Marea asmuțire: Electoratul, îmbrâncit să voteze și somat să boicoteze

Pe susținătorii președintelui Băsescu, frica de a nu părea că au rămas prea puțini în perspectiva alegerilor din toamnă și frica de o USL capabilă să scoată în stradă mulțimi furioase (dacă Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni cu o majoritate zdrobitoare de voturi împotrivă la un referendum invalidat din lipsă de prezență) i-a împiedicat să recunoască din capul locului că lipsa de la vot e singura carte pe care pot miza. Ei s-au trezit derutați chiar de inconsecvența președintelui suspendat, care întâi i-a înfierat pe boicotiști, pe motiv că Vestul trebuie să vadă că poporului îi pasă de democrație, apoi i-a aprobat, pe motiv că a calculat că referendumul va fi fraudat cu 10%, pentru ca în final să anunțe că el participă la vot, deși tocmai susținuse că referendumul face parte dintr-o lovitură de stat pentru care liderii USL trebuie pedepsiți penal.

Pe susținătorii USL, frica de propria lor prezență slabă la vot (în ciuda ideii general propagate că tot poporul vrea demiterea lui Băsescu) i-a împins spre iluzia că s-ar putea elimina în ultima clipă pragul de participare la vot (în pofida deciziei CCR, care a confirmat păstrarea pragului prin ambele legi promulgate de președintele interimar Antonescu) ori spre absurditatea că dacă referendumul nu e validat, se cheamă că Băsescu rămâne tot suspendat, iar Parlamentul ar trebui să decidă repetarea votului.

În realitate, invalidarea unui referendum din lipsă de prezență e un lucru absolut firesc atunci când nu sunt suficienți alegători interesați de tema propusă: așa a fost în 2007, când referendumul organizat de președintele Băsescu pentru votul uninominal a căzut, fiindcă au participat numai 26% dintre alegători, deși 81% dintre participanți au aprobat inițiativa președintelui. Pe atunci, Băsescu era cel care susținea că pragul de prezență e ceva nedemocratic, deși n-a încercat să-l desființeze, iar liderii PSD și PNL pomeneau de boicot, deși nu l-au ridicat la rang de strategie electorală oficială. În consecință, nici pentru PSD și PNL de atunci n-ar fi fost “democratică” o eliminare a pragului de prezență, nici pentru Băsescu de atunci n-ar fi fost “democratic” ca PSD și PNL să ordone electoratului boicotul. Numai că memoria politicienilor e scurtă – sau, în termenii lui Băsescu, “numai boul e consecvent”.