Manual de alungat maimuța care ne stă pe umăr

˝Ceva mă face să spun că trei din cinci români oarecare care vor ține în mână o carte care se numește „La pescuit de fraieri“ vor avea un sentiment de „deja-vu“. Nu de alta, dar pescuitul de fraieri a fost un sport intens practicat într-un sfert de veac de noucapitalism, poate sub mai multe forme și cu mai multe variațiuni, dar aceeași acțiune în mod fundamental.

Acum vin doi laureați de premiu Nobel pentru economie – George Akerlof, profesor de economie la Universitatea Georgetown, în 2001, pentru articolul „Piața de țepe, incertitudinea calității și mecanismele pieței“, precum și Robert Shiller, profesor la Yale, care a primit premiul în 2013 – și vorbesc despre modul în care suntem manipulați de publicitate, dar și de sistemul politic, de faptul că plătim prea mult pentru servicii sau pentru obiecte, pentru credite sau pentru medicamente, dar care spun și cum pot fi evitate astfel de situații, prin cunoaștere, reformă și reglementare.

Sigur că autorii nu au dus lipsă de subiecte, de la mașini uzate la carduri de credit și de la mâncarea „junk“ la imprimantele pentru acasă. Unii vor spune că nu este nimic nou în asta și că sunt lucruri cunoscute. Autorii cred că analiza lor aduce ceva nou, chiar dacă pe tema pescuitului de fraieri s-au scris cu totul circa 200.000 de texte, și propun trei puncte de vedere care le aparțin. În primul rând că pescuitul de fraieri este inevitabil și nu este o excepție, ci regula; culmea este că literatura economică nu prea a luat în calcul asta, ci a invocat concepte cumva optimiste, de genul echilibrului piețelor propus de Adam Smith.

În al doilea rând, studiul comportamentului nu a luat prea în serios „Pescutirul de fraieri“, preferând să se concentreze pe idei care nu se prea regăsesc în realitate; un precept comun în economia comportamentală spune că oamenii iau doar decizii care le maximizează prosperitatea. Or aici apre o diferență, cea dintre ceea ce oamenii își doresc realmente și ceea ce li se spune că își doresc. În al treilea rând, Akerlof și Schiller vorbesc despre, și introduc în studiul economic, poveștile pe care oamenii și le spun lor înșiși, aceasta fiind ideea care mi-a plăcut cel mai mult.

Respectivele povești oferă viziunea de ansamblu necesară analizei pescuitului de fraieri, a modului în care cineva este determinat să ia o decizie în beneficiul pescuitorului și nu pentru propriul câștig. Nu pot încheia această cronică fără să invoc un mare personaj adus în prim-plan de cei doi economiști, este vorba de „maimuțele care stau pe umerii oamenilor“ și care își impun de cele mai multe ori propriile preferințe în detrimentul nevoilor reale ale acestora.

„Putem concepe economia noastră ca și cum cu toții am avea niște maimuțe pe umăr atunci când mergem la cumpărături și când luăm decizii economice. Acele maimuțe de pe umerii noștri sunt prezente sub forma slăbiciunilor care au fost exploatate de mult de specialiștii în marketing. Din cauza acestor alăbiciuni multe dintre alegerile noastre diferă de ceea ce dorim realmente sau, într-o formulare alternativă, diferă de ceea ce este benefic pentru noi. În general nu suntem conștienți de acea maimuță de pe umăr“, spun Akerlof și Schiller. Citiți-le cartea și veți învăța să alungați, poate, maimuța aceea.