Marea „demisioneală” postpandemică. De ce cred experții că dupa pandemie o să vină un val uriaș de oameni care își vor da demisia și se va crea multă incertitudine în companii

Pandemia și munca de la distanță au adus în viața angajaților schimbări care i-au făcut să-și reconsidere prioritățile, cariera, pasiunile și munca. Acum, când economia se redeschide și încrederea crește, angajatorii se pot aștepta la UN VAL – SAU MAI MULTE – DE DEMISII. La marea demisioneală.

Tendința încă nu s-a conturat, dar este anticipată de un număr în creștere de specialiști în domeniu și este sugerată de sondajele de opinie. „Marea «demisioneală» vine”, spune Anthony Klotz, profesor de management la Universitatea A&M din Texas, într-un interviu pentru Bloomberg. El a studiat schimbările făcute în carieră în ultimul timp de sute de angajați. „Când există incertitudine, oamenii au tendința de a rămâne pe loc, deci există demisii restante, intenții nepuse în practică în ultimul an”.

La acestea se adaugă revelațiile pe care le-au avut oamenii în timpul pandemiei – despre timpul petrecut în familie, munca de la distanță, naveta către locul de muncă, proiectele ce țin de hobby, viață și moarte și ce înseamnă toate acestea – și care îi pot face pe oameni să nu mai vrea un program de muncă de la 9 la 17 la birou. Klotz crede că în această vară, atât de la angajați, cât și de la angajatori este de așteptat multă incertitudine. Companiile vor bâjbâi în a găsi modalități de a-și păstra cultura și angajații, iar în aceste condiții multe vor oferi mai multe opțiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanță; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

Nu va fi clar dacă aceste opțiuni vor fi permanente, ceea ce va face dificil pentru angajați să decidă dacă să rămână sau să plece. Dar nu toți cei care se gândesc la demisie vor renunța la actualul loc de muncă. Mulți angajați nu doresc cu adevărat să demisioneze. Dacă firma lor le-ar permite să continue să lucreze de acasă sau să petreacă mai puține ore la birou, ei ar rămâne. Însă cea mai simplă și pertinentă întrebare pe care angajatorul i-ar putea-o pune angajatului când acesta se va reîntoarce la sediu rămâne dacă încă mai vrea să lucreze pentru el, cred analiștii de la Bisnow, o platformă B2B pentru sectorul de imobiliare din SUA.

În ultimele luni a apărut o abundență de informații care sugerează un exod de proporții al angajaților, cel puțin în SUA, cea mai mare ecomomie a lumii. Un sondaj al Prudential realizat în martie arată că 1 din 4 angajați luau în considerare demisia. Ziaristul specializat în tehnologie Kevin Roose de la The New York Times crede că s-ar putea să vedem angajații mai tineri cedând tentațiilor economiei YOLO (You Only Live Once – nu ai decât o viață), alegând aventura după luni de stat în casă și strâns bani.

„Marea demisie” a atras atenția și revistei Quartz, care scrie că dacă sondajele de opinie recente sunt corecte, angajați din întreaga lume se vor lansa într-un joc de-a scaunele muzicale după redeschiderea birourilor și creșterea numărului de persoane vaccinate contra Covid-19. Peste 40% dintre persoanele care au răspuns în sondajul Work Trend Index al Microsoft, un studiu global realizat cu participarea a peste 30.000 de oameni din 31 de țări, au declarat că se gândesc să-și părăsească angajatorul anul acesta.

Studiul Prudential intitulat „Pulsul muncitorului american” a constatat că 25% dintre angajații din SUA se așteaptă ca „după ce amenințarea pandemiei va fi scăzut” să caute un nou angajator. Într-un sondaj mai restrâns, compania de software de recunoaștere din Toronto Achievers a descoperit că 52% dintre angajații nord-americani intenționau să caute un nou loc de muncă în 2021.

Pentru referință, înainte de pandemie, procentul era de 15 %, potrivit Mercer, o companie de consultanță în domeniu. Într-un articol recent din New York Times, psihologul organizațional Adam Grant afirmă că mulți oameni se află într-o stare de „lâncezire” din cauza pandemiei și a constrângerilor aduse de aceasta. „Lâncezirea” se află undeva între depresie și stare de bine, de pozitivism; erodează motivația și capacitatea de concentrare. „Omul se simte ca și cum s-ar târî prin zilele sale, ca și cum și-ar privi viața printr-un geam aburit”, a explicat Grant. „Și aceasta ar putea fi emoția dominantă a anului 2021.”

Companiile vor bâjbâi în a găsi modalități de a-și păstra cultura și angajații, iar în aceste condiții multe vor oferi mai multe opțiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanță; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

Cu siguranță, cercetările Prudential sugerează că persoanele care intenționează să caute un nou loc de muncă au legătură cu sentimentul că s-au împotmolit. Dintre cei 25% din totalul respondenților care au declarat că intenționează să-și schimbe postul, 80% au spus că sunt îngrijorați de avansarea în carieră. Pandemia a condus la o „experiență foarte reală pe care angajații au avut-o în ceea ce privește lipsa progresului în carieră și o preocupare cu privire la dezvoltarea competențelor”, spune Rob Falzon, vicepreședinte la Prudential. Oamenii simt „că au lucrat foarte mult, dar că nu văd cu adevărat oportunități de a progresa”, adaugă el. Acest lucru se întâmplă în parte deoarece companiile au fost distrase de nevoile mai urgente, ca aceea de a supraviețui pandemiei sau cea de a-și păstra oamenii în siguranță. Studiul Prudential a constatat, de asemenea, că 72% dintre persoanele care doresc să-și găsească un nou loc de muncă sunt îngrijorate de competențele lor, comparativ cu 46% dintre angajați în general. Restricțiile impuse de carantină și lockdown par să fi împins companiile să adapteze automatizarea și alte forme de tehnologie inteligentă într-un ritm mai rapid decât s-a anticipat anterior.

Este posibil ca angajații să se gândească acum: „Trebuie să rămân mobil deoarece trebuie să-mi păstrez abilitățile proaspete pentru că ceea ce fac astăzi nu mă va pregăti pentru piața de mâine”, crede Falzon. Însă el dă vina și pe o „disociere” de cultura companiei ca urmare a creșterii interesului pentru căutarea unui alt loc de muncă. De-a lungul unui an de muncă la distanță, mulți oameni au rămas conectați cu colegii cu care trebuie să vorbească zilnic, dar deseori le lipsesc al doilea sau al treilea inel al colegilor de la locul de muncă (sau ceea ce consultanții organizaționali numesc „legături libere”), spune Falzon.

Când nu luăm masa de prânz cu colegii sau nu luăm contact în mod regulat cu un grup larg de colegi, „nu mai avem o expunere largă la organizație”, explică psihologul, ceea ce îi face pe oameni mai deschiși la propunerile unui vânător de talente decât erau înainte, „pentru că se simt ceva mai puțin atașați emoțional”. De fapt, un studiu recent al Universității din Houston a constatat că satisfacția profesională este mai mult legată de colegi decât de interesul pentru rolul în sine. Atât timp cât angajatul nu urăște ceea ce face zi de zi, a avea relații pozitive cu colegii  pare să fie un indicator mai bun al mulțumirii de la locul de muncă.

Cercetătorii de la Microsoft atribuie următorul val de migrație a angajaților nemulțumirii față de echipele de conducere și faptului că acestea au pierdut legătura cu experiențele angajaților. Mai exact, angajați din Generația Z, din generația care este cel mai probabil să spună că intenționează să-și caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăți în a se împrieteni cu alții la muncă, în a introduce idei noi, în a spune și ei ceva în conversațiile de la întâlniri și în a se simți motivați. Alții caută un echilibru mai bun între viața profesională și viața privată; angajații, și în special salariații părinți, au spus că se simt epuizați, în timp ce 37% dintre toți respondenții la nivel global au spus că angajatorii lor le cereau prea mult într-o perioadă dificilă. Liderii de afaceri, pe de altă parte, s-au dovedit a fi «înfloritori».

Angajați din Generația Z, din generația care este cel mai probabil să spună că intenționează să-și caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăți în a se împrieteni cu alții la muncă, în a introduce idei noi, în a spune și ei ceva în conversațiile de la întâlniri și în a se simți motivați.

Cu siguranță, anul trecut, mulți oameni s-au simțit literalmente înnebuniți și gata să facă schimbări și pe tărâmurile din afara muncii. Dar cum munca este cea care care domină timpul majorității oamenilor, valoarea și cerințele la locul de muncă capătă o atenție specială. „Vreau ca fiecare zi să conteze la ceva la locul de muncă sau altfel îmi schimb rolul”, a fost unul din angajamentele enumerate pe LinkedIn de un britanic care, după ce a supraviețuit unui atac de cord, a elaborat un nou set de reguli pentru viață și le-a distribuit online, acestea fiind preluate de multă lume. (Primul său gând când l-a lovit durerea din piept a fost că aceasta s-a nimerit exact când nu trebuie  deoarece se suprapunea cu o întâlnire online). Sentimentul acela, că fiecare zi la locul de muncă trebuie să însemne ceva mai mult acum, a acaparat mulți oameni care nu au văzut încă moartea cu ochii.

Profesorul Klotz îi sfătuiește pe angajații care se gândesc să renunțe la locul de muncă actual să analizeze motivele pentru care doresc să plece și să se asigure că vor oferi o șansă noului mediu de lucru postpandemic timp de câteva săptămâni înainte de a lua o decizie finală. Ar fi, de asemenea, indicat ca angajatul să se asigure că schimbările pe care le face sau le promite compania vor fi permanente. Un alt sfat: demisia să nu fie înmânată electronic. O întâlnire față în față între doi oameni poate schimba multe.