele Clubul Fermierilor Români.

Prin ieșirea din scenă, cel puțin temporar, a Ucrainei și Rusiei, România se află în fața unui moment istoric, acela prin care poate demonstra piețelor internaționale că suntem un partener serios, redutabil și predictibil, spune Gabriel Razi, analist independent. În 2021, România a avut o producție totală de cereale de 34 de milioane de tone, un nivel record.

„Piața cerealelor în acest moment este extrem de lichidă așa cum nu a fost niciodată. Fermierii români, intermediarii din piață și exportatorii beneficiază de poate cel mai important ciclu de crștere de prețuri din istorie. Recoltele de anul trecut, cele pe care acum se bazează comerțul românesc, sunt cele care realizează volumele de tranzacționare, iar următoarele recolte de rapiță, orz și grâu vor ajunge în silozuri în aproximativ 3 luni. Situația din teren după ninsorile recente arată bine, condiția culturilor s-a îmbunătățit.“

Gabriel Razi recunoaște că într-adevăr, în urma acestui raliu de preț, vor fi perturbări de aprovizionare la nivel internațional. Situația se va simți și în România la rafturi, dar nu în totalitate. Unul dintre produsele la care se va simți creșterea este uleiul de floarea soarelui, unde Ucraina și Rusia fac aproape toate jocurile.

„În acest moment, Ucraina are stocuri nevândute de cel puțin 20 mil. tone, în special porumb. Acum nu se poate vorbi de accesarea vreunui stoc, dar aceste cantități există, iar distribuția loc geografică diversă face un proces de eventuală distrugere nerealist.“

Ucraina nu este doar un jucător important pe piața de cereale, ci și în industria alimentară în general. Spre exemplu, în 2020, UE a importat carne de pasăre din Ucraina în valoare de 124 de milioane de euro, arată datele Eurostat, fiind unul dintre cele mai importate produse agroalimentare. În ceea ce privește România, piața locală nu este dependentă de import la carne de pasăre, aici consumul fiind din producție internă în proporție de 98%. La carne de porc însă, importăm o bună parte din consum, la fel și la anumite legume precum cartoful.

Într-o piață puternic globalizată, importurile și exporturile sunt un lucru normal, însă în industria alimentară dependența cât mai mică de alte piețe face ca în situații de criză cum a fost cazul pandemiei și cum este acum cazul războiului să nu apară probleme de în ceea ce privește siguranța alimentară. O astfel de problemă poate deveni una de securitate națională.

În urmă cu doi ani, când pandemia începea să își arate colții în Europa, au existat câteva săptămâni de panică în care oamenii au cumpărat pentru stocare, astfel au golit rafturile magazinelor când a fost vorba de conserve, făină sau produse de curățenie. Această situație s-a suprapus și cu faptul că în lockdown au existat unele întârzieri în transportul de marfă din afara țării, fapt ce a dus la întreruperi temporare de stocuri. Panica și factorul psihologic au jucat un rol cheie în acea perioadă, ca de altfel în orice perioadă de criză.

Jucătorii din comerțul modern spun că activitatea se desfășoară momentan normal pe piața locală, dar toți ochii urmăresc cu atenție ce se întâmplă pe scena geopolitică europeană și mondială. Jucătorii din agricultură spun că deși există creșteri de prețuri și deși e un an agricol mai slab ca 2021, România poate produce suficient cât să își hrănească populația și să mai și exporte, chiar în Ucraina unde vor apărea primele probleme de aprovizionare.

„În tranzacțiile cu cereale nu există acte de binefacere, cumpărătorul va plăti marfa la finalul zilei indiferent de situația geopolitică a sa. Un exemplu în acest sens este Etiopia (o țară africană ce se confruntă cu un război civil – n.red.), care cumpără marfă prin licitații ONU. În pofida problemelor sale, marfa este plătită“, conchide Gabriel Razi.